Partidul cu două capete

 
                                                                               de Gheorghe PÂRJA

Mi-am zis că, gata, nu mai scriu despre răfuiala liberală. E treaba lor să cântărească valoarea celor doi lideri, care nu se potolesc în lupta pentru șefia Partidului Național Liberal. Opintirea lor nu face parte din noblețea politică a liberalilor, ci au împrumutat metode decăzute pentru a cuceri puterea în partid. Campania liberalilor a ajuns în faza pe filiale, adică alegerea conducătorilor organizațiilor județene. De aceștia depinde, în cea mai mare parte, desemnarea câștigătorului la congresul din 25 septembrie. Ludovic Orban, președintele în funcțiune al formațiunii, și Florin Cîțu, premierul desemnat de ea, încearcă, prin multe mijloace, să-i convingă pe liderii locali să le dea votul. Amândoi vor să demonstreze că reprezintă viitorul partidului, sugerând, fiecare în parte, că ei sunt întruchiparea liberală a zilei de mâine. Dar în dărnicia promisiunilor se frizează umorul și imposibilul. Unele sunt chiar aiuritoare, care pot duce la deteriorarea imaginii partidului, mai ales în fața nemembrilor de partid. Și asta contează, deoarece este cel mai important partid al coaliției guvernamentale.

Comentatorii economici încep să tragă semnale de alarmă când îl aud pe Florin Cîțu vorbind despre poporul român cel fericit. Nu ai cum să comiți o asemenea gafă, când realitatea are altă stare de spirit. Dacă l-am cunoscut ca un ministru sobru și reticent în ieșirile publice, acum a devenit un politician guraliv. Se prevalează, în termeni indisciplinați, de puterea lui din Executiv. Mai nou, după demiterea ministrului finanțelor, și preluând și acest portofoliu, a sugerat celor interesați că la el sunt pâinea și cuțitul. Anunțând, public, că va face singur rectificarea bugetară. Deci, atenție, el este omul cu banii! Așa, mulți primari din țară au ajuns la Guvern, pentru a jura credință politică la alegeri. În schimbul unui sprijin financiar. Asta cum se numește?
Spre deosebire de Cîțu, cel cu banii, Ludovic Orban nu poate veni decât cu promisiuni. Dar experiența lui politică se vede de departe. Este mai consistentă decât cea a premierului, cu coerență în exprimare, menținându-se în limitele unei decențe politice formale. Da, este un comunicator mai bun, mai convingător decât contracandidatul său. Am citit, în ultima vreme, pariuri liberale. Câștigă echipa lui Orban? Ori câștigă echipa lui Cîțu? Partidul Național Liberal a ajuns o formațiune politică cu două capete. La un capăt stă argumentul banilor de la buget, și al fondurilor europene, iar la celălalt capăt cuvântul și experiența. Orban a adus PNL-ul la guvernare. Se mai acreditează ideea că partidul este scindat intern pe criterii regionale. Unii au constatat că ardelenii și bucovinenii sunt de partea lui Cîțu, iar regățenii îl susțin pe Orban. Pe alocuri, cam așa este.
Maramureșul, după ce i-a întins mâna lui Orban, care a avut merite în numirea unor demnitari locali, acum și-a întors fața spre Cîțu. Despre această răsucire merită știut mai mult. Cu condiția ca în politică să mai fie un strop de morală. Dacă nu, nu! Cum spuneam la început, am urmărit cu interes lupta internă liberală. Tonul cordial al discuțiilor, dintre cei doi, de la începutul alegerilor, în scurt timp a devenit istorie. Am asistat la înțepături și hârjoneli de adolescenți, apoi aluzii fără perdea, ca în final să-și schimbe yale la birouri. Cei care se declară neutri suportă consecințele. Cum se pare că i s-a întâmplat și fostului ministru al finanțelor. Asistăm la o răbufnire de orgolii și de vitalitate, cum n-am mai văzut să se întâmple în interiorul unui partid. Se plătesc polițe înainte de vreme. Unii sunt socotiți învinși, și sunt îndepărtați din demnitățile administative.
Asta ar putea duce la scindarea liberală, în care eu nu cred. În contextul actual al României, nu avem nevoie de ifose ale puterii. Deoarece o despărțire ar duce la întreruperea acestui program de guvernare, așa cum este, și la deruta națională. Au o guvernare de dus la bun sfârșit, iar cei care i-au votat au făcut-o în speranța că vor face treabă. Se pare că pentru președintele Iohannis nu prea contează armonizarea vieții de partid. Mai sunt peste două luni până la congres. Nu vă mai sfădiți! Că pierdeți pe mâna voastră!