Glasul Tău, Ioane
Mi-e greu de glasul tău, Ioane.
Căci glasul tău e plâns de ţară.
Mi-e Dunărea puţină şi murdară.
Mi-i strâmtă ţara şi mă doare.
Mi-s ochii stinşi de plâns şi jeluire.
Mă înec c-un dumicat de pâne-amară.
Şi-ndur ocările. A câta oară?
Şi-un clopot prinde glas de tânguire.
Citeşte, Ioane, din Pravila Sfântă,
O rugă spre Tatăl cu toţi să-nălţăm.
Ascultă-ne, Doamne. Genunchii plecăm
Şi pavăză ţinem o cruce la grindă. >>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu