La poarta dintre ură şi iubire
La poarta dintre ură şi iubire
Ne-am regăsit iubite , amândoi...
Îmbălsămatã lună -n amintire,
Ne mai privea din nori cu ochii goi.
Săruturi crude , şoaptele povară,
Privirea purtând scutul de tăcere
Şi amintirea nopților amară,
Ne împleteau o luntre de durere.
Purta văzduhul haina mohorâtă
Din care tot pe rând se destramau
Petale dintr-o floare neştiută
Ce-n stropi de ploaie lin se prefăceau.
Atât de grea părea săraca zare!
Noi uriaşii unei lumi pustii
Ce au purtat tot greul în spinare...
Azi ne privim mirați ca doi copii.
La poarta dintre ură şi iubire,
Lăsând în urmă tot ce a durut,
Cerşind pentru un ceas de fericire,
Ne -ndrăgostim din nou ca la-nceput!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu