Pasărea măiastră
Îmi zboară prin destin
Fiindcă pasărea din vis e:
Cântec, dor călător,
E floare, izvor, gând,
Rugăciune, stea călătoare,
Soare și lună, plai -
Pe-o gură de Rai!
Are aripi imense
N-are nume, doar renume
În zbor își stinge dorul
De tine, scumpă Românie!
Toate rândunicile îi seamănă.
O aștept în fiecare primăvară
Cu gândul și fapta, cu lumină lină,
Cu tinerețea fără bătrânețe a lui Ispirescu
Căci tu ne dai de veste că este un -
Anotimp perpetuu al renașterii noastre...
Cine ești de fapt tu, făptură măiastră?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu