Ciocârlia
A coborât cerul în picioarele mele.
Umblu desculţ prin iarba verde de acasă.
Pe umerii dealului din apropiere stă pasărea măiastră:
Are penele vărgate, mijloc subţire, cioc de aur, cântec de flaut.
Mă topeşte cântecul ei în triluri, pasăre de lumină, aripi de foc.
Câmpul a înflorit pretutindeni cu voi, păsări ce zburaţi peste timp.
Vreau să te văd tot anul, să-ţi văd zborul în picaj, despicând cerul,
Să te ştiu pasăre măiastră asemeni unui fulger de izvor nesecat, viu!
De unde vii, cine eşti, încotro mergi, pasăre măiastră cu ochi de floare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu