Când au trecut și unde s-au dus? (…când au apus/anii de sus…) Pe Vaser în jos…pe Vaser în sus? Un mare poet, în adevăr, nu doar în cuvinte, al Maramureșului și al Țării întregi, poetul Gavril Ciuban este, mai presus de toate „Al Vaserului”, așa cum și-a intitulat unul dintre volumele sale de poezie. Născut pe 10 iulie 1951 în Vișeu de Mijloc, cum era pe atunci, poetul a copilărit mai mult pe la cantoanele din partea dinspre izvoare a Vaserului, trăind, dar și lucrând de mic, o copilărie fabuloasă care a fost, cred eu, și la originea poeziei sale, așa cum fratele său mai mic, regretatul pictor de biserici și prozator, Ion Ciuban și-a primit zvâcnetul artistic tot de aici.După ce a terminat liceul și o școală de revizori CFR la Caracal şi la Buzău, Gavrilă s-a întors la Vișeu de Sus și a lucrat multă vreme la Ocolul Silvic și, începând cu anul 2000, după absolvirea Facultății de istorie a Universității „Spiru Haret” din București, ca bibliotecar. A crescut copii frumoși acasă și poeți talentați la Cenaclul pe care l-a condus multă vreme, a scris și s-a implicat activ în viața culturală a Vișeului și a județului. A debutat în 1975 la Cronica din Iași și a publicat periodic în reviste literare din țară: Echinox, Romania Literară, Tribuna, Luceafărul, Transilvania, Orizont, Asta, Poesis, Nord Literar, Caiete Silvane etc etc. Debutul editorial a fost în 1992 cu un volum de poezii de mare ținută, „Cultivatorul de pietre și tandra dihanie” a cărui valoare a fost recompensată cu „Marele Premiu la Festivalul Internațional de poezie de la Sighetu Marmației (1992) și cu premiul Salonului Național de carte de la Cluj Napoca (1993). Au urmat apoi „Fântâna cu ghinturi”(1996), „Poeme” (2000), volum răsplătit cu Premiul Uniunii Scriitorilor la Festivalul „George Coșbuc” de la Bistrița, „Versuri din proză” (2000) și „Est” (2002), Tranșeea săpată de păsări (2004), „Dimineți în erai” (2005), „Opere incomplete”- 2006, „Strănierii” – 2010, „Mireasa și moartea” – 2014, „Lebăda cu a dumisale rochie de mireasă”- 2014 și „Al Vaserului”- 2015. Este inclus, firește, în foarte multe antologii în țară sau în județ și tradus în engleză, italiană, franceză, ucraineană. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1998. Despre poezia sa au scris elogios critici, poeți și scriitori importanți precum: Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, A. I. Brumaru, Ioan Moldovan, Ion Muresan, Radu Saplacan, Constantin Stan, Vasile Latiș, Al. Spânu, Ioan Negru, Ioan Flora, Augustin Cozmuța, Gh. Parja, Echim Vancea, Gr. Ciascai, Lupu Petrovan, V.R. Ghenceanu, Ion Burnar, M. N. Tomi, Ion M. Mihai etc. „În poezie, mâna de lucru este ieftină”. Când totul e scump și greu, doar poezia e la îndemâna poeților: singurul lor regat. Regatul Vaserului, necucerit niciodată pe de-antregul. Acum, sus, Pe Poduri, la Vișeu de Sus, înaintea sărbătorii anilor de grație, poetul va fi la coasă, uitându-se după ploaie. „Eram un copil al pădurii/ în dosul ferestrei de apă/ pline de zgomot și făpturi/potrivnice zborului îmi păreau/ întinsele coridoare ale lumii”… ”Vine-o iarnă din bătrâni/ninge cu scântei din nuferi/ între slugă și stăpâni,/ poezie de ce suferi?”… La mulți ani, poete!
Nicolae Scheianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu