Pe profesoara Doina Pană Chira am impresia că o știu de-o viață deși ne-am intersectat fizic doar de vreo trei ori în cadrul generosului proiect ”Prietenii literare” la Baia Mare, organizat de Ioan Romeo Roșiianu. Fire blândă, amabilă, educată, Doina Pană Chira întrunește toate atuurile unei persoane agreabile, cu care dorești să conversezi continuu și o poți considera colega ta, prietena ta și, de ce nu, mama ta.
Doina Pană Chira s-a
născut în Târgu-Mureș, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filologie din
Sibiu, după absolvire a funcționat ca profesor de istorie-geografie la mai
multe școli din județul Mureș iar începând cu anul 1980 a ocupat funcția de
bibliotecar principal la Biblioteca Municipală din Târnăveni. În 1990 obține,
în urma unui concurs greu, postul de bibliotecar la Universitatea de Arte din
Târgu-Mureș, instituția de unde se și pensionează.
Deși scrie poezie din
perioada liceului și a facultății, debutează mult mai târziu, ”naș literar”
fiindu-i, ca la mulți alții, editorul și
criticul literar Ioan Romeo Roșiianu și editura ”eCreator„ Baia Mare, cu
volumul ”Furt de iubire”, în 2019, bine primit de cititori și critica literară.
Volumul primit în dar
de la Domnia sa ”Florile iubirii înflorite”, aceeași editură, aceeași echipă închegată
eCreator, bilingv, tipărit în limba română și italiană prin aportul
traducătoarei Mădălina Veronica Radovici, este un elogiu adus iubirii în toate
formele ei, fiindcă poeta Doina Pană Chira preaslăvește creația Divină și pe
Mântuitor, știe să iubească cu aceeași
intensitate, constant și perpetuu anotimpurile, fiindcă este ”femeia fanteziilor”
sale, motiv pentru care își permite cadoul de a sta ”la o cafea cu primăvara”,
de a ”asculta gândurile/în seri liniștite de iarnă”, de a avea puterea să
”stingă toate supărările/din sufletul tău/transformându-le în buchete de
flori,/de iubire...”, de a se îndrăgosti de vânt, de maci, de a se săruta
pătimaș cu toamna și iarna dar și cu bărbatul vieții ei care este ”...o poveste
tandră/la porți deschise,/Unde o fată vrea sărutul/Sincer și promițător al
iubirii/nenăscute încă...//Bărbatul,/O poveste surprinzătoare/cu umeri largi și
poveri/Duse până la sfârșitul lumii/Alături de femeile lui, copii,/dar și
ibovnice/Iubite-n secret cu patimă/Ascunse de priviri,/ferecate în inimă”.
Pe ultima copertă,
așa cum ne-a obișnuit deja, scriitorul și
criticul Ioan Romeo Roșiianu concluzionează: ”În contextul în care o întreagă
lume se clatină, ea își înscrie actul creației în mai largul manifest al
spiritului uman liber, pentru care autosuficiența ar fi totuna cu o nedreaptă
dizolvare. Este evident că ea merge pe un drum croit nativ, acel drum al
găsirii alternativelor existențiale de la o răscruce mai departe fiind mesajul
ce străbate ca un fir roșu o carte minunat susținută de traducătoarea Mădălina
Veronica Radovici”.
Volumul ”Florile
iubirii înflorite” beneficiază de 76 de poezii, în care tema principală este,
așa cum am mai spus-o, iubirea. În viziunea poetei, fără iubire nu se poate
construi nimic; acolo unde este iubire sunt și flori, îmbrățișări, dorințe, lacrimi,
săruturi, gânduri sincere. În acest sens am să apelez la versurile poemului
”Lacrimi și dor”, care mi-a plăcut în mod special: ”Lacrimi de bucurie/Se
preling pe tâmpla-mi fierbinte/Alunecă încet pe gât, pe piept/Mâna-mi atinsă de
timpul nebun/Caută esența trupului tău.../E ca o chemare de doruri
străvechi,/De vise uitate și totuși știute./Stăpână vreau să-ți devin,/Voi fi
sălbatică ca o fiară...,/Femeie nestăvilită și dornică tare/Să muște din
fructul oprit./În miez de noapte devin o leoaică,/O viperă poate c-așa-i
femeia/Vrea să domine bărbatul iubit,/Dornic și el de patimi nebune,/De
năstrușnice jocuri erotice-n noapte/Nimic nu îi poate opri...”.
Poezii inspirate, cu
multă metaforă și culoare (predomină albastrul), poezii aforism, cu trimiteri
de la sacru la profan, cu versificație modernă, în care natura, copilăria și
dragostea primează, ție cititorului de rând, după lecturare, îți aduce o stare
de beatitudine, de contemplare, de mulțumire și nu-i puțin lucru în ziua de
azi.
Felicitând-o sincer
pe poeta Doina Pană Chira, am să închei cu spusele colegului Daniel Luca, care
în postfața cărții, scrie despre poezia autoarei: «Poezia
Doinei Pană Chira este simplă, uneori prea simplă (a se vedea Frunze dănțuind, Prietenia), alteori
intervine diluția (precum în Primăvara
ori Zâmbetul toamnei) ori se lasă
pradă probabilităților (Un gând: ”Un
gând poate fi apă vie/Un gând poate fi un fluture, o floare/Un gând poate fi o
rază de soare”), însă își află cu ușurință drum spre sufletul cititorului ».
În fond și la urma
urmei pentru cine scrie poetul? Tânărul Flavius Sindie mărturisea: ” Poezia,
pentru mine este mesaj, și scriu în așa fel încât să fie accesibilă pentru cât
mai multă lume”. Quod erat
demonstrandum!
Gelu Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu