Râde ciob de oală spartă,
Era o vorbă mai de-demult,
Dar era, chiar adevărată,
Roata, se întoarce mult.
Se învârte roată, roată,
Și la deal, dar și la vale,
Nu se oprește și de-i, uzată,
Până nu pleznește tare.
Așa sunt și printre noi,
Oameni știutori de toate,
Sărmani și plini de nevoi,
Dar zic că au multă carte.
Află nodul și de nu-i,
Și de e neagră, zic că-i albă
Dar ei sunt ai nimănui,
Dar nimenea nu-i întreabă.
Cine-i om de omenie,
Îi lasă în treaba lor,
La nimic nu îi îmbie,
Nici măcar până-n ocol.
NELU DANCI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu