Sunt român!

 

Sunt român și mândru-s tare,

tot în viață e-o-ntâmplare

dar ai mei, orice-și doresc,

se descurcă, reușesc!

Conștiința stă în coate

și forțăm în tot și-n toate –

de la școală se învață

cum să fii mereu în față!

Ageri tari suntem la minte

dar nu știm a fi cuminte

se fenteaza, se mai minte,

ochi cu ochi, dinte cu dinte!

Școala-i chin dar se îndură

și se unge cu untură,

Iar o meserie-i dură:

nu se-nvață, ci se fură!

La putere este banul,

și urechea, și timpanul –

ca românul nu-i niciunul,

unde-s doi, te toarnă unul!

Tare îmi iubesc căminul,

mă am bine cu vecinul,

dar, ca regulă de bază,

capra lui mă enerveaza!

În construcții fel de fel

dă cu tesla nea Dorel

și, de cade zidu-n drum,

ca pavaj e foarte bun!

Fără bani dacă rămâne

de pe azi până pe mâine

după schema prea-știută,

schimbă euroi, o sută! 

Când șamponul se goleste

ia-l de dop, îl răsucește,

pune apă și-l îndoaie

și mai ai măcar de-o baie!

Toți românii, mici și mari,

sunt de pungi colecționari –

scoti din pungă, n-o arunci,

bag-o-n punga cea cu pungi!

Strâng gunoiul ca la carte,

îl sortez, îl pun deoparte,

dar când vine cu mașina

îl iau tot, bătu-i-ar vina!

Peste an, cu mic cu mare,

suntem plini de cumpătare:

chinuit te ții tot postul

și apoi mănânci ca prostul!

Pe politicieni i-înjură

dar votează chiar de-i fură,

proști, plini de venin și ură,

ce au mușchii doar în gură!

Sufletul meu, românește,

se descurcă și trăiește...

Țara mi-o iubesc eu tare,

că-i mereu surprinzatoare!

Tiberiu Foris, Timpul pierdut. Jurnal de pandemie.