Ungaria și… ipocriții

 
Suntem preocupați de ce se întâmplă în jurul nostru, de tensiunile politice pentru cucerirea puterii la liberali, de povestea obositoare a pensiilor, de fondurile europene care plutesc în aer, de starea vaccinării, și câte și mai câte. Mai puțin dăm atenție atmosferei din Uniunea Europeană. De care depindem, că așa a fost înțelegerea la aderare. Ne-am obișnuit să privim cu interes și ascultare ce se conturează la Bruxelles. Ni se sugerează un fel de armonie comunitară. Deși sunt serioase puncte de vedere, care se lovesc cap în cap. De o vreme încoace, Ungaria, care face parte din Uniunea Europeană, și-a făcut un obicei de a se opune consensului comunității europene. Liderul maghiar Victor Orban a propus ca Uniunea Europeană să anuleze sancțiunile impuse Rusiei. Să se renunțe la sanc­țiunile împotriva Belarusului. Ungaria a autorizat și a folosit vaccinuri rusești și chinezești, contrar sugestiilor comunitare. Și multe altele.

Recent, reprezentanții țărilor UE, prezenți la summitul de la Bruxelles, au criticat legea adoptată de Budapesta pentru interzicerea propagandei homosexuale în rândul copiilor până la 18 ani. Comentatorii prezenți, la acea întâlnire la nivel înalt, au apreciat că discuțiile au fost cele mai tensionate din ultimii ani. Unii lideri europeni au fost extrem de vehemenți, solicitând excluderea Ungariei din rândul statelor Uniunii. Șeful guvernului luxemburghez, Xavier Bettel, care este căsătorit cu un bărbat, a spus de la tribuna summitului: „Ungaria a adoptat o lege inacceptabilă, care transformă o parte a societății într-o minoritate, ceea ce este îngrozitor pentru o țară europeană. Aceasta nu este Europa în care vreau să trăiesc.” Colegul său olandez, Mark Rutte, și-a pierdut răbdarea și a strigat: „De data asta s-a mers prea departe! Nu au altceva de făcut în Uniunea Europeană. Din punctul meu de vedere, ei nu au ce căuta printre noi.”
E timpul să spun că nu există o procedură pentru excluderea unei țări din UE. Premierul portughez, Antonio Costa, a încercat să explice că Uniunea Europeană nu este un imperiu, dar consimțind la această formă comunitară, toată lumea trebuie să respecte regulile și valorile general valabile, acceptate la aderare. Da, așa scrie la catastif! Ursula von der Leyen a reacționat iritată la legea maghiară și a spus că “Bruxellesul se va orienta spre un nou instrument pentru protecția statului de drept,” iar acest lucru s-ar putea întâmpla în această toamnă. După discuții aprinse, amenințări cu excluderea Ungariei, 17 șefi de state ale Uniunii Europene au semnat un apel adresat premierului maghiar Viktor Orban, cu cererea de anulare a legii adoptate chiar în preajma summitului la care m-am referit.
I s-a reproșat că actul normativ încalcă drepturile omului. Premierul maghiar și-a menținut poziția, spunând celor interesați că țara sa apără familia tradițională, credința și rânduielile etice și morale. Guvernul maghiar s-a manifestat prin vocea ministrului justiției – Varga Judit – care a atras atenția asupra faptului că domnul Rutte, premierul Olandei „a vorbit cu o veche aroganță colonială.” Cu o expresie radicală, cu aluzii rar întâlnite la asemenea întruniri, ministrul de justiție al guvernului de la Budapesta a mai spus: „Cât timp sunt în viață, voi lupta din toate puterile pentru ca poporul maghiar să nu îngenuncheze niciodată în fața lui Rutte. Cu remarcile sale, șeful guvernului Olandei s-a exclus din rândul popoarelor civilizate. Cu toate acestea, Ungaria nu intenționează să părăsească Uniunea Europeană. Dimpotrivă, intenționăm să o apărăm de ipocriți,” titrează ziarul german Frank­furter Allgemeine, avertismentul ministrului maghiar.
Cine sunt ipocriții? Erau în sală, prin birouri sau la conducerea unor state? Răsfoind presa online, am citit o știre care poate lămuri oarecum întrebarea mea. Dintre reprezentanții țărilor din Europa Centrală și de Est – Polonia, Cehia, Slovenia, Slovacia, România, Bulgaria și Croația – au evitat să învinuiască legea Parlamentului maghiar. Președintele nostru nu ne-a spus nimic. Legea adoptată de Parlamentul de la Budapesta, pe 15 iunie, a aprins spiritele și a afectat și fotbalul la Euro, în zilele trecute. Primarul din Munchen a vrut să lumineze stadionul în culorile curcubeului la partida Ungariei, dar ministrul de externe maghiar a făcut protest la UEFA, afirmând că politica nu trebuie să influențeze sportul. Și a fost ascultat. Premierul Orban nu a fost la meci.
Am scris ca să știe lumea că la summitul amintit “nu a fost o discuție diplomatică, a fost mai degrabă o confruntare,” cum a comentat premierul belgian. Și să nu uităm sloganul Uniunii Europene: unitate în diversitate! Și pe la noi, o undă europeană ne sugerează să scăpăm de „fantasmele medievale”: credința, tradițiile sau suveranitatea. Oare?