M-a întrebat o prietenă, cândva, de ce nu mai scriu. Printre alte prostii pe care le-am făcut în viață sunt și cele două cărți apărute și alte două care sunt ”literatură de sertar” și nu se știe când și dacă o să apară. I-am răspuns prietenei că sunt sătul de calculator de la lucru și nu mai am chef de butonat după ce ajung acasă. Ajuns într-o pauză binemeritată, iată-mă la butoane. M-am decis să scriu despre niște lucruri petrecute acum vreo 35 de ani. Sper ca unele fapte (care se încadrează ușor la capitolul ”Infracțiuni”) să se fi prescris. Dacă nu, sper să citească doar oameni care sunt la fel de îngăduitori ca în cazul fiului lui |Gino Iorgulescu, a lui Șerban Huidu , Fulgy și alții.
Prin anii '85-'86 întrerupsesem
facultatea și părinții mei nu au știut nimic despre mine cam un an și jumătate.
Îmi spuneam atunci că dacă ar fi să am un copil care să îmi facă ce le-am făcut
eu părinților mei mai bine să îmi tai extremitatea care ar duce la procrearea
lui! Îmi stabilisem cartierul general la Izvorul Mureșului (fain loc, cu multe
peripeții, povestim altădată despre ele și minunații oameni pe care i-am
cunoscut acolo!) dar plecam în peregrinări pe Valea Prahovei sau la Costinești.
Într-o seară am hotărât să plec la
Târgoviște, în căutarea unor ochi frumoși, a căror posesoare era pe atunci
studentă în București, la Geografie - O limbă străină. Am ajuns pe dimineață în
Târgoviște, am dormit un pic în gară și apoi, cu buchetul de flori în brațe, am
sunat la ușa apartamentului ei. Știam adresa, nu fusesem niciodată la ea acasă,
nu îi cunoșteam familia dar aveam tupeu și inconștiență ! Nu a răspuns nimeni,
habar n-aveam ce să fac dar mi-am adus aminte că îmi spusese despre o casă pe
care o au la Moroieni, unde tatăl ei fusese preot. Nu știam unde e localitatea
aia, cum se ajunge acolo. O pornisem către gară, să caut vreun tren, când m-am
auzit strigat. Eram pentru prima dată în Târgoviște, mirarea mi-a fost mare.
Era Ciocolată, un tip... ciocolatiu, care umbla cu chitara după el și se lipise
de gașca noastră la mare. I-am spus ce caut pe-acolo și mi-a zis că este un
tren după-masă spre Moroieni iar dacă nu găsesc pe cine caut să vin la alt
tren, care se întorcea spre Târgoviște peste vreo două ore, unde mă voi întâlni
cu el și prietenii lui. Ei aveau o treabă prin Fieni și apoi, dacă nu am alt
program, pot să plec cu ei la cabanele din Bucegi. Am rămas înțeleși, am plecat
cu trenul și am coborât în Moroieni. Am întrebat o bătrânică dacă nu știe unde
stă părintele C. S-a uitat la barba mea gen ZZ Top și mi-a răspuns: ”Cum să nu,
Preasfinte!”. ”Mda, m-a nimerit”, m-am gândit eu... Nu am găsit pe nimeni, am
aflat că familia era plecată în stațiune și am revenit la gară. În tren am
povestit cu Ciocolată și ai lui și mi-au zis că vom merge la Doicești, unde
urmau să fure grâu de la CAP, să îl vândă (aveau la cine) ca să facă rost de
bani pentru mers pe la cabane.
Seara le-am spus că eu nu merg cu ei la
furat (pe motiv că nu știu drumurile pe-acolo etc, altele erau gândurile mele
însă) și am stat la poartă cu un tip, bând vișinată și așteptând gașca. Era
aproape de miezul nopții când l-am văzut că râde. Mi-a arătat o căruță în care
era un porc. Mi-a spus că porcul nu era al omului cu căruța, îl furase de la
cineva, dar mi-a arătat unde stă căruțașul și mi-a zis să mă uit în curtea lui.
Altcineva îi fura găinile!
Ioan BUDA TZETZU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu