PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

   

Poporul Român și...  Zeul Ianus

 

Motto:

         „GUVERNELE NU AU DREPTUL să se considere pe dânsele ca având prerogative și interese proprii, ci să înțeleagă și să știe că nu sunt nimic alta decât puterea care se între-pune între acel care încearcă să nedreptățească și acel asupra căruia caută să se năpustească nedreptatea”.

Ion Ghica (1816-1897),

scriitor, matematician, pedagog, diplomat,  om politic fiind al 5-lea  prim ministru ales de 5 ori în această mare misiune.

 

„După cel de-al Doilea Război Mondial, întreaga Europă, trecea printr-o situaţie dificilă. Ţara noastră nu făcea nici ea excepţie. Erau, însă oameni de cultură care analizau situaţia la rece: dezastrul lăsat de război şi apoi imprevizibilul viitorului. Gândurile marelui teolog şi cărturar, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală s-au conturat în „Pregătirea pentru intrarea în marele întuneric". Era previziunea pentru următorii  50 de  ani, care au aruncat ţara noastră în haosul comunismului prost înţeles şi transpus în fapt aidoma. În această perioadă, întunerecul, începea să se manifeste sub toate raporturile sociale, culturale, în ştiinţă, în filosofie, totul a fost falsificat, totul a fost întors pe dos, credinţa a fost redusă la lucrurile cele mai nesemnificative.

S-au format pentru  această necesitate câteva curente alcătuite din oameni responsabili şi dotaţi de la Dumnezeu cu multă înţelepciune şi curaj. În Moldova un astfel de curent constructiv se desfăşura în jurul Părintelui ILIE CLEOPA de la M-rea Sihăstria, care a adunat poporul în jurul său,  l-a luminat şi ţinut treaz în conştiinţa dumnezeiască şi naţională. Al doilea curent a fost în Transilvania şi s-a format instantaneu în jurul marelui vizionar Părintele ARSENIE BOCA, curent care dăinuie până astăzi când mii şi mii de oameni, caută alinare durerilor şi problemelor, la mormântul marelui vizionar. Sfinţia sa, ca un bun creştin ardelean, s-a gândit nu numai la Dumnezeu şi la pământul transilvan despre care avea să ne spună cu mulţi ani în urmă, că vom avea mari probleme cu etnia maghiară, care are pretenţii nejustificate şi vor  aduce prejudicii ţării noastre şi inclusiv nouă, ardelenilor. Al treilea curent s-a format în Ţara Românească, la M-rea Antim în jurul scriitorului, ziaristului, gazetarului SANDU TUDOR, viitorul preot monah Agaton Daniil. Acest curent a fost unul foarte puternic, fiindcă la el participau mulţi intelectuali din elita culturală  a Bucureştiului: Constantin Noica, Tudor Vianu, Ion Marin Sadoveanu, prof. Al. Mironescu, Tetrageneralul capitalei cu soţia sa, părintele Benedict Ghiuş, preotul Roman Braga, arhimandritul Andrei Scrima, preotul Ioan Culâghin, părintele Stăniloaie, poetul Ioan Barbu, marele matematician Octav Onicescu ş.a.

Aceştia, au dorit prin acţiunile lor o rezistenţă în faţa marelui întuneric venit de la răsărit. Punctul central a fost „RUGĂCIUNEA INIMII", „RUGĂCIUNEA MINŢII", ca un fel de continuare a curentului paisian condus de Paisie Velicicovschi de la M-rea Neamţ în urmă cu trei secole. Toate aceste curente aveau scopul suprem al întâlnirii inimii omului cu inima lui Dumnezeu. În această inimă se găsea dorul după Dumnezeu, responsabilitatea pentru om, care forma poporul român şi păstrarea unei demnităţi a elitei culturale, filosofice, teologice.

De 34 de ani, de la „MAREA JERTFĂ" a tinerilor, mergem printr-un astfel de „întuneric" al deznădejdii şi pierderii valorilor româneşti. Grav este că nu putem anticipa cât va mai dura acest întuneric care începe să ne arunce în haos.

Cred, că în Ardeal, mai avem o elită de români intelectuali şi patrioţi care, cu responsabilitate să ia taurul de coarne. Până nu este prea târziu. Să ieşim puţin din „ego-ul" nostru; să ne unim asemenea înaintaşilor noştri, care cu mult curaj au gestionat momentele de criză ale ţării, chiar cu preţul a zeci de ani de puşcărie grea, şi chiar jertfa supremă. SĂ NE UNIM PENTRU UN ŢEL SUPREM: „DUMNNEZEU ŞI ŢARA". După 34 de ani de speranţă deşartă, ne aflăm într-o situaţie mai grea decât în anul 1989, când toată suflarea românească striga : „JOS DICTATORUL". Acum, dacă ar fi să ne aflăm în situaţia anului 1989 oare cum ar trebui să strigăm? După părerea mea umilă ar trebui să strigăm: „TREZIŢI-VĂ ROMÂNI, STOP JAFULUI NAŢIONAL". Nici o instituţie naţională nu mai funcţionează corect; totul este înconjurat de minciună, fals, şi dorinţă de îmbogăţire necinstită. BISERICA, ARMATA, ŞCOALA - instituţiile de bază dintotdeauna, sunt bombardate permanent de tot felul de oameni fără de Dumnezeu, inculţi şi fără de ţară. Patriahul României Daniel spunea cu un an în urmă: „Dacă poporul român îşi pierde biserica şi pe Dumnezeul din sufletul lor, nu mai are ce pierde". Zilnic, în mass media, Dumnezeu şi Biserica sunt răstigniţi; cui foloseşte acest lucru? Este el oare unul constructiv? România se află în situaţia tragică datorită preoţilor, în calitate de reprezentanţi ai bisericii lui Dumnezeu? Unde sunt oare judecăţile de valoare? Unde sunt oare bărbaţii puternici care să apere dreptatea şi adevărul? Unde sunt oamenii de valoare care să înlăture nonvaloarea? Poetul nepereche Eminescu spunea : „Biserica ortodoxă este mama neamului românesc". Marele istoric Iorga spunea :„DUMNEZEU"? Toată lumina de soare şi toată lumina de suflet, care a fost, care este şi care poate fi. Prin religia ortodoxă suntem contemporani martirilor noştri, vorbim cu strămoşii noştri în graiul lor"; „În România de azi trebuie să privim veşnic către Biserica ortodoxă naţională şi falnică, fiind convinşi că numai prin ea se poate ridica poporul"; "„; Cu două lucruri omul nu se poate juca şi glumi: „DUMNEZEU şi ŢARA".

Poetul şi publicistul Octavian Goga ne aduce puţină alinare în acest ocean de prostie şi deznădejde  românească: „Rătăcitor, cu ochii tulburi / Cu trupul istovit de cale, / Eu cad neputincios, Stăpâne, / În faţa strălucirii tale! În drum mi se desfac prăpăsti / Şi-n negură se-mbracă zarea, / Eu în genunchi spre Tine caut; PĂRINTE, orânduie-mi cărarea". IUDELOR de ŢARĂ şi de DUMNEZEU - înapoi la istorie cu voi şi ca să vedeţi ce aţi realizat cu „înţelepciunea voastră strălucită în 34 de ani"; priviţi la TV. de dimineaţa până seara, şi atunci o să vă vedeţi „marile realizări" după cum spunea „dictatorul” pe care l-aţi omorât pentru a-i lua voi locul. Va veni vremea când toţi veţi plăti: „Dumnezeu ne iartă păcatele de şaptezeci de ori câte şapte dar nu se lasă batjocorit la nesfârşit". AMIN!

 

P.S. Constantin Mille (1861-1927), ziarist, avocat, poet, nuvelist: „ESTE TREBUINȚĂ să ne punem braț lângă braț, cuget lângă cuget, SĂ NE UNIM în sfântul lucru, să ne înfrățim inimile, să ne asociem puterile. NUMAI UNIȚI VOM ÎNVINGE”. (Cei ce au urechi de auzit să...audă!)

 

Cu dragoste pentru Neamul Românesc,

Olimpia Mureșan, membru LSR și UZPR Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul