Autor Nelu Danci
Cum e frunza pomului
Așa e viața omului ,
Frunza în pom se vestejește
Iară omu îmbătrânește .
Frunza cade toamna jos
Omu nu e cum a fost ,
Primăvara pomu înverzește
Omu nu mai întinerește .
Stă pe bancă gânduri are
Ce avea și-a-mu nu are ,
Avea bani avea de toate
Dar avea multe păcate.
Amu bani ai și mai mulți
Pe mulți poate îi ajuți.
Dar păcate nu mai faci
Te gândești cum să împaci.
Pe vecina singurea
S-au pe nevastuța ta,
Pe vecina cea bărnace
Care nu te lasă-n pace.
Dar amu bătrân fiind
Musai să îți dai de rând,
Și să stai pe lângă casă
Cu nevasta ta aleasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu