Prietenia dintre țări îndepărtate geografic, dar apropiate sufletește

 

Vietnamul este unul dintre vechii prieteni ai României. Îndepărtat geografic, dar apropiat sufletește, Vietnamul, situat de-a lungul coastei estice a Peninsulei Indochina, are forma unui S. Înțelesul numelui Viet Nam (așa cum pronunță vietnamezii numele țării lor) s-ar traduce Țara din Sud a Dragonului.

Are o suprafață de doar 331.212 km pătrați, deci suprafața este cu puțin mai mare ca România, dar are 100 milioane de locuitori. Hanoiul, capitala Vietnamului, are aproximativ 8 milioane de locuitori, iar Ho Chi Minh-ul, al doilea oraș vietnamez, fostul Saigon, are cam tot 8 milioane locuitori. Produsul intern brut al Vietnamului (PPP) a crescut de la 798 miliarde dolari PPP în anul 2020, la 1.299 miliarde de dolari PPP în anul 2023, iar produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut de la 7.483 de dolari PPP în 2020, la 13.074 în anul 2023.

Scrierea acestui articol este ocazionată de o mare bucurie. La invitația primului ministru al României, domnul Marcel Ciolacu, primul ministru al Vietnamului, domnul Pham Minh Chinh, va efectua o vizită oficială în România în perioada 20-22 ianuarie 2024. Primul ministru Pham Minh Chinh a făcut studiile la Universitatea Tehnică din București și apoi a lucrat 4 ani la Ambasada Vietnamului din București, motive pentru care vorbește românește ca și noi. Nu putem să nu ne exprimăm bucuria și mândria că un fost student al României a fost ales prim ministru al Vietnamului și acum revine în România în această înaltă funcție.

Istoria Vietnamului, veche și cu valori naționale bine conturate, are multe asemănări cu istoria României. Lungi perioade de timp, atât Vietnamul, cât și România s-au luptat cu vecini mai puternici pentru independența și suveranitatea lor națională. Ambele popoare iubesc independența și libertatea și azi se străduiesc să se dezvolte economic și pe alte planuri cu viteze cât mai mari. Dinamismul de dezvoltare a Vietnamului este azi mai mare decât al României și dacă nu demult vietnamezii puteau să învețe câte ceva de la noi, azi și noi am putea învăța de la vietnamezi să fim mai harnici, să ne iubim mai mult țara și să fim mai patrioți prin fapte, nu prin vorbe.

În ultimii 40 de ani, economia Vietnamului a început să se dezvolte tot mai rapid și în acești ani, au fost înregistrate creșteri constante de 6-7 și chiar 8% realizându-se dezvoltări spectaculoase. Prefaceri pozitive și perfecționări au avut loc și în conducerea statului vietnamez, în ideologia Partidului Comunist și în mentalitatea poporului și a societății vietnameze. Ultimul Congres al PCV a adoptat și o importantă rezoluție destinată politicii externe și diplomației Vietnamului spre continuarea cursului deja existent și pentru creșterea importanței factorului diplomatic, ca instrument al politicii de dezvoltare și securitate a țării, pentru sporirea prestigiului Vietnamului pe plan internațional.

În prezent, Vietnamul este membru în 70 de organizații și forumuri multilaterale. Doctrina pe termen lung a politicii sale externe vizează independența și suveranitatea statului, păstrarea identității naționale, apărarea prin mijloace diplomatice a unității și solidarității poporului, bazarea pe forțele proprii, diversificarea relațiilor de colaborare și cooperare cu cât mai multe țări ale lumii, promovarea tot mai serioasă a integrării țării în relațiile internaționale pe toate domeniile și bazarea pe dreptul internațional. Vietnamul de azi nu mai are dușmani în această lume, ci doar prieteni, calitate și stare de fapt atât de rare, încât sunt greu a fi crezute. Este suficient să exemplificăm prin faptul că cele două singure superputeri ale lumii, SUA și China, fac de ceva ani curte Vietnamului, pentru a-l atrage în sfera lor de influență. Dacă la asta mai adăugăm relațiile cu Rusia, Japonia, Coreea de Sud și de Nord, cu țările Europei și cu restul lumii, demonstrația acestei poziții unice este făcută.

Succese mari au fost realizate în ultimii ani în sporirea bogăției poporului, în modernizarea vieții și în creșterea nivelului de cultură, instruire și în ridicarea calității sănătății publice. Aceste reușite politice, economice, sociale, culturale și științifice ale dezvoltării Vietnamului au fost datorate și au început odată cu cruciala reformă economică numită Doi Moi (adică Renașterea, Renovarea) care a avut loc în anul 1986. O contribuție importantă la dezvoltarea economică a Vietnamului au avut marile investiții străine directe venite în țară în ultimii ani.

Guvernul vietnamez face mari eforturi pentru ca Vietnamul să fie între primele țări ale lumii care intră în Cea de a patra revoluție industrială, aceea a Inteligenței Artificiale. Pentru a putea folosi inteligența artificială, guvernul vietnamez a luat o serie de decizii care au vizat sporirea gradului de educație generală, înființarea de institute de cercetare și de tehnologie pentru Inteligența Artificială (IA), încurajarea folosirii în noile tehnologii a IA, modernizarea afacerilor prin folosirea IA, noi investiții în cercetarea tehnologică etc.

Și agricultura s-a dezvoltat fenomenal. Începând cu anul 2016, producția de orez a Vietnamului, ca să dăm doar un exemplu, a fost în jur de 43 milioane de tone, devenind din țară importatoare de orez, mare exportatoare de orez. Cu o coastă oceanică de 3.260 de km, cu o suprafață oceanică exclusivă (ape teritoriale și zonă economică exclusivă, care cuprinde peste 4.000 de insule), Vietnamul este o țară cu un imens potențial marin pentru pescuitul oceanic. La acest factor și avantaj maritim se adaugă multe râuri și lacuri cu apă dulce.

România a recunoscut R. D. Vietnam ca stat independent și a stabilit relații diplomatice la 3 februarie 1950. În acest an vom aniversa 74 de ani de relații diplomatice dintre România și Vietnam. Imediat după ce a stabilit relații diplomatice cu R.D. Vietnam, România a început să trimită ajutoare către această țară care se lupta eroic pentru eliberarea completă a teritoriului și unificarea întregii țări.

După mine, dar și după marele și înțeleptul Președinte Ho Chi Minh, acele ajutoare oferite din inimă, din sinceritate și din solidaritate umană, deși nu foarte mari, au avut semnificații importante atât pentru români cât și pentru vietnamezi. Pe această bază de simpatie sinceră, de admirație, de ajutor s-au clădit relațiile de prietenie atât de trainice dintre România și R. D. Vietnam. Un moment fundamental în dezvoltarea relațiilor dintre România și Vietnam l-a reprezentat vizita în România a președintelui Ho Chi Minh, între 17-21 august 1957. Citeam ziarele care aveau pe prima pagină imagini cu Ho Chi Minh și cu Gheorghe Gheorghiu Dej. În una dintre cuvântările sale la o întâlnire cu muncitorii români, Ho Chi Minh a declarat că: “ în baza relației frățești dintre cele două țări socialiste, România a acordat asistență și ajutor Vietnamului într-o perioadă în care poporul vietnamez s-a luptat să apere integritatea teritorială a țării”.

Au urmat în decursul anilor alte multe vizite ale liderilor vietnamezi, sau ale altor demnitari vietnamezi în România, precum și vizite ale liderilor români în Vietnam pentru semnarea de acorduri de cooperare și de ajutor. În principal, România a oferit Vietnamului ajutor politic, umanitar, economic dar și militar. De mare importanță a fost și medierea de pace a României între Vietnam și SUA, pentru începerea tratativelor de pace de la Paris și încheierea războiului dintre Vietnam și SUA și unificarea întregului Vietnam. În plus față de acordarea de ajutoare umanitare, economice și militare, România, încă din anii 1963-1964, a ajutat Vietnamul și diplomatic, și politic într-un mod mult mai substanțial și mai serios, pentru terminarea războiului dus împotriva SUA.

Încă din anii 1963-1964, mai ales după Declarația de independență față de URSS, din anul 1964, România și-a stabilit în planurile sale de viitor apropierea și îmbunătățirea relațiilor sale și cu țările occidentale, mai ales apropierea tot mai serioasă față de SUA. Interesul național al României de a se apropia de țările occidentale din Europa și de SUA era acela de a putea importa din aceste țări, mai ales din SUA, utilaje industriale performante în condiții financiare cât mai favorabile și pentru a putea face față unor acțiuni dușmănoase din partea URSS. Pe măsură ce independența României față de URSS se mărea, în aceeași măsură era nevoie de o apropiere cât mai mare de țări precum China și Vietnam, dar și față de țările occidentale. Dezvoltarea economică rapidă și consolidarea independenței sale au fost idei de bază, pe care le-au avut clar în mintea lor conducătorii de atunci ai României, care au decis să iasă de sub hegemonia sovietică și să devină neutri în conflictul ideologic dintre URSS și China, sau ușor simpatizanți ai Chinei.

Încă de atunci, atât România cât și Vietnamul au avut în comun dorința fierbinte de independență și suveranitate, de ieșire de sub hegemonia altor țări. Un alt important ajutor oferit de România Vietnamului a fost acela al școlarizării unui mare număr de studenți vietnamezi în România. Conform unei informații dintr-un material recent al Ministerului de Externe din România, aproximativ 4.000 de cetățeni vietnamezi au absolvit studii universitare și post­universitare în România, atât în perioada comunistă, dar și după anul 1989.

Între acești studenți se regăsește și actualul prim-ministru al Vietnamului, care va vizita oficial România în ianuarie 2024. Relațiile dintre România și Vietnam sunt bune, continuă să se dezvolte prietenia dintre cele două țări și popoare, dar față de potențialul celor două țări, atât comerțul, cât și cooperarea în multe alte domenii sunt prea reduse. De aceea, de la această vizită a Primului ministru vietnamez în România noi așteptăm mari acorduri și un impuls semnificativ al cooperării reciproce pe multiple planuri.

Dr. Pavel SUIAN