Cum aș putea în brațe să cuprind
Și veșnicia și eternitatea,
În suflet iar speranța s-o aprind
Un glas divin îmi dă răspuns la toate,
Cu mâna Lui îmi pune slova-n vers,
Iar pana scrie cât încă mai poate,
Un legământ cu vastul univers.
Cu fiecare gând lăsat pe filă,
Faci câte-un pas imens spre infinit,
Te vei simți a cerului copilă
Ce-și duce viața până la sfârșit.
Aici începe prima, veșnicia,
Este hotarul care-l treci când mori,
Atunci dai mâna rece cu vecia
Și nu mai știi de soare și de nori.
Dar ce-ai lăsat frumos în astă lume,
Va fi un dar pentru eternitate,
Te vor cinsti, îți vor crea renume,
Dar tu atunci vei fi de tot, departe!
Autor: Aurelia Oancă
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu