Cu stimă, despre turismul neaoș

Tocmai pentru că am mai abordat tema, e drept, nu ca editorial, se cuvine să păstrăm firul. Trendul, na, că se poartă cuvântul. E cool, e fashion. Râdem-glumim, dar nu e de râs. Facem turism pe plan local constant și vedem tot ce (nu) trebuie văzut. Culmea, momentul pentru un turism de top e iar prielnic…un moment a fost cu pandemia. Altul e acum, când Turcia arde, când aerul e irespirabil în Grecia, ba în tot sudul Europei.

Din păcate, ce-am văzut noi în Maramureșul istoric nu aduce a turism organizat, de top. Da, o mai spunem o dată: nu trebuie să ne uităm peste gard, n-avem ce compara Maramureșul cu Scottish Highlands sau cu Toscana, decât ca relief. Nici România cu Grecia sau Turcia. Turismul acolo are toate ingredientele, de la cele istorice la cele culinare. Dar se putea oferi ceva organizat. Exemplele Vișeu cu Mocănița și Borșa cu munții săi sunt exemple de reușită, de „se poate”. Ori noi n-am văzut exemplul luat, asumat, în altă parte.

Avem în sfârșit infrastructură. Se poate merge cu mașina pe asfalt în orice colț al Maramureșului. Ba și la munte, silvicii au făcut și modernizat drumuri forestiere decente, unele excelente (Șugău, Șibila, etc) numai să ne lase să le abordăm. Se merge cu mașina decent până în Șaua Știol! Pentru că… vedeți Dvs…și turistul s-a schimbat. E mai leneș, mai comod. Pleacă de-acasă zicând că nu vrea lux, dar strâmbă din nas dacă baia nu e ca de hotel și nu sunt 30 de grade în cameră noaptea. Dar și ofertantul de turism s-a schimbat. Vrea câștig rapid, fără tăgadă. Uitați-vă cum e totul de vânzare și încă piperat, în parcare de mănăstire celebră. Sau cum nu e nimic accesibil la mănăstire ce nu vrea miză turistică. Uitați-vă cum în continuare nu se găsește cheia de la biserica monument X sau Z. Deși e acolo autocarul cu turiști. Uitați-vă cum în continuare nu sunt toalete la margine de drumuri naționale și județene. Cum nu sunt locuri de aruncat gunoiul.

Apoi, micile accidente/incidente. Cum se poate lua apa într-o stațiune. Sau curentul la o pensiune. Turistul nu e dispus să accepte, a plătit. Chiar dacă a venit la rustic. Chiar dacă e la 1500 de metri altitudine. Și începe comparațiile cu Austria, cu Elveția. Nu e cazul. În ciuda a tot ceea ce pretindem, Maramureșul nu are alură și infrastructură pentru turism de masă. Are Borșa ceva, are Vișeul ceva. Dar dacă brusc are loc un eveniment major, epocal, gen festival internațional la Săpânța, nu vor fi locuri de cazare. La fel în satele cu turism rural. Mai e de lucru. Și în special, e de lucru la ofertă. Ce îi oferi turistului ca să stea la tine o săptămână? Unde-l duci, unde-l plimbi? Ce-i arăți? Dacă îi dai zilnic biserici sau horinca, se duce de nu-l mai vezi.

Ce avem, ce nu avem? Mai avem datini de arătat. Nu musai vii, dar așa, de expus mai avem. Avem totuși drumuri, ba începem să avem rețele de apă și canalizare. Dar nu avem trasee turistice bine semnalizate, nu avem centre de informare turistică funcționale, cu hărți de dat turiștilor. Ne-ar trebui și vreo două din mult promisele aqua-parcuri, câte unul de-o parte și de alta a Gutâiului. Ne-ar mai trebui niște festivaluri adevărate, interesante. Păcat că-i an electoral și toate acestea sunt evident posibile și ne vor fi promise. Apoi ne vom trezi.

 

Autor: Alexandru Ruja

Sursa: Graiul Maramureșului