Mi-a plăcut să constat că am fost educat și sfătuit
de dascăli, care, la rândul lor, au fost învățați de prima generație de
învățători și profesori de după Marea Unire. Cu sentimentul de țară bine
conturat, sădit românește în sufletul alumnilor, fără patimi, fără ură, ci cu
bucuria că părinții lor au săvârșit o faptă unică în istoria noastră. Românii
să fie laolaltă! Îl văd și acum pe dascălul meu Vasile Fodoruț, vorbind clasei
despre marea împlinire a neamului românesc: Unirea cea Mare. Se rostea calm,
convingător. Apoi, lecțiile profesorului Grigore Balea de Ieud, cu rude
participante în conflictul de la Vadu Izei, unde a venit primarul Ștrifundă din
Borșa pentru a ține partea de astăzi a Maramureșului Istoric în componența
României.
În această atmosferă mi-am zidit sufletul și
părerile despre lume. Că au venit evenimentele și peste mine, este adevărat.
Unele m-au trezit ca să știu unde trăiesc, altele mă tulbură, dar părerile
acelea zidite mă apără. Prețuiesc sentimentul de țară în felul meu, profund,
discret. Dar liniștea pretinsă de mine a fost agitată de campania electorală,
de bătălia pentru putere. Că puterea este fruct ciudat, cine apucă să o guste!
Sentimentul de țară, de care vorbeam mai înainte, a intrat în programul unui
partid politic care are un lider cu pretenții pentru Cotroceni. Sunt convins de
nevoia unei politici românești în context european. Campania electorală
desfășurată până acum arată că partidele românești sunt departe de rolul pe
care ar trebui să-l joace în acest context. Mi-ar fi plăcut să aud o voce
politică românească în adevăratul sens al cuvântului, pe care, cu toată
îngăduința, partidul aurit nu o are. În loc de linii importante pentru țară, se
dedă la spectacole ieftine. În loc să ne propună un program ideologic ferm,
argumentat, credibil, primenit cu voci tinere, cu viziune, capabile să poarte
povara frumoasă a țării pe umeri, aduce în for public personaje de mâna a
treia, unele expirate, ori cu interese dubioase.
Ultimele zile au fost jenante; cu un oier cu bani pe
post de brocker de putere. Cu asemenea însoțitori nu faci progres în aceste
vremuri de mare viteză. Extrem de complicate! Poți face, eventual, afaceri. Sau
nunți și botezuri gonflate, stridente pentru spiritul românesc. De unde
partidul și liderul lui, se revendică. În vorbă, că faptele au altă turnură.
Știu că politica se face cu bani, uneori cu bani mulți, dar depinde cum îi faci,
de unde vin și ce răsplată au cei ce-i dau. Că altfel, în loc de partid se
conturează un grup de afaceri. Partidul cu numele unui metal strălucitor și
prețios nu a reușit să fie pe măsura valorii cerceilor din urechile reginei. Aș
fi dorit un partid sobru, cu oameni motivați intelectual, capabili să ducă
mesajul românesc în lume. Multe frământări în această formațiune politică.
Claudiu Târziu, un nume marcant al partidului, ne-a adresat o scrisoare care
este un semnal de alarmă. Printre altele el constată că cea mai mare parte a
rețelei din teritoriu nu are solidaritatea unei structuri politice. Deși
sondajele, și autorii lor, îl împing spre turul doi.
Nu vă mai aduc aminte de fapte politice care au
făcut mult zgomot în peisajul românesc. Liderul partidului colinda cu făclii
aprinse pe la casele mai întunecate din jur. Dar nu a reușit să aprindă lumini.
În urma lui, doar trapul cailor morți, cu potcoave ruginite. Constat multă
umplutură politică în partidul bântuit de afaceri personale. Parcă în alte partide
nu sunt? Dar acum este vorba despre partidul care ne-a cerut sentimentele
pentru țară. Oare de ce au fost blocate candidaturile la BEJ Bistrița?
Structurile din teritoriu au început să scapere. Domnitorii istoriei noastre,
folosiți pentru a ne stârni aspirațiile, nu au venit în ajutorul celor de bună
credință din partid. S-a pierdut și ultima șansă reală de a auzi vocea
identității. Mi-ar fi plăcut să fiu contemporan cu un partid românesc cu
deschidere europeană, cu structuri naționale credibile, cu argumente
identitare.
O să-mi spuneți că nu se mai poartă, că lumea
politică europeană dorește alte portrete politice, că patriotismul a devenit
desuet. Că este nu știu cum. Eu mai cred în statul național, în limba poporului
meu, într-o școală în care pruncii țării să învețe istoria poporului român.
Dacă sunt desuet, primesc cu colindul la teiul lui Eminescu. Aș fi vrut un
partid care își cunoaște țara, nu să facă marșuri pentru voturi. Să îndrepte
țara cu legi folositoare, programe originale, care să ne asigure ziua de mâine.
Din păcate, nu are oameni și energia de a stăpâni realitatea. Este ca un abur
de pe ape învolburate. Se fac combinații ciudate, fără doctrină, fără asemănări
de direcție politică. Partidul cu nume de metal lucitor are mulți pomi care îi
fac umbră. După mine, este departe de a fi ce vrea să pară. Și, totuși, este
împins, prin cinismul propagandei, să ajungă în turul doi. De ce? Nu știu.
Partidele nu au oameni luminați, care să ilustreze
spiritul românesc al vremii. Nu vorbesc clar de sentimentul național. În turul
doi de la prezidențiale se pot face înțelegeri surpriză. Nu uit de unde am
plecat. Să avem grijă cui încredințăm sentimentul de țară. Din coloana care
râvnește spre Cotroceni nu s-a desprins nici măcar unul care să vorbească
despre cultură. Când se știe că națiunea este salvată de cultură. Nu vă luați
după mine! Votați cu cine vreți! Dar cumpăniți când alegeți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu