Sindromul Peter Pan și evadarea în copilărie

de Corina NEAGU,  the International HR Strategist, Trainer, EMCC Senior Practitioner Mentor & Coach #bringing human back into HR# ❤️HR (Human Relations)

Sindromul Peter Pan descrie tendința unor adulți de a evita responsabilitățile și angajamentele caracteristice maturității, rămânând blocați într-o stare psihologică de copilărie sau adolescență. Termenul a fost popularizat de psihologul american Dan Kiley în cartea sa The Peter Pan Syndrome: Men Who Have Never Grown Up (1983), unde descrie această condiție în rândul bărbaților, deși sindromul poate afecta persoane de orice gen.

Originea termenului

Numele provine de la personajul literar Peter Pan, creat de autorul britanic J.M. Barrie. Peter Pan este un băiat care refuză să crească, trăind în tărâmul magic Neverland, unde copilăria este eternă, iar responsabilitățile vieții adulte sunt inexistente. Barrie a creat acest personaj ca o metaforă pentru dorința umană de a evada din realitate și de a rămâne în starea inocentă și lipsită de griji a copilăriei.

Caracteristicile sindromului Peter Pan

Evitarea responsabilităților - le este greu să își asume angajamente, fie ele profesionale, financiare sau personale.

Lipsa de maturitate emoțională - dificultăți în gestionarea emoțiilor și în menținerea relațiilor sănătoase.

Dependență de ceilalți - se bazează excesiv pe părinți, parteneri sau prieteni pentru sprijin emoțional sau financiar.

Idealizarea copilăriei - tânjesc după libertatea și lipsa de responsabilități din copilărie.

Persoana cu o astfel de afecțiune este sigură pe ea, chiar arogantă, atitudine prin care ascunde nesiguranța și incapacitatea de a adopta decizii. Pe lângă imaturitate emoțională, se caracterizează prin teama de a greși și de a nu fi acceptat și iubit de cei apropiați. Are tendința de a recurge la minciuni, la exagerări atunci când vorbește de proiecte ambițioase sau de aventuri sentimentale extravagante. Este preocupat de propria persoană și de propriile probleme, susținând că toți ceilalți sunt responsabili de lucrurile negative din viața sa. Nu acceptă compromisul, considerând un obstacol în calea libertății sale.

În cadrul relației de cuplu, atunci când apar probleme, caută să nu se implice, să nu aibă planuri pe termen lung. Instabilitatea afectivă se transpune în tendința spre infidelitate. (Wikipedia)

Iată și câteva exemple de psihologi și autori care au abordat subiectul:

1. Dan Kiley

Psihologul care a dat numele sindromului, Dan Kiley, a descris în cartea sa cum acest comportament poate afecta atât indivizii, cât și relațiile lor cu ceilalți. El a subliniat că sindromul nu este o tulburare psihologică recunoscută oficial, ci mai degrabă o descriere a unor comportamente comune în societatea modernă.

2. Carl Jung

Deși nu a discutat explicit sindromul Peter Pan, Carl Jung a făcut referire la arhetipul copilului etern (*Puer Aeternus*), descriind indivizi care refuză să accepte limitările și responsabilitățile vieții adulte.

3. Erik Erikson

Psihologul Erik Erikson, cunoscut pentru teoria sa asupra dezvoltării psihosociale, a identificat tranziția la maturitate ca o etapă esențială a dezvoltării. Sindromul Peter Pan poate fi interpretat ca o stagnare în această etapă.

4. James Hollis

În lucrarea sa Under Saturn's Shadow, psihologul James Hollis explorează dificultățile pe care le au bărbații în asumarea maturității, un subiect care are legături cu sindromul Peter Pan.

Pun aici și câteva exemple de personaje cu trăsături similare:

1. Peter Pan – epitomul sindromului, refuzând să accepte orice responsabilitate.

2. Joey Tribbiani din serialul Friends – un adult imatur, dependent de prieteni și lipsit de planuri clare pentru viitor.

3. Barney Stinson din How I Met Your Mother – evită relațiile serioase și preferă un stil de viață superficial.

4. Homer Simpson din The Simpsons – eeși este părinte, adesea dă dovadă de o imaturitate accentuată.

Care pot fi cauzele posibile pentru apariția acestor comportamente:

Educația parentală - protecția excesivă poate împiedica dezvoltarea independenței sau, la polul opus, lipsa de afecțiune din copilărie. La maturitate, o astfel de persoană dorește să se simtă protejată, fiindu-i teamă de necunoscut. De exemplu, bărbații cu acest sindrom preferă să locuiască cu părinții și își întemeiază o familie la vârste avansate.

Societatea modernă - presiunea de a avea succes poate determina unii indivizi să evite maturizarea.

Traume din copilărie - uneori, refuzul de a crește poate fi o modalitate de a evita confruntarea cu experiențe dureroase.

Deși sindromul Peter Pan nu este o tulburare recunoscută, comportamentele asociate pot fi gestionate prin:

Terapie psihologică care ajută la identificarea cauzelor și la dezvoltarea maturității emoționale; dezvoltare personală prin asumarea treptată a responsabilităților poate stimula încrederea în sine; sprijin social din partea prietenilor și familiei care pot încuraja schimbările pozitive; coaching & mentoring.

Mai multe detalii despre acest sindrom puteți accesa aici.

Sindromul Peter Pan reprezintă o provocare în societatea modernă, reflectând dificultățile unor oameni de a se adapta cerințelor vieții adulte. Cu toate acestea, cu sprijin adecvat și efort personal, această tendință poate fi depășită, permițând indivizilor să îmbrățișeze maturitatea fără a-și pierde spiritul copilăresc.

Căci, așa cum zicea Constantin Brâncuși: "Când nu mai ești copil, înseamnă că ai murit de mult."