Doamne, glasul meu se înalță spre Tine,
Ca roua dimineții ce coboară peste pământ.
Tu ești Stânca mea, Lumina ce nu apune,
Cu mâna Ta m-ai ridicat din adâncuri,
Și ai făcut drum drept pe cărarea mea.
Ai fost scut și sprijin în ceasul de încercare,
Tu, Dumnezeul meu, niciodată nu m-ai lăsat.
Îți mulțumesc pentru harul Tău ce nu se sfârșește,
Pentru pacea ce-mi umple inima în furtuni,
Pentru pâinea cea de fiecare zi ce îmi hrănește
Trupul și sufletul pe drumuri necunoscute și lungi.
Cei ce nădăjduiesc în Tine nu sunt rușinați,
Căci mila Ta e mai mare decât cerul senin.
Ai binecuvântat viața mea cu daruri neîncetate,
Și mi-ai umplut inima cu un cântec divin.
Să se bucure pământul, să cânte munții,
Să se închine toate făpturile Tale!
Căci Tu ești bun, iubirea Ta rămâne,
În veci de veci, peste orice vale.
Te laud, Doamne, cu toată ființa mea,
Cu buze curate și cu suflet smerit.
Primește mulțumirea mea ca jertfă plăcută,
Căci numai Ție, Dumnezeul meu, îți sunt dator pe veci.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu