Se află un mare adevăr în ceea ce spune Johnny Ciatloș Deak în CUVÂNTUL AUTORULUI cu care se deschide minunata sa carte, VALIZA CU NESTEMATE (Recenzii și cronici literare), Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal-Canada, 2026, și anume acela că "Drumurile unui cronicar nu se încheie niciodată, el este un călător al sensurilor, un spirit care traversează lumi literare diverse, adunând din fiecare câte o esență".
Da,
modul în care jurnalistul, cronicarul, scriitorul, editorul, colaboratorul în
antologii, moderatorul și realizatorul, producătorul de emisiuni tv, promotorul
cultural și, nu în ultimă instanță, criticul literar de vocație, Johnny Ciatloș
Deak, examinează prin disecare, departajare și generalizare metamorfozele artei
celor aproximativ 34 cărți și autori ai epocii noastre, împărțite în cele 7
secțiuni ale cărții, constituie un exemplu concludent de judecare
critico-estetică deschisă a unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare.
Oricum, valorile artei literare, și nu numai, se deduc de la sine în fondul
permanențelor literare, indiferent de proveniența lor estetică.
Printre
numeroasele cronici literare, spre bucuria mea, se află și cronica scrisă unui
mănunchi din cărțile mele (vezi în secțiunea a patra a cărții, cronica
intitulată VALENTIN LUPEA, UN VIRTUOZ AL NELINIȘTII METAFIZICE), motiv care-mi
provoacă un sentiment de satisfacție personală, mai cu seamă că se află printre
niște pagini critice de mare probitate profesională, pagini care demonstrează
vastul câmp de investigație al unui autor pasionat de cunoașterea literară,
cunoaștere în care, în cazul de față, întâlnim însumate punctele de vedere din
toate ramurile fenomenalității literare, prin considerații generale
confortabile, care primesc niște încântătoare sugestii de erudiție, simț și
gust estetic, toate acestea născute din citirea estetică a cărților, precum și
dintr-o vocație axiologică față de care, angajările eului creator nu sunt străine.
Se
spune că istoria, la fel ca drama și ca romanul este fiica mitologiei. Este o
formă specială de înțelegere și de expresie în care, granița dintre real și
imaginar nu a fost încă trasată, și nici nu va fi vreodată.
S-a
mai spus, bunăoară, despre ILIADA lui Homer, că cine o citește ca pe o poveste
istorică, găsește în ea ficțiune, și în schimb, cine o citește ca pe o legendă,
află în ea istorie (Armold J. Toynbee).
Sofistic vorbind, dacă privim lucrurile din acest unghi, toate cărțile
de istorie ar semăna cu ILIADA, deoarece ele nu vor putea fi niciodată în stare
să elimine în întregime ficțiunea. Simplul fapt de a alege, de a ordona și de a
prezenta lucrurile constituie o tehnică ce aparține de domeniul ficțiunii.
Același
lucru se întâmplă și-n critica literară. Nici aici, granița dintre real și
imaginar nu va fi trasă niciodată, pentru că el, criticul literar, el, omul
cerebral pornește de la ceva pe care-l sucește, îl gândește și-l interpretează
prin toți porii lui, prin toate simțurile lui, prin toate criteriile lui
estetice, dacă le are, și cu siguranță că le are, trăgând concluziile de
valoare, apreciind sau blamând, înălțând sau coborând, trecând producția
literară în cauză prin acel univers literar personal al criticului literar
care, în fond, nu este altceva decât un instrument al exegezei literare care te
duce undeva și te întoarce de undeva, dându-ți acei fiori ai îngrijorării
estetice, care îngrijorare, la fel ca o descindere imaginară în universul
creativ al unui autor, prin opera acestuia, prin cartea luată în discuție, îți
dă ceva de făcut, te trimite într-o direcție sau alta, fără a te duce nicăieri,
pentru că, până la urmă, te întoarce mereu la sursa de la care ai plecat.
Tind
să cred și să intru în acest joc al ficțiunii descinderii în universul literar
personal al domnului Johnny Ciatloș Deak, în nestematele din minunata carte a
dânsului, VALIZA CU NESTEMATE, Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal-Canada,
2026, și să constat faptul că criticul literar
Johnny Ciatloș Deak scrie așadar aici, o carte tulburător de frumoasă, o
adevărată mărturie care pune întrebări fără să întrebe.
Viziunea creatoare a autorului vine să cizeleze, cu mult tact și tâlc,
autori și scrieri dintr-o vastă paletă artistico-creativă, înregimetându-i pe
fiecare, cu multă pricepere și disciplină, într-un contingent din care va fi
greu de evadat. Aparent, ele, cronicile domnului Johnny Ciatloș Deak ne pot
duce cu gândul la imaginea unor referințe critice deosebit de reușite pe
marginea cărților și personalităților literare, pe marginea orientărilor
estetice și a problemelor litigioase din ele. Conținutul lor este însă unic și
adânc, dându-ne ocazia să întrezărim o mare coerență ideatică ce stă la baza
unui sistem clar de apreciere artistică al autorului VALIZEI CU NESTEMATE,
sistem dedus dintr-o experiență nemijlocită cu faptele de imaginație.
Aspectul divers al cronicilor literare prinse-ntre coperțile VALIZEI...
nu ne poate înșela asupra unor linii de mare forță intelectuală care
traversează substratul cărții, unindu-i înțelesurile și făcând-o detectabilă la
modul superior.
Cărturarul - scriitorul, criticul literar și omul de cultură, Johnny
Ciatloș Deak - verifică pulsul valorilor cu o devotațiune supravegheată,
nefăcând altceva decât să se autoverifice permanent, punându-se mereu în raport
cu operele literare trecute prin vizorul său critic, din nevoia de a-și
stabili, pe undeva, parametrii propiului său eu, și astfel, cunoscându-i pe
alții, autorul se determină pe sine. Apoi, se mai observă, pe tot parcursul
cărții, în cuprinsul considerațiilor pe care Johnny Ciatloș Deak le face asupra
cărților și autorilor, luate și luați în discuție, un stil detașat în abordarea
lucrurilor, siguranță, precum și propuneri novatoare în materie de artă.
La
urma urmei, critica literară este o știință, dar și o artă în care criticul
literar, asimilând literatura și trecând-o prin propriul lui angrenaj de
evaluator, format din metode, procedee, trăiri și interpretări personale,
ajunge în cele din urmă la constituirea unui sistem propriu. Tind să cred, și
cred că talentatul și productivul scriitor, om de cultură și critic literar,
Johnny Ciatloș Deak se încadrează perfect în acest tipar al criticii textuale moderne.
Autor:
Valentin Lupea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu