Cartea scrisă de istoricul Marius Oprea, care tratează în detaliu racolarea elevilor de liceu ca informatori ai Securității comuniste: „Moștenitorii Securității” – este o carte pe care am citit-o cu înfrigurare acum câțiva ani. În această lucrare de referință, publicată inițial în anii 2000 și reeditată la Editura Polirom, autorul dezvăluie mecanismele prin care Securitatea comunistă a încălcat propriile legi pentru a introduce mii de elevi minori în rețelele sale informative. Fenomenul de masă din anii ’80: în ultimul deceniu al regimului comunist, atenția Securității s-a mutat agresiv spre tineret. Elevii de liceu erau considerați o sursă critică de informații pentru a monitoriza „stările de spirit” din școli. Elevii erau racolați de securiști și de profesorii care colaborau cu Securitatea. Credeți că acele vremuri au trecut? Nu. Azi ne-am întors înainte de 1989, după 36 de ani de așa-zisă democrație. După anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și anihilarea voinței parlamentare de sistem, iată că SRI se întoarce la practicile totalitare de dinainte de 1989. Îndoctrinează și racolează elevi pe motiv de radicalizare, cu aceleași pretexte securistice ca înainte de 1989. Totalitarismul securist a revenit în România, ca în vremea bolșevicilor? Acum înțeleg de ce România trebuie să aloce un buget mai mare pentru servicii secrete decât Germania sau Franța, țări cu populație dublă față de România. Se taie banii de la români, de la mamele cu copii, de la indemnizațiile pentru copii, de la bursele elevilor și studenților, persoane cu disabilități pentru a ajunge la un sistem de pensii speciale cu cumul și pentru a forma noile cadre de securiști ca înainte de 1989. Trăim din nou în RSR, de fapt sub noua denumire „Republica Securistă România”, asta în timp ce țara se sacrifică și se scufundă în datorii și împrumuturi pentru a susține o clasă politică coruptă și controlată de servicii lacome? Românii muncesc pentru acest sistem care racolează mai noi în stil securistic minori.
Serviciul Român de Informații (SRI), ca Securitatea
comunistă pe vremuri, a desfășurat între iunie 2024 și iunie 2026 proiectul
Previsio — „Prevenirea radicalizării și a extremismului violent în sistemul de
învățământ preuniversitar”, finanțat cu circa 850.000 euro din fonduri europene
și 95.000 euro de la bugetul de stat, în parteneriat cu Ministerul Educației și
MAI. Peste 1.180 de profesori, inspectori și consilieri școlari și circa 320 de
angajați MAI au participat la cursuri față‑în‑față
de două zile, urmate de exerciții online. Formatorii secreți le‑au
cerut cadrelor didactice să supravegheze schimbări de comportament, simboluri
sau izolare socială ca posibile semnale de radicalizare ale elevilor. Programul
a fost netransparent, iar unele cadre didactice nu au informat elevii sau
părinții despre participare așa cum cere legea, iar inspectoratele nu au
explicat selecția anumitor școli. Profesorii intervievați nu au raportat cazuri
clare de „elev radicalizat”, dar unii au devenit mai atenți la semnale, în loc
să predea la clasă educație. Există îngrijorări reale în societatea noastră
privind etichetarea și afectarea relației elev‑profesor, precum și
capacitatea profesorilor de a evalua corect riscurile. Materialele prezentate
la cursuri au pus accent, deocamdată, mai mare pe terorismul islamist decât pe
alte forme de extremism (neonazism, extremism comunist), deși SRI afirmă că
scopul este prevenirea generală. Programul va continua, din păcate, sub
Previsio 2 (februarie 2026–august 2027) cu finanțare europeană de peste 400.000
euro, vizând 670 de profesori, polițiști și angajați ai Administrației
Naționale a Penitenciarelor. Se pare că pentru banii unii își vând sufletul și
casa părintească? Criticile principale ale societății civile și presei la acest
proiect neo-totalitar vizează comunicarea neuniformă a proiectului, riscul de
supradiagnosticare/etichetare ca în comunism și pregătirea insuficientă a
cadrelor didactice pentru sarcina de identificare a radicalizării. Astfel,
profesorul devine un ”orgnn” al statului, nu un educator prin acest program.
Parcă suntem în romanele lui Aldous Huxley.
Deci, în România controlată și programată de SRI,
profesorii nu mai fac educație, ci se ocupă de identificarea posibililor elevi
radicalizați sau de posibili viitori teroriști. Parcă trăim în anii ’50, când
regimul comunist dorea controlul total al profesorilor, încurajând turnătoria
reciprocă. Nu am crezut că voi trăi acele vremuri în care, la școala
românească, să nu se mai facă școală, ci operațiuni securistice de verificare
și control, precum și punerea de etichete care vor conta mult — în dosar —
pentru viitorul elevului etichetat ca radical sau extremist. Trăim într‑o
epocă orwelliană, nu într‑o democrație și în UE. Programul SRI
este dezvoltat parcă după manualele NKVD ale lui Makarenko din fosta URSS.
Consider că programul este ilegal și încalcă flagrant Constituția României și
legislația pentru protecția copilului. ”Securiștii” noștri au mai găsit un
motiv să risipească banii publici, în timp ce tot mai mulți români nu au ce
pune pe masă, iar societatea se prăbușește din cauza datoriei. În România
trebuie să se facă școală, nu ”securisme”. Ministerul Educației și
inspectoratele școlare trebuie să intervină imediat pentru stoparea acestui
program care elimină de fapt educația din școală, transformă profesorul în
”securist” și face din elev o potențială victimă, ca în cartea lui Marius Oprea
despre acțiunile Securității de dinainte de 1989 în rândul elevilor și
profesorilor. România este o democrație încă, iar la școală se face doar
educație, nu dosare ca în 1989 pentru elevi. Părinții trebuie să reacționeze
acum pentru salvarea școlii românești ca for de educație, nu ca structură de
operațiuni pentru organe secrete. Spiru Haret avea dreptate când spunea „școala
trebuie să fie un izvor de cultură și un factor de transformare socială”, deci
nu trebuie să devină o pepinieră de elevi și profesori informatori pentru
serviciile secrete.
Ionuț
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu