Comunicat de presă.Editura Cununi de stele şi Librăria Mihai Eminescu

Bucureşti, 13 ianuarie 2015

Joi, 15 ianuarie 2015, ora 17:30,  Editura Cununi de stele şi Librăria Mihai Eminescu, Bd. Regina Elisabeta nr.16 (lângă Universitate) vă invită la evenimentul „Eminescu în bengali. În traducerea Amitei Bhose.” Povestea traducerii şi a receptării lui Eminescu în India.

Amita Bhose, scriitoare, traducătoare, profesoară de limba bengali, limba sanscrită şi civilizaţie indiană  la Universitatea Bucureşti (1972-1991) exegetă a operei eminesciene (doctorat în Eminescu, cu tema „Influenţa indiană asupra gândirii eminesciene”) a fost prima traducătoare a lui Eminescu în Asia, în 1969.

Volumul Eminescu: Kavita (Poezii) reuneşte 35 de poezii.

În 1959, în Manualul de limba română de la Universitatea Bucureşti Amita Bhose – pe atunci Ray –, o indiană din Calcutta, îl descoperea pe Eminescu, prin poezia Ce te legeni, codrule. Din acel moment avea să-l aşeze pe Eminescu, aşa cum va mărturisi, „în inima mea, alături de Rabindranath Tagore”. „A fost doar întâmplător că primul meu pas în lumea eminesciană l-am făcut într-un codru care se legăna cu crengile la pământ, amintindu-mi de  versul luai Tagore despre furtună:„Pădurea plânge în hohote, cu braţele ridicate-n sus?” Nu ştiu. Ştiu doar atâta: că în poezia eminesciană, în poezia română în general, am simţit ecoul acelui dor milenar care adormea în mine.”

Amita Bhose, primul filolog indian care cunoştea limba română, a fost uimită de similarităţile gândirii celor doi mari poeţi ai României şi Indiei, Eminescu şi Tagore. Traducerea lui Eminescu în India – volumul Eminescu: kavita, apărut la Calcutta în 1969, a necesitat 10 ani de  reluare, refinisare şi refacere integrală – din respect faţă de poet. Limba română fiind aproape necunoscută în India, în anii 1960, traducerea lui Eminescu în bengali, limba sa maternă şi limba maternă a lui Tagore, era o sarcină dificilă şi, în plus, „o altă dificultate, pe care n-o anticipasem, întâlnită pe parcursul traducerilor, a fost aceea că universul eminescian se apropia atât de mult de cel al lui Tagore, încât trebuia să mă feresc de mine însămi, ca pasionata cititoare a lui Tagore să n-o influenţeze pe traducătoarea lui Eminescu.” O temere care nu avea să-şi dovedească justificarea.

      Vorbitori :

-         Elena Andronache

-         Carmen Muşat-Coman, foste studente ale Amitei Bhose

-         Geta Vodislav, directoare a Librăriei Mihai Eminescu

             Moment muzical : Ana Coman, voce şi chitară

             Detalii şi confirmări :

             Carmen Mușat-Coman

            directoare a Editurii Cununi de stele

            e-mail : office@edituracununidestele.ro

               Amita Bhose (1933, Calcutta – 1992, Bucureşti)

Născută la Calcutta în 1933, într-o familie cu o bogată activitate culturală şi ştiinţifică, absolvă Facultatea de Chimie, Fizică şi Matematică a Universităţii din Calcutta, în 1953. În 1959, împreună cu soţul său, inginer geolog, vine în România, înscriindu-se la un curs de limbă şi literatură română, pentru doi ani. Se reîntoarce în India unde debutează în presa indiană cu articolul Rabindranath în România. E începutul unui lung şir de articole, în bengali şi engleză, despre cultura şi literatura română, din care face şi traduceri. În 1965 absolvă Facultatea de Bengali-Engleză la Universitatea din Calcutta iar în 1971 se înscrie la doctorat, cu o bursă din partea statului român, la Facultatea de Limbă şi Literatură Română din cadrul Universităţii Bucureşti. Și-a susținut doctoratul în 1975, cu tema „Influența indiană asupra gândirii eminesciene”. Din 1971 până la moartea sa va trăi în România, „ţara pe care a iubit-o poate mai mult decât mulţi dintre români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga, îndrumătoarea științifică a tezei). În India publică  traduceri în bengali din poezia română contemporană, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian văd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu în Asia.

În 1972 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali.

 Între anii 1972-1991 predă, folosind numai limba română, cursuri practice de sanscrită şi bengali și cursuri teoretice de civilizaţie şi estetică indiană la Universitatea București. Redactează un Curs de bengali (1974), urmat de Dicţionarul bengali-român (1985) şi Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mână, cu ajutorul studenţilor săi, tipografiile nedeţinând caractere bengaleze. De-a lungul anilor, generaţii de studenţi au cunoscut, graţie dăruirii sale, limba şi literatura lui Tagore, publicând traduceri în revistele literare ale vremii şi susţinând spectacole în sanscrită şi bengali. Manualul de sanscrită, finalizat în anul morții, 1992, a apărut postum, în 2011, la editura Cununi de stele, înființată special pentru a-i publica opera vastă.

Pe lângă activitatea didactică, Amita Bhose are o bogată activitate de traducător din bengali în română: Proverbe şi cugetări bengaleze, Povestea prinţului Sobur (basme bengaleze), Scrisori rupte (antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere în română a antologiei realizată direct din bengali); Dragostea încurcă, dragostea descurcă (piesă de teatru a lui Tagore), Soarele din prima zi (poezii ale lui Tagore); Radha și Krișna, de Chandidas. A tradus totodată din sanscrită în română: Proverbe și cugetări sanscrite, Căruța de lut (în manuscris), de Śudraka. A stabilit textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusă de Eminescu şi rămasă în manuscris, însoţindu-l de aparatul critic respectiv. Textul a fost publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de Editura Academiei. În 1978, Editura Junimea a publicat teza sa de doctorat sub titlul Eminescu şi India, reeditată în 2009 și 2011 de editura Cununi de stele.

În presa străină şi românească, de-a lungul vieţii, a publicat, în periodice,  peste 56 de traduceri din literatura română în bengali şi din bengali în română, peste 90 de articole şi studii despre Eminescu, cultura română și indiană, fiind primul filolog indian care cunoștea limba română și creând o punte de legătură între cele două culturi. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.

Cronologia detaliată a vieţii şi operei acestei personalităţi unice în cultura română este publicată pe site-ul www.amitabhose.net

Amita Bhose (1933, Calcutta – 1992, București)

Născută la Calcutta în 1933, într-o familie cu o bogată activitate culturală şi ştiinţifică, absolvă Facultatea de Chimie, Fizică şi Matematică a Universităţii din Calcutta, în 1953. În 1959, împreună cu soţul său, inginer geolog, vine în România, înscriindu-se la un curs de limbă şi literatură română, pentru doi ani. Se reîntoarce în India unde debutează în presa indiană cu articolul Rabindranath în România. E începutul unui lung şir de articole, în bengali şi engleză, despre cultura şi literatura română, din care face şi traduceri. În 1965 absolvă Facultatea de Bengali-Engleză la Universitatea din Calcutta iar în 1971 se înscrie la doctorat, cu o bursă din partea statului român, la Facultatea de Limbă şi Literatură Română din cadrul Universităţii Bucureşti. Și-a susținut doctoratul în 1975, cu tema „Influența indiană asupra gândirii eminesciene”. Din 1971 până la moartea sa va trăi în România, „ţara pe care a iubit-o poate mai mult decât mulţi dintre români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga, îndrumătoarea științifică a tezei). În India publică  traduceri în bengali din poezia română contemporană, din Sadoveanu, Marin Sorescu, iar piese ale lui I.L. Caragiale, Mihail Sebastian văd lumina rampei. În 1969 apare, în bengali, volumul Eminescu: Kavita (Poezii), prima traducere a lui Eminescu în Asia.

 În 1972 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea lui Eminescu în bengali.

  Între anii 1972-1991 predă, folosind numai limba română, cursuri practice de sanscrită şi bengali și cursuri teoretice de civilizaţie şi estetică indiană la Universitatea București. Redactează un Curs de bengali (1974), urmat de Dicţionarul bengali-român (1985) şi Manualul de bengali (1988), toate trei scrise de mână, cu ajutorul studenţilor săi, tipografiile nedeţinând caractere bengaleze. De-a lungul anilor, generaţii de studenţi au cunoscut, graţie dăruirii sale, limba şi literatura lui Tagore, publicând traduceri în revistele literare ale vremii şi susţinând spectacole în sanscrită şi bengali. Manualul de sanscrită, finalizat în anul morții, 1992, a apărut postum, în 2011, la editura Cununi de stele, înființată special pentru a-i publica opera vastă.

 Pe lângă activitatea didactică, Amita Bhose are o bogată activitate de traducător din bengali în română: Proverbe şi cugetări bengaleze, Povestea prinţului Sobur (basme bengaleze), Scrisori rupte (antologie de scrisori ale lui Rabindranath Tagore, prima traducere în română a antologiei realizată direct din bengali); Dragostea încurcă, dragostea descurcă (piesă de teatru a lui Tagore), Soarele din prima zi (poezii ale lui Tagore); Radha și Krișna, de Chandidas. A tradus totodată din sanscrită în română: Proverbe și cugetări sanscrite, Căruța de lut (în manuscris), de Śudraka. A stabilit textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusă de Eminescu şi rămasă în manuscris, însoţindu-l de aparatul critic respectiv. Textul a fost publicat în 1983 în volumul XIV al Operelor lui Eminescu, editate de Editura Academiei. În 1978, Editura Junimea a publicat teza sa de doctorat sub titlul Eminescu şi India, reeditată în 2009 și 2011 de editura Cununi de stele.

 În presa străină şi românească, de-a lungul vieţii, a publicat, în periodice,  peste 56 de traduceri din literatura română în bengali şi din bengali în română, peste 90 de articole şi studii despre Eminescu, cultura română și indiană, fiind primul filolog indian care cunoștea limba română și creând o punte de legătură între cele două culturi. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.

 Cronologia detaliată a vieţii şi operei acestei personalităţi unice în cultura română este publicată pe site-ul www.amitabhose.net

Dan Puric și Editura Cununi de stele la Bookfest 2012

Miercuri, 30 mai, ora 15:00, Editura Cununi de stele lansează, în cadrul Bookfest 2012, volumul Sergiu Al-George văzut de noi, indienii, de Amita Bhose. Cartea va fi prezentată de către actorul și regizorul DAN PURIC, invitatul special al editurii.

Personalitatea și activitatea celui mai mare indianist român – Sergiu Al-George – sunt readuse în atenția publicului românesc prin articolele, studiile Amitei Bhose – exegetă a operei eminesciene, profesoară de sanscrită, bengali și civilizație indiană la Universitatea București, prima traducătoare a lui Eminescu în Asia, scriitoare, autoare de manuale.  Medic-cercetător, inventator al primului stroboscop mecanic pentru investigarea laringelui, specialist al lingvisticii sanscrite, precum și al culturii indiene vechi, traducător din sanscrită, deținut politic (arestat în lotul Noica și condamnat la 7 ani închisoare din care a executat 5 ani și 6 luni) Sergiu Al-George s-a bucurat de prețuirea Amitei Bhose,  cu care a coordonat , în anii 80, Cenaclul de indianistică din cadrul Universității București – unde a și fost lector extern între anii 1971-1974, ținând  un curs de filozofie și civilizație indiană.

Volumul reunește  articolele, studiile Amitei Bhose avându-l pe Sergiu Al-George drept subiect, recenziile cărților lui Sergiu Al-George, traducerea conferinței pe care acesta a susținut-o la al V-lea Congres Internațional de sanscrită de la Banares, însoțită de note ample ale traducătoarei (Amita Bhose), prezentările operei lui Al-George făcute de autoare la Ambasada Indiei, Ramakrishna Mission din Calcutta, scrisori inedite ale Amitei Bhose în care pleda pentru traducerea cărților și studiilor lui Sergiu Al-George într-o limbă de circulație internațională  pentru ca tot mai mulți specialiști, inclusiv cei indieni, să poată avea acces la exegezele acestui mare savant. Arhaic și universal, cel puțin, „va servi criticii contemporane indiene ca model desăvârșit pentru analiza operelor scriitorilor clasici, după canoanele esteticii indiene.” (Amita Bhose). De cercetăm bibliografia sanscritologului până la moartea Amitei Bhose, 1992, singurele traduceri, recenzii, interviuri, articole despre Sergiu Al-George sunt cele realizate de domnia-sa. Dincolo de valoarea științifică,  această carte  analizând și prezentând, din punctul de vedere al unui alt mare specialist în cultura indiană, activitatea de sanscritolog a lui Al-George, volumul are și valoare memoralistică, deoarece îl cunoaștem și pe omul Al-George, cel ce se așeza în bancă, alături de studenți. Cartea este prefațată de soția orientalistului, Dorina Al-George, care aduce mărturii inedite despre viața și activitatea celui ce gândea în sutrele lui Panini.

Intitulată Sergiu Al-George văzut de noi, indienii, cartea s-ar putea numi la fel de bine Sergiu Al-George văzut de noi, românii. Deoarece Amita Bhose „a iubit țara noastră poate mai mult decât mulți români și a slujit-o cu inteligența și condeiul ei” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga); a trăit și a murit în România din dragoste pentru opera  eminesciană, a creat, de una singură, o punte de legătură între cultura română și cea indiană.  Într-un interviu, Amita Bhose se întreba în ce categorie o va situa o istorie a eminescologiei române și străine… În cea a exegeților români sau străini? Răspunsul ni l-a dat doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga mai sus, în postfața cărții Eminescu și India, apărută la Editura Cununi de stele (2009, 2011). Cât despre Sergiu Al-George, acesta va fi perceput de indienii care l-au cunoscut ca având  „aceeaşi structură mentală ca şi sanscritologii indieni; altfel n-ar fi putut să înţeleagă spiritualitatea indiană în propria-i perspectivă.” Amita Bhose îl și numește  „indo-român” și „fiu spiritual al Indiei”.

Înainte de toate, cartea aceasta este un exemplu de demnitate. Atât Amita Bhose cât și Sergiu Al-George au avut vieți exemplare, demne iar activitățile lor au fost deschizătoare de drumuri în indianistica românească. În acest spirit, al demnității, prezența domnului Dan Puric la eveniment ne onorează pe noi, oameni indiferent de naționalitate.

Detalii și confirmări participare:

Carmen Mușat-Coman

office@edituracununidestele.ro

Tel: 0722 455 806

          www.edituracununidestele.ro