Un trio de excepție - Vasile ... Augustin ... și Ioan ...

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT! – SĂ TRĂIASCĂ! SĂ CREASCĂ! SĂ ÎNFLOREASCĂ!

Motto:

,,Numa atuncea mi-i bine,

Când am prieteni lângă mine!”.

Cuprinsă de fiorul scrisului și al cititului, (căci, fără acestea, ce ar fi viața asta?), am promis unui foarte bun prieten – Vasile Bele – cunoscut în mediul literar ca poet, eseist, etnolog, membru în mai multe asociații cenacliere, inclusiv membru fondator al unei prestigioase reviste – DIN VATRA SATULUI (2009), că, odată, când voi fi pregătită și documentată foarte în amănunt – dacă va dori, voi face  (adică voi scrie) un cuvânt de început la ,,nașterea” unei cărți, care-i va purta semnătura și-i va cuprinde gândurile.

Timpul a trecut (ca de obicei, foarte grăbit!), și, probabil, aici, și acum este ,,vremea mea”, căci iată-mă așezată cu un  braț de hârtii în fața ochilor, citind și încercând să înțeleg, noua provocare marca Vasile BELE, Augustin NEAGA și Nelu DANCI. Brațul de hârtii, nu este altceva decât manuscrisul unei viitoare cărți, pe care o îngrijește însuși prietenul Vasile Bele.

A scrie despre Vasile Bele este o responsabilitate, o greutate și un privilegiu, în același timp. De ce? El excelează și în plan poetic (literar) având mai multe premii în acest segment, și în activitatea cultural-folclorică, fiind un foarte bun și renumit promotor cultural, și un vestit staroste la nunțile tradiționale, fapt ce mă pune și pe mine să întreb (sau, să mă întreb), cum reușește?

Este un demn exemplu ... și ce este mai important, faptul că îi antrenează și pe alții și îi atrage, cu sufletul în acest minunat sacrificiu, căci putem vorbi, până la urma-urmei, despre un sacrificiu ... lucru nu prea obișnuit. Îl înțeleg pe Vasile Bele și-i critic, dacă-mi este cu putință, pe cei care nu fac precum el, scriitorul consacrat. Asta dovedește multe și spune multe despre Vasile Bele, despre stilul dumnealui, despre activitatea dumnealui, despre dragostea incontestabilă ce o poartă în suflet, pentru poezie, pentru folclor.

Zilele astea pentru a-mi ține promisiunea, vorbim la telefon! E o primăvară frumoasă și, în sfârșit, se arată soarele. E un semn, oare? că prea a plouat! El, poetul Vasile Bele, este un povestitor. Și la propriu și la figurat ... un foarte bun orator. Știe să înțeleagă și știe să dăruiască. Știe să se facă înțeles, și știe rostul venirii pe pământ ... cunoaște pilda biblică a talanților. Acest lucru îl trimite în elita celor ce slujesc cu sufletul, cultura, tradițiile, folclorul, istoria acestui minunat și încercat popor.

Dar, apropo, de elită și elitiști, e un fapt care îl responsabilizează și obligă în același timp – sunt cuvintele exacte rostite de prețiosul și neobositul Vasile Bele. A-l urmări și a-l înțelege nu este deloc o greutate, dimpotrivă, însă, în final, te întrebi: ,, - De unde atâta putere! De unde atâta energie!”. Îl admir și-l prețuiesc pentru faptul că este un apărător înverșunat al tradițiilor noastre strămoșești, al folclorului, al poeziei populare. Aici excelează!

Printre multe vrute-și-nevrute, îmi spune despre gândurile, pasiunile, proiectele, evenimentele, nunțile la care a fost. Trăiește cu adevărat și se implică în reușita evenimentelor din viața noastră. Suferă atunci când nu-i iese ,,ca la carte”.

,,QUI SCRIBIT, BIS LEGIT – CINE SCRIE, CITEȘTE DE DOUĂ ORI!”

De data asta, contrar așteptărilor, îmi spune altfel de vorbe ... îmi spune și-mi vorbește despre alte noi-proiecte, împreună cu mai mulți prieteni (fârtați – frați de cruce, după spusele lui), și că toți, vor să doboare altă barieră – tipărind și editând o carte de poezii – inclusiv poezie populară. Curioasă treabă! – îmi zic, așa ca pentru mine. Felicitări și succes în gândurile ce le aveți și vă poartă pe cărările pline de metaforă ale poeziei. Îi voi susține și îi voi încuraja în proiectele lor, îmi spune inima, așa ca o promisiune, bucurându-mă din suflet, intuind deja, finalul. O reușită – fără doar și poate! Promit ca atunci când va fi să fie, voi scrie ... un gând ... un cuvânt ... o prefață ... o impresie. Iat-o! Nu peste multă vreme întâmplarea face să se adeverească. Citesc pe Facebook despre isprăvile celor trei ... încep să-i cunosc ... virtual. Aflu lucruri minunate ... curioase ... esențiale ... elitiste ... lucruri care, desigur, vor stârni curiozitatea, interesul la public și cititori.

Azi, nu e rândul nostru, ci al Dumneavoastră dragi prieteni virtuali - excepție face Vasile Bele, cu care avem o colaborare excepțională – Augustin NEAGA și Nelu DANCI. Pusă într-o frumoasă și modestă dilemă aflu că nu doar despre Vasile BELE va trebui să scriu ... ci și despre ceilalți doi frați-fârtați, proaspăt legați – Augustin din Ciocotiș și Nelu din Plopiș. Deci, o carte de versuri care poartă ștampila inimii acestor trei chioreni, căci Plopișul, Ciocotișul și Chiuzbaia, din punct de vedere etnografic, sunt sate care aparțin frumoasei Țări a Chioarului – cu legendele și istoria ei, cu spiritualitatea ei, cu folclorul ei, cu lada ei de zestre – un izvor incontestabil și nesecat de autenticitate.

Și-așa va fi cât vor mai exista oameni, viețuitori, pământeni precum acești trei – Augustin, Nelu și Vasile - pe care-i văd de acum și în alte proiecte de anvergură mergând multă vreme împreună pe căile literaturii. 

 Doamne ajută, așa să fie, iar noi, cititorii, iubitorii de frumos, fanii lor, iubitorii de frumuseți spirituale să ne putem bucura de realizările lor, iar dacă avem putere să-i sprijinim, să-i susținem, să le fim alături. Merită din plin stima și respectul nostru.

Acuma, teoretic, ar trebui să vorbesc despre toți trei, nu doar despre unul singur. Și-așa voi face, gândindu-mă că emoțiile sunt amplificate cu trei, bucuriile sunt înmulțite cu trei, reușita este a noastră a tuturor. Recomand acest volum, încărcat de bucurie. Volumului îi spun BUN VENIT ... fiind sigură că își va găsi locul în sufletele și inimile fiecăruia dintre noi. Și, pentru că vorbim despre un manuscris, încă netipărit, recomand titlul cărții, și îl susțin, având în considerare ideea că cele trei sate au aparținut, domeniului Fiscului, de aici și tradiționala și istorica denumire – ,,sate ale Fisculașului”, ,,sate din Fisculaș” (a se vedea în acest sens și volumul ,,IOBAGIA DIN TRANSILVANIA”, Prodan) - o subzonă a Țării Chioarului, despre care, din păcate, se vorbește din ce în ce mai puțin.

,,HABENT SUA FATA LIBELLI! – CĂRȚILE ÎȘI AU DESTINUL LOR!” ...

Apariția unei cărți, este un prilej de mare și frumoasă bucurie. Este o sărbătoare! O sărbătoare a tuturor nu doar a celor care semnează actul de naștere al cărții. Și, se mai zice că pentru cel care face astfel de minuni, pentru cel care se încumetă la asemenea lucrări, Dumnezeu îi este sfetnic și-i ajută la izbândă. Fiți binecuvântați dragi prieteni, iar volumului scris, dăruit, azi, nouă, cititori pe măsură.

Aflu despre Augustin Neaga lucruri minunate – nu este nici la prima și nici la a doua carte. Se apropie spre zece! Dacă greșesc, cumva, îmi cer scuze, drag autor, dar din suflet îți doresc sănătate, și îl rog pe Dumnezeu să te învrednicească cu bucurii așa cum nouă ne-ai bucurat inima.

,,Tu ești pană, pe hârtie,

De o muză-n înserat,

Îndemnată-n viers a scrie,

Cum nu oricui îi este dat!” (DOR POVESTE – Augustin NEAGA)

Cel care este la început de drum, dar unul al bucuriei, al mărturisirii livrești, este fârtatul Nelu Danci. Te felicit și să fii mândru de reușita dumitale. A face parteneriat cu astfel de oameni sigur e un act de curaj și tinerețe. Ești ,,încadrat”, literar vorbind, între doi oameni deja cunoscuți, deja celebri, iar împreună ne dovediți că sunteți o echipă puternică, o echipă minunată.

,,Daniel, preot în sat,

Om de seamă și-nvățat,

La biserică lucrează,

Din zori până înnoptează!”  (DANIEL, PREOT ÎN SAT – Nelu DANCI)

Zice o vorbă bătrânească, ,,Prietenul prietenului meu îmi este și mie prieten!”, și vă rog să mă considerați o prietenă de-a dumneavoastră. Voi fi sinceră și obiectivă – îmi plac versurile adunate în acest volum. Iar pentru un începător precum dumneata Nelu Danci – frate-fârtat, cu ceilalți doi fârtați, este un privilegiu această apariție editorială inedită, deși sunt convins că ,,puteți duce”, adică puteți debuta și în volum personal, ceea ce ar fi un lucru minunat.

Chiar recomand adunarea poeziilor într-un volum personal, iar prefața volumului să fie semnată de către unul din cei doi coautori, frați-fârtați. Curajul să fie de partea dumitale, căci talentul este garantat. Și, chiar dacă piața literară este sufocată de fel de fel de scrieri, dumneavoastră, sunteți unic în felul de a fi. Și asta poate fi, sau este, un avantaj extraordinar. Profitați de acest bonus – este sfatul care pot să îl ofer în această clipă, după lecturarea celor câteva zeci de pagini ale creațiilor ce vă aparțin. E un început în forță ... și ar fi mare păcat să vă opriți aici. Deși, același sfat îl dau tuturor – să continuați drumul dumenavoastră - și dumneata Augustin Neaga și Vasile Bele, dar despre tine, Vasile Bele – vechi și bun prieten, știindu-te, sunt convinsă că vei merge multă vreme tot în față. Doamne ajută!   

Ați scris câteva rânduri în istoria literaturii românești, iar acest lucru vă obligă și vă onorează. A obliga și a onora sunt două verbe pretențioase și nu toți pământenii cunosc adevăratul tâlc al acestora, și repet, sunt convinsă că drumurile dumneavoastră nu se vor opri aici. Am așa un sentiment alăturat bucuriei dumneavoastră, că aici, azi, e începutul, iar noi vom fi beneficiarii creațiilor dăruite. Dovediți că inimile noastre pot bate și avea același ritm. Vă mulțumim pentru cadoul prețios dăruit și-mi doresc să se repete ... să nu se sfârșească niciodată ... iar dacă va fi un punct, undeva, cândva, cumva ... după el, să fie iar început ...

,,Și de-a fi, de-a fi să fie,

Aicea străin să vie

Și să zică că-i stăpân,

Pe acest pământ străbun,

            Să luăm coasa, securea

            Și să-i crăpăm inima” (AZI, SĂRUT AL TATEI CLOP – Vasile BELE)

Poeziile scrise cu sufletul și încadrate foarte frumos în volum, sunt adevărate bijuterii ale liricii populare românești. Izvorâte din adâncul inimii pun în evidență viața tradițională. De aceea recomand parcugerea în integralitate a volumului editat și prezentat de către cei trei autori. Viața la țară are particularitățile sale. Aici găsești frumusețe și bogăție spirituală ... aici găsești oameni simpli și cu o modestie de invidiat ... aici vei găsi mereu sinceritate ... acesta este domeniul în care ne introduc cei trei ,,frați-fârtați”. În numele cititorilor vă mulțumesc pentru minunatele clipe petrecute lecturând manuscrisul și, evident, că așteptăm volumul în sine, pentru a sta la loc de cinste alături de celelalte cărți ,,surori”, în bibliotecă. Cuvinte precum cinste ... bucurie ... frumusețe ... bogăție ... prețuire ... se împletesc în plan literar, prin tipărirea acestui volum.  

Clipele de visare sunt unice, prețioase. Sentimentul apartenenței cuiva este unic – toți aparținem unui neam, așa cum acest volum este pentru toți, nu doar pentru un anumit segment. Lectura lui nu este pretențioasă iar să înțelegi scrisul și scrierea este o binecuvântare, iar dăinuirea cărții o girez cu timpul nostru – ARS LONGA, VITA BREVIS – zice un ticton latin (ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ).

Cu toată sinceritatea cred în dăinuirea acestui volum, și-i doresc viață lungă, din tot sufletul. Bravo, minunați autori!  

Prof. Florica JURASKO

Marița GRIGOR - poet popular

Născută la data de: 9 octombrie 1942, în loc. Chiuzbaia;

La 7 ani are un accident și de-atunci a suferit 7 operații. La fiecare intervenție chirurgicală ,,mi s-a tăiat din piciorul bolnav”. De la acea vârstă își duce viața și traiul ajutată de cârje. Cârja este pentru ea piciorul sănătos. A suferit cumplit de mult – dar în tot acest timp nu a încetat să se închine lui Dumnezeu și Maicii Sale.

Motto-ul vieții ei: ,,Dumnezeu mi-a dat o cruce, eu mi-o duc așa cum mi-a dat-o, fără a imputa nimic!”.

Căsătorită, are un fiu – Firicel, Ioan – căsătorit și el la rândul său.

Are o nepoată – Dora. ,,Dora este minunea lui Dumnezeu! Doamne, prin câte am trecut! Mereu m-am rugat lui Dumnezeu să nu uite de mine și de cei dragi de lângă mine”.

Sfaturi pentru cei tineri: ,,Să nu-L uite pe Dumnezeu și nici rugăciunea. Să creadă și să cinstească Sfânta Cruce!”.

Scrie poezie populară de când se știe. ,,Datorită infirmității avute toată viața, nu am putut face tare multe. Am scris poezie așa cum am știut – uneori mi-am scris bucuriile vieții (atunci când le-am avut), alteori mi-am scris necazurile prin care am trecut. Mereu am mulțumit lui Dumnezeu”.

Debutează în volum: la 70 de ani:

2011

Creații populare. De prin lume adunate ..., apărut la Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2011. 

2012

Colecția - poezie populară, cântece din bătrâni, vorbe și zicători, colinde, apărută la

Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

Prin poezie își exprimă gândurile, sentimentele, emoțiile, trăirile, bucuriile sau necazurile vieții. Creațiile populare ale Mariței Grigor vin direct ,,cu dedicație”, cum se spune, adică sunt scrise la modul concret din realitatea vieții satului tradițional. Exemple: amândouă  cărțile cu care a debutat – creații populare dedicate preotului, fiului, satului Chiuzbaia în ansamblu, nepoților, vecinilor, doctorilor ... A suferit mult de-a lungul vieții și a stat perioadă mare din viață prin spitale. Mereu s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea putere și s-o întărească.

Marița Grigor este - ,,... un exemplu de femeie și de luptătoare, la modul concret de exprimare. Un exemplu de moralitate și virtute, de curaj și ambiție, de credință și pioșenie”.

163 de ani de când Jandarmeria Română ostenește întru apărarea liniștii noastre

J – de la jurământ, de la jovial;  

A – de la amabilitate, de la apostolat;

N – de la naturalețe, de la noblețe;

D – de la Dumnezeu, de la dragoste;

A – de la ambiție, de la ajutor;

R – de la rapiditate, de la respect;

M – de la maturitate, de la mărturisire;

E – de la eleganță, de la eficiență;

R – de la rugăciune, de la rânduială;

I – de la imagine, de la iuțeală;

E – de la emoție, de la evenimente;

Zilele acestea, deși ,,triste” din punct de vedere meteorologic, trăbăluiam prin casă, gândindu-mă la viitoarele subiecte pe care aveam de gând să le scriu. Sună telefonul, lung! Mă uit împrejur, nu-i nimeni de-al casei care să răspundă, așa că mă apropiu, și răspund. La celălalt capăt al firului, o voce parcă tare cunoscută, după ce salută respectuos și creștinește, se prezintă cine este  și-mi spune ce apăsare are pe suflet. Nu-mi vine să cred! La telefon era Marița Grigor – cunoscutul poet popular din Chiuzbaia, plină de bucurie.

Nu o puteam opri din poveste, atâta era de entuziasmată. Chiar se bucură și-mi mulțumește pentru că am răspuns eu, de altfel cunoștințe vechi! Am mai scris despre astfel de oameni – credincioși, luptători și extraordinar de talentați. Marița Grigor a debutat în volumul de poezii, destul de târziu, chiar de ziua dumneaiei – 70 de ani – cu poezie populară, de o sensibiliate aparte, lucru pe care noi, presa, l-am punctat în acel moment. Apoi, un an mai târziu, lansează al doilea volum – tot poezie populară. Acuma, îmi spune că are deja pregătite alte câteva zeci de poezii și vrea să le publice, ,,până mai trăiesc”, încearcă la modul sensibil de frumos, să se scuze fericitul poet.  O încurajez felicitând-o și promițându-i că, atunci când se va întâmpla evenimentul, vom fi și noi prezenți. Dar totuși simt că nu despre aceste lucruri vrea să-mi vorbească. O bănui, fără a-i spune ceva, că are sufletul plin și-mi închipui, că dorește să-și descarce sufletul. Am dreptate!

,,- Sfârșitul lunii martie, mi-a adus o bucurie la care n-am visat niciodată!”, își începe fraza, și intră direct în subiectul pentru care a sunat. Apoi, continuă pe același ton fericit. ,,Despre toate acestea vreau să vă mărturisesc, iar dacă se poate să scrieți la ziar, să afle toată lumea, cât de amabili și primitori sunt bravii noștri jandarmi. Am fost invitată să particip, zilele acestea la un eveniment, la ei la Jandarmerie. Așa am aflat că-și aniversează 163 de ani, motiv pentru care doresc, și prin intermediul dumneavoastră, să le doresc tot binele din lume, și mulți ani. Câtă bucurie! Tare rău îmi pare că nu ați fost! Dar, dacă aveți timp, vă invit până la noi în sat, în Chiuzbaia, să vă mărturisesc enorma bucurie. Și să vă mai spun, ceva: le-am scris câteva strofe, așa cum am știut eu mai bine. Apoi eu nu am prea multă școală, dar am lăsat inima să se exprime cum dorește, iar dacă veți considera că le puteți publica, tare v-aș ruga frumos să scrieți în ziarul dumneavoastră despre toate acestea”.

Parcă o vedeam prin telefon, cum radiază și împrăștie fericire în jurul ei. Da, e adevărat, Jandarmerie Română, este în sărbătoare, iar manifestarea despre care-mi mărturisește Marița Grigor, nu a fost altceva decât zilele care să marcheze aniversarea. Promit poetului popular că ajung cât pot curând la dumneaiei în Chiuzbaia, și chiar mă țin de promisiune. S-a punctat în ziar despre activitățile jandarmilor și despre momentul aniversar.

A fost o săptămână ,,de foc”, pentru ei, motiv pentru care, mă alătur și eu celor care le-au urat La mulți ani! Deși am mai făcut-o, și personal celor din comanda inspectoratului, prieteni adevărați. Mă pune pe gânduri acest dialog, și-mi verific agenda, și-așa destul de încărcată, să văd dacă-mi permite timpul să ajung la întâlnirtea promisă. Nu aș fi vrută să-i spulber bucuria relatării telefonice, așa că oricât de încărcat program aș avea, tot voi găsi o oră, poate două. Îmi propun un reportaj cu de-amănuntul, dacă tot alerg spre Chiuzbaia, și deja îmi fac planul interviului în gând. Nu prea complicat, doar câteva întrebări. Și-apoi, mă mână și curiozitatea versurilor știindu-i stilul creatoarei de versuri populare Marița Grigor.

Afară plouă! Iar! Doamne, ce primăvară am avut!? Dar, iată-mă, ajuns în casa celei care crează poezie, cu sufletul. Nu am multe întrebări, dar sunt foarte curioasă, să văd de ce este așa de bucuroasă? Nici nu apuc bine să intru în casă, că mă întâmpină cea care-mi va fi pentru câteva minute interlocutor – Marița Grigor. Mereu veselă, jovială, parcă n-a avut tristeți niciodată!

Radiază de fericire și împlinire. Ceva bine trebuie să se fi întâmplat, încât este atâta de veselă, îmi spun! Umblă prin casă, în ciuda problemelor de sănătate pe care le are de câțiva zeci de ani, de parcă ar fi un om perfect sănătos. Și-acum va trebui să repet, poate, pentru cei care-o cunosc pe Marița Grigor – dumneaiei în urmă cu zeci de ani, undeva în copilărie, a suferit un accident, iar de atunci este ,,condamnată pe viață”, cum se tot spune, să-și ducă viața de zi cu zi ajutată de cele două cârje. Este vorba despre un accident în plină iarnă, urmat de-a lungul vieții, de vreo 6 – 7 operații, iar acum Marița Grigor, are amputat întreg piciorul, doar unul îi este sănătos. Dar, asta este o altă poveste. Marița Grigor, însăși este un exemplu de virtute și moralitate, de luptătoare și de credincioasă. 

Reporter: - Iată-mă ajunsă la întâlniea cu dumneavoastră. Nu știu de ce, dar și dacă s-ar fi întâmplat nu-știu-ce-minune, nu puteam rata întâlnirea cu dumneavoastră, atâta ați fost de convingătoare. Ce s-a întâmplat de sunteți atâta de fericită?

Marița Grigor: - Trebuie să vă mărturisesc o mare bucurie, la care nici nu m-am putut gândi că mi se va putea întâmpla. Dar, înainte de toate, vă mulțumesc pentru faptul că ați ajuns pe aceste frumoase meleaguri, deși ați mai fost. Vă mulțumesc pentru că ați ajuns în Chiuzbaia noastră dragă, un sat frumos, cu oameni harnici și rugători. Tare mă bucură întâlnirea cu dumneavoastră. Și chiar am o mare bucurie, și fericire, pe care neapărat trebuie să v-o spun. Nici nu știu cu ce să încep?

Reporter:  Niciodată nu v-am văzut atâta de emoționată și de fericită, deși am mai fost pe la dumneavoastră. Nici la prima întâlnire nu ați avut atâta emoție. Îmi spuneați, la telefon, că ați fost la Jandarmerie?  

M. G.: - Chiar acesta-i motivul pentru care v-am poftit. Dacă aveam eu putere nu vă purtam până aici, ci veneam eu la dumneavoastră să vă duc vestea cea frumoasă. Da! Am fost zilele trecute la Jandarmeria Maramureș, acolo unde am un nepot, jandarm, Vasile Bele. Știți că jandarmii și Jandarmeria își aniversează ziua, pe 3 aprilie. Împlinesc 163 de ani de existență. Nepotul meu mi-a făcut această bucurie, și lui îi datorez totul – el și-a lansat acolo, în fața jandarmilor, și-a domnului General, comandatul Jandarmeriei, o carte. La această lansare am fost invitată și eu, în calitate de poet popular. Vai câtă emoție am avut, nici nu vă pot mărturisi! Dar ce primire frumoasă ne-au făcut! Cum ne-a primit de fericit, domnul cel mai mare din Jandarmeria Maramureș, domnul General! Nici nu vă puteți închipui! Ce minunată zi! Am mulțumit, și-oi mulțumi zi de zi, Domnului nostru Isus Cristos, pentru aceste clipe pe care le-am petrecut acolo. Vă spun iar, nu credeam niciodată că voi ajunge așa zile! Apoi, eu am crezut că domni sunt prea măreți și nu se uită la niște oameni ca noi. Câtă omenie și câtă bucurie!  

Reporter: - Așa se pare că se văd jandarmii ,,din afară”, dar și pe mine m-au convins că sunt niște oameni simpli, curajoși și fermi, atunci când este nevoie. E adevărat că sunt tare primitori, contrar tuturor celor care se văd din exterior.

M. G.: - Apoi, niciodată n-am crezut, că un General de armată poate fi de atâta omenie. Eu îi credeam altfel de oameni. Am văzut în Generalul nostru de la Maramureș un prieten al tuturor. Apoi, zici că-i de-al nostru din prima clipă. Ne-au întâmpinat extraordinar de frumos. Cu zâmbetul pe buze, ne-am pupat. Apoi nu credeam că domnul General, îi atâta de omineț. Credeam că nici nu ne bagă în seamă. Tare de treabă sunt toți din Jandarmeria noastră. Să le dea Dumnezeu multă sănătate și multe bucurii. Să le fie familiile apărate de necazuri și de supărări – așa mă voi ruga mereu pentru mintea și sănătatea dumnealor. Apoi de asta v-am și chemat. Să scrieți acolo în ziarul dumneavoastră cât sunt de buni și de prietenoși acești jandarmi. Mi-o povestit fiul meu, Firicel, că și el a terminat armata aici la Jandarmerie cu mai mulți ani în urmă. Mi-o povestit că-s de treabă, dar am crezut că numai unul-doi. Apoi, eu pe toți i-am văzut prietenoși, primitori, fericiți și bucuroși. Și frumoși! Și doamnele jandarmerițe și domni jandarmi. Îmbrăcați în uniforma acea de-un albastru precum seninătatea cerul de vară! Nici nu poți crede. După terminarea evenimentului, am ajuns acasă cu gândul de-a scrie câteva versuri despre dumnealor, așa să fie ca pentru ziua dumnealor. Eu vi le arat, iar dacă-ți vrea, vă rog să le publicați de ziua dumnealor, dacă-ți putea. Știu că vor mai scrie și alții, tot felul de mesaje, că știu că așa se face. Eu vă citesc în fiecare zi! Știu cum merg treburile astea! Uitați-vă aici este ce-am scris.

Reporter: - Apoi, dumneavoastră ați scris aici o întreagă carte despre Jandarmerie!

M. G.: - Nu-i bai! Așa am vrut să scriu. Așa mi-o venit a scrie. Și nu m-am mai putut opri din scris. Am stat toată noaptea și tot am scris, cu gândul la frumusețea zilei acele. Dacă-ți crede de cuviință, mai tăiați dumneavoastră ce-ți gândi de-acolo. Dar eu așa am înțeles după întîlnirea cu dumnealor, să le mulțumesc și să-i felicit. Acolo, în sală, cu toți de față, mai că nu am putut rosti niciun cuvânt, atâta am fost de emoționată și de bucuroasă. Cât am stat acolo m-am tot rugat la Dumnezeu și-am mulțumit pentru acest prilej minunat. Și știți ceva? De-acum înainte voi pomeni în toate rugăciunile mele, câte le am de zis cât mai trăiesc, și pe jandarmii din Maramureș dar și pe domnul General. Ce bărbat deștept! Dar cât de omenos! Nici nu pot să vă spui că iar am emoție, când vorbesc despre ei. Apoi, eu de asta v-am chemat – să vă arăt poeziile mele, că sunt vreo trei - și dacă-ți crede să le scrieți cu cele ami sincere urări. Să scrieți că toți chiuzbăienii îi iubesc. Au văzut la televizor emisiunile și tare le-au plăcut. Apoi, tare mândru îi să fii un om de arme, jandarm. Ori și cât de greu ar fi, să scrieți, că lume aîi iubește. Nu cred că jandarmii sunt oameni răi, dimpotrivă. Ei apără lumea, și sancționează atunci când o încalci. Și bine fac! Ar trebui să se respecte de către toată lumea legea și să ne respectăm și noi între noi, să ne ajutăm, să ne iubim – mai ales acuma că îi Postul Marelui praznic al Învierii. Doamne ajută!

Reporter: - Până și pe mine mă miră cât de frumos ați scris. Nu știu cât spațiu avem la ziar,  dar să știți că fiecare poezie merită să fie publicată. Și poeziile dar și dialogul acesta, să arătăm lumii întregi cine sunt adevărații jandarmi.

M. G.: - Tare bine ați zis! Că lumea îi crede oameni răi. Cum să fie răi? Sunt răi cu cei care nu știu de Dumnezeu și nici de lege. Eu nu cred că un jandarm ar fi în stare să amendeze pe cineva nevinovat! Nu! Nu cred asta, niciodată. Și mai trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu, dar și să-L rugăm, în rugăciunea noastră, să-i apere și să-i ferească de rele, pe cei aflați în serviciul nostru. Că doar pe noi ne apără și ne păzesc! Să aibă parte de mult bine și de binecuvântare. Să scrieți că sunt iubiți și apreciați de multă-multă lume. De toți cei care cred în Dumnezeu! Apoi, chiar vă rog să scrieți, că noi cei din satul Chiuzbaia, și nu numai noi, că toată lumea, îi iubește și-i respectă. Și de ziua lor, de-aici, din frumoasa Chiuzbaia, le transmitem putere, și multă sănătate, dar și fericire celor care conduc întreaga activitate. Să scrieți că zicem toate astea și pentru cei din Maramureș, dar și pentru domnii cei mai mari de pe la București. Și lor le dorim ani mulți. Că-i iubim și că ne pare bine de ori de câte ori ne întâlnim cu ei. Fiecare întâlnire este un prilej de mare și însemnată bucurie. Dumnezeu să-i aibă în paza Lui!

Reporter: - Eu, voi scrie, și să știți că ce scriem nu numai noi, ci toți din întreaga țară, indiferent de bine sau de rău, oricum ajunge la cei ,,mari de la București”, cum ați spus dumneavoastră.

M. G.: - Apoi, dacă-i așa, bine-mi pare! Eu nu am multă școală precum ei, (să scrieți și asta) și nici nu mi-i rușine de mine, de-asta recunosc. Dar trebuie să ne mândrim cu astfel de oameni și să-i lăudăm și să-i apreciem. Sunt fiii noștri, sunt nepoții noștri, sunt frați de-ai noștri - și au jurat că vor apăra țara cu prețul vieții lor. Nici nu știu câte zile mi-a mai da Dreptul Dumnezeu de-acuma înainte, dar pot merge liniștită de-aici că am stat la masă cu un om de omenie, cu un om învățat, cu un General, așa precum n-am crezut că voi avea această ocazie. Noi i-am crezut mari domni. Sunt mari dar modești și prieteni de-ai noștri. Sunt mari că au multe școli nu ca mine! Ei toată viața învață și citesc legi, eu am gândit că nici nu se uită către noi. Dar, vai cu ce cinste ne-au primit, așa cum nici nu pot spune în cuvinte, că și-acuma îmi vine să plâng de bucurie și de fericire. Apoi, să se audă în întreaga lume de isprăvile jandarmilor, de curajul lor. Îi vedem în fiecare zi, prin ploaie, prin omăt, pe soare ori căldură, fie ziua, fie noaptea, că ei nu știu de oboseală. Ei nu cunosc acest cuvânt. Ei, au jurat că vor păzi țara și locul strămoșesc, așa cum au făcut înaintașii lor – cu curaj și cu demnitate.

Mă bucur tare, că am un nepot aici jandarm - și el jandarm curajos și iscusit. Deștept om! Dumnezeu să-i ajute! Nu știu ce-or scrie alții, desigur c-or scrie mult mai frumos, că ei au școli. Eu nu am multă școală, dar ce-am scris, am scris din suflet și cu mult drag. Toată noaptea n-am dormit să le pot scrie un rând- două și eu, de ziua lor. Apoi, v-am dat hârtiile, și-ți vedea ce-a fi bun de-acolo. Poate că nu toate merg să fie publicate, că n-am și bâlbâit. Atunci am lăcrimat. Eu am plâns de bucurie, scriindu-le. Atâta am știut, atâta m-am priceput! Dar lacrimile mi-o curs pe obraz. Eu îs bolnavă de peste 60 de ani. Sunt așa cum mă vedeți, și vreau să spun ce mai am de spus și câte le mai am de spus, dar să scrieți că le-am scris cu mare drag, și sunt sincere și adevărate. Spălate ori udate cu lacrimile mele. Așa cum am plâns și în ziua când, alături de jandarmi, toți în poziția de drepți, am ascultat imnul țării. Și-acuma îmi vine să plâng, când mă gândesc cum o fost lumea și cum e acuma lumea. Prin câte am trecut noi cei bătrâni, nu ca ăștia tineri din zilele noastre.

Reporter: - Fără să vă spun, abia acuma vă mărturisesc, am înregistrat, fiecare cuvânt al dumneavoastră. Tot ce-ați spus! Fiecare vorbă. Mi-ați transmis și mie din puterea și devotamentul, dar și din dragostea, dumneavoastră. V-ați descărcat sufletul de bucuria ce-o aveați. Și bine ați făcut. Acuma, eu voi merge la birou, și voi scrie, exact, cuvânt cu cuvânt, vorbe din vorbele dumneavoastră. Și chiar să știți că va ieși un articol de excepție! Un articol extrem de interesant. Și versurile sunt tare frumoase. Nici nu mă gândesc să tai sau să trunchiez ceva. Las totul așa cum e, original în felul său, așa cum sunteți și dumneavoastră – originală și autentică. Să știți că va ieși un articol absolut minunat. Nu știu ce vor zice cei din Jandarmerie când îl vor citi! Desigur se vor bucura!

M. G.: - Poate se vor supăra pe mine! Am zis prea multe despre ei? Apoi, toate sunt cinstite și drepte, că eu nu știu să mint, mai ales că-i Postul Paștelui. Dacă nu le-a place spuneți-le că n-am știut zice mai frumos, și că-mi pare rău că i-am supărat, dar eu m-am gândit cu toată dragostea la dumnealor – de la cel mai mic grad, până la cel mai mare grad din Jandarmerie. M-am gândit la toți și la cei care conduc Jandarmeria din Maramureș, dar și la cei care lucrează, zi de zi. Am vrut să le mulțumesc în felul meu pentru toată cinstea care-au pus-o pe noi de ziua lor. Nu am vrut să-i supăr. Poate că alți domni mai învățați vor ști vorbi ori vor scrie mult mai frumos decât mine. Dar mie nu mi-e rușine de niciun cuvânt de-aici! Așa înțeleg eu să le spun LA MULȚI ANI dragi jandarmi, indiferent că sunteți maramureșeni, ori de oriunde din orice colț de țară. Vă iubim așa cum și dumneavoastră ne iubiți. Vă iubim și vă respectăm și ne simțim în siguranță atunci când vă vedem pe stradă. Acolo, de față cu dumnealor, de emoție, mai nu am putut scoate o vorbă, atâta m-am emoționat de bucurie. Apoi, dacă am venit acasă, am început a scrie și a mă gândi la fiecare secundă petrecută împreună cu domnii de la Jandarmerie de ziua dumnealor. Și uite așa, mi-am descărcat sufletul. Apoi m-am gândit la dumenavoastră, că ați mai fost la noi, și ați mai scris despre mine și despre cărțile mele. Vă mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine și pentru satul Chiuzbaia, satul în care m-am născut, am crescut și aici voi și muri, când a vrea Bunul Dumnezeu.

Reporter: - Stați liniștită. Nu trebuie să-mi mulțumiți, noi ne-am făcut doar datoria. Să fiți sănătoasă și vă asigur că voi veni aici ori de câte ori voi avea ocazia. Simt cum în jurul dumneavoastră izvorăște lumina și-mi pare bine să am asemenea exemple de viață. Să fiți convinsă că le va plăcea acest articol – o încurajez, gândindu-mă cât de autentică și de sinceră poate să fie în acest moment. Cum să fii supărat pe cineva care te laudă!? Doamna Marița Grigor – dumneavoastră sunteți la modul adevărat, plină de autenticitate. De asta o să placă aceste vorbe dar și versurile scrise. Nu știu de-oi avea atâta spațiu să fie publicat tot, este marea mea problemă!

M. G.: - Mă voi ruga la Dumnezeu să vă ajute! Așa cum m-am rugat și mă voi ruga cât voi trăi și pentru jandarmi, că altfel nu știu cum și cu ce i-aș putea ajuta. Că și eu sunt bătrână, mă vedeți, doar. Am peste 70 de ani. Imediat împlinesc 72! De-aș putea și de-aș avea sănătate le-aș da sănătate de la mine. D-apoi nici eu nu stau tare bine cu ea. Vedeți, doar acolo mi-s cârjele, cu care am umblat toată viața. De-am greșit, spuneți-le să mă ierte! Oricum eu le doresc tot binele din lume. Să nu aibă de-a face cu oamenii răi. Să aibă familia și pruncii sănătoși, că sănătatea-i mai de preț decât orice. Și dacă m-or mai invita, de-oi putea voi mai merge, că tare mi-a plăcut tot ce-am văzut și ce-am auzit la Dumnealor. Doamne ajută!  Și pentru că suntem în Postul Marelui Praznic al Învierii, și nu cred că mai am ocazia să ne întâlnim până după Sfintele Paște, vă spun din suflet, să aveți în suflet Lumina Sfântă a Învierii. Cu urarea asta mă întrept și către domnii de la Jandarmerie, cu gând curat - Lumina Învierii să vă lumineze ziua și noaptea când veți fi de veghe asupra vieților noastre. Nimeni și nimic să nu umbrească munca și osteneala dumneavoastră. Să vă ajute și să vă apere Bunul și Dreptul Dumnezeu!

A consemnat prof. Florica JURASKO – redactor șef adjunct al revistei DIN VATRA SATULUI și a răspuns, cu bucurie nemăsurată, Marița GRIGOR, poetul popular din Chiuzbaia

 

 Poezie populară pentru Ziua Jandarmeriei (I)

La mulți ani tuturor celor care, servesc și apără țara, sub tricolor.

poet popular Marița Grigor – Chiuzbaia, martie 2013

70 de ani

Toată lumea vreau să știe,

C-am fost la Jandarmerie,

La a ei aniversare,

163 de ani mi se pare.

Acolo m-am întâlnit,

Cu cine nici n-am gândit,

Oameni simpli, minunați,

În uniformă-mbrăcați.

Iar imnul când s-a cântat,

Toți în picioare ne-am ridicat,

Ochii mei au lăcrimat,

La Dumnezeu m-am rugat.

Să ni-i țină sănătoși,

Pe jandarmii ăști-frumoși,

N-am putut gândi nicicând,

Că voi sta cu jandarmi-n primul rând.

Dar câtă cinste-o pus pe noi,

În ziua asta de joi,

Nu m-am gândit niciodată,

S-ajung asta ziuă binecuvântată.

La a Jandarmeriei aniversare,

La a nepotului lansare,

Oameni deștepți adunați,

În bleu jandarm îmbrăcați.

Ofițeri cu școli gătate,

Școli multe și facultate,

Oameni simpli, primitori,

Toți la Domnul rugători.

Doamne, Maica Sfântă, te-oi ruga,

Câte zile voi avea,

Pe jandarmi să ni-i grijești,

Și cu har să ni-i păzești.

Ei ne stau de apărare,

Și-n oraș pază și la hotare.

Pentru ei legea e lege

Și pentru cel ce-o-nțelege.

Jandarmu-i om învățat,

Nu se lasă înșelat,

În patrulă merg pe stradă,

Toată lumea să îi vadă.

Oameni mândri, curajoși,

Unul c-altul de frumoși,

Conduși de un om de frunte,

General mândru, cuminte.

Eu, n-am multă școală gătată,

Dar am ajuns zi minunată

Și n-am crezut c-ajung an,

Să stau lâng-un General.

Doamne, Măiculiță Sfântă,

Tu ești Mare și ești Blândă,

Dă-le, Doamne, tuturor doar sănătate,

Să umble doar în dreptate.

Prin necazuri să răzbească,

În ce-și propun să reușească,

Sunt conduși cu mare har,

De un jandarm General.

Multe-n lume o răbdat,

Până gradu-o căpătat,

Pentru că mult l-o iubit,

Familia l-o susținut.

Tare fain ne-o omenit

Și cu cinste ne-o cinstit.

Câte zile-oi mai trăi,

La lume voi povesti.

Cinstea care mi-a fost dată,

Omenia acordată,

De jandarmii din Jandarmerie,

Dumnezeu cu ei să ție!

Vorbe frumoase-o vorbit,

Așa pe cum n-am gândit,

De cuvinte minunate,

Am avut noi astăzi parte.

Vorbe drepte și cinstite,

Tare multe-au fost rostite,

Că Generalu-i om isteț

Și conduce-al nost județ.

Așa cinste și-omenie,

Numai la Jandarmerie,

Mai poți, Doamne, să-ntâlnești,

La Cel Sfânt să-i mulțumești!

Urare de Ziua Jandarmeriei – poezie populară (II)

În final doresc mult spor,

Celor de sub tricolor,

Dumnealor, jandarmilor,

Să aibă de bine parte

Și de multă sănătate.

Iar la bravii comandanți

Și ei sub tricolor jurați,

Tot așa eu le-oi ura

Și la Domnul m-oi ruga.

Să-i ferească Dumnezeu,

De vrăjmașii ce vor rău,

Să poate bine conduce

Și în grade să tot urce.

Să poată conduce bine

Și să fie bine-n lume,

Să trăiască fericiți

Și să știe că-s iubiți.

Lumea îi iubește tare

Și lor le dă ascultare,

Ei sub tricolor trăiesc

Și pe cei buni îi iubesc,

Deopotrivă îi cinstesc!

Celor răi, nelegiuiți,

Ce n-ascultă de părinți,

Tot jandarmii le dau sfat,

Să se-apuce de-nvățat

Și legea de respectat.

Legea ei să o sfințească,

Pe cei bătrâni să-i cinstească,

Cu virtute și morală,

Să nu fie de ocară.

Meargă răul pe părău,

Eu îl rog pe Dumnezeu,

Pe jandarmi să-i apere

Lumea să nu-i supere.

Mă rog tare și fierbinte,

Să mergem bine-nainte,

Lumea să fie curată,

Niciodată supărată

Și de jandarmi apărată.

În lume bine să fie,

Dumnezeu cu ei să ție!

Cu cinste și bună speranță,

Să trăim a noastră viață.

Un lucru lumea să știe,

Cu-a noastră Jandarmerie,

Putem sta mai liniștiți,

De cele rele feriți,

De jandarmi suntem păziți.

Domn General zile multe să trăiești,

Visele să-ți împlinești,

Să ai multă sănătate

Și de rău să fii departe.

Și când îi îmbătrâni,

Și la pensie-i ieși,

Noi cu cinste te-om cinsti

Pentru tot ți-om mulțumi.

Marița GRIGOR – Chiuzbaia, martie 2013

Tot am stat și m-am gândit

Oare J – din ce-i venit?

Apoi A - urmat de N,

Ascultați-mă acu,

Dar la D - ce dăruieresc?

Iar cu A - mai nimeresc?

R - literă românească

Și tot omul să cunoască,

E urmat de-un M – final.

Pentru domnul general,

De-ți citi tot ce-i aci,

Un JANDARM îți întâlni!

J – de la judecată, de la justiție;

A – de la astru, de la atenție;

N – de la nevoie, de la necesitate;

D – de la dreptate, de la devotament;

A – de la apariție, de la apreciere;

R – de la românesc, de la responsabilitate;

M – de la minune, de la măreție;

Marița Grigor – martie, 2013

poet popular, Chiuzbaia

De Ziua Jandarmeriei – La mulți ani! (III)

(poezie populară)

Ce frumoasă întâmplare,

Într-o zi atât de mare,

A Jandarmeriei aniversare,

Nu-i o zi ca ori și care.

N-am gândit c-amu bătrână,

În gubuța mea de lână,

Viața mea mă va purta

Și cu jandarmi voi aniversa!

Ei cu cinste ne-au primit

Și frumos ne-au omenit,

Nu credeam c-așa să fie,

În a noastră Jandarmerie.

Poate greșit am crezut,

Când pe stradă i-am văzut

Și poate i-am judecat,

Precum nici n-o meritat.

Nu știu-n viața cât-oi mai fi,

Dar știu sigur, de-oi trăi,

La Dumnezeu m-oi ruga,

Sănătate să le dea.

Doamne strig acum spre cer,

În acest frumos Prier,

Când țara sărbătorește

Și pe jandarmi îi cinstește.

Să trăiești jandarm frumos

Și să ne fii de folos,

Primiți de la cetățeni,

Sănătate dragi oșteni.

De Cel Sfânt să fiți păziți,

Ani frumoși și fericiți,

Zile frumoase și multe,

Dumnezeu să vă ajute!

Să vă ajute Dumnezeu,

Să vă ferească de rău,

Să vă apere de rău,

Să vă dea ajutorul Său

Iar la început de an,

Feriți să fiți de viclean,

Că cel rău fără noroc,

Niciodată nu stă-n loc.

Doar la rele se gândește,

Și pe jandarm îl pândește,

Dragului, jandarmului,

Rău să-i facă, dumnealui.

Însă doar jandarmul știe,

Cum e la Jandarmerie,

El știe legi și decrete

Și le respectă pe toate.

Tuturor, jandarmilor,

Ce ne sar în ajutor,

La mulți ani eu le strig tare,

La a lor aniversare.

La mulți ani și zile bune,

Să trăiască mult în lume,

Să trăiți că trebuiți,

Întru mulți ani fericiți!

Iar la domnul General,

Viață lungă și tihnită,

Viață lungă, fericită.

Iar când s-a pensiona,

Pensie mare să ia,

Pentru osteneala sa.

Sănătatea-i mai de preț,

Domn General de la județ,

Să aveți în viață parte,

Doar de multă sănătate.

Știu că tare mult vă trudiți,

Știu că tare mult osteniți,

Nopțile nu le dormiți,

Doar la oameni vă gândiți,

Să trăiască fericiți.

Ziua nu aveți hodină,

Telefoanele tot sună,

De la oameni ce vă văd,

Și-n Jandarmerie cred.

Noaptea nu aveți tihneală,

Și cu multă osteneală,

La cetățeni vă gândiți,

Cum să fie fericiți.

Cetățeanul vreți să fie,

Apărat bine de Jandarmerie,

Ei să doarmă liniștiți,

Pentru asta vă-ngrijiți.

Nu știu, Doamne, ce-a mai fi,

Nu știm nici cât vom trăi,

Cât trăim aici ca frați,

Doar de jandarmi apărați.

Cu curaj și cu virtute,

Că jandarmii trec pân munte,

Liniștiți noi putem sta,

Jandarmii ne-or apăra.

N-am crezut că mai pot scrie,

Versuri de Jandarmerie,

Însă Domnul cel de Sus,

La Jandarmerie m-a dus.

Un loc tare minunat,

Un loc binecuvântat.

Vreau versul a-l încheia

La Dumnezeu a striga.

Ca în al Lui bunătate,

La jandarmi să dea de toate,

Braț de fier și minte multă,

Viață lungă și cinstită.

Să aibă în viață, parte,

De noroc și sănătate,

Să știți că ne trebuiți,

Ca să trăim fericiți.

Nu mai scriu aicea multe,

Dumnezeu să vă ajute!

Marița Grigor – martie, 2013

,,Maria Tripon – mesager al Țării Oașului – promotorul țâpuriturilor oșenești”!

Cartea ,,Maria Tripon – mesager al Țării Oașului – promotorul țâpuriturilor oșenești”, va fi lansată sâmbătă 1 decembrie 2012, în orașul Negrești-Oaș, începând cu ora 12.00. Cartea a apărut prin grija colectivului de autori – Gheorghe URSAN, Cristina BELE, Ramona URSAN, prof. Florica JURASKO și a poetului-jandarm Vasile BELE.

Coordonator colectiv – prof. dr. h.c. Dumitru FĂRCAȘ, renumitul taragotist, maramureșean de-al nostru, stabilit la Cluj. Apărută la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-93174-1-9, pag. 266 (din care 42 Anexe foto color și alb/negru) cartea prezintă viața, trăirile, emoțiile dar și activitatea arhicunoscutei interprete de muzică populară, ambasador al Țării Oașului, Maria Tripon, iar la final – semnează mesaje impresionant de interesante și sincere – prietenii de suflet, autorități locale și județene, poeți, rude, profesori universitari și colegii de cântec.

Structurată pe V capitole – fiecare extrem de interesante – cartea este prefațată de Gheorghe Ursan. Spicuim din argumentul cărții, intitulat: ,,Maria Tripon - în loc de prefață”

            Scriu despre toate acestea din ipostază dublă – prima, acea de iubitor de folclor, promotor al tradițiilor satului românesc, iar cea de-a doua ipostază – cea de membru fondator și cea de redactor șef adjunct al revistei ,,Din vatra satului”, o revistă  în care este promovat folclorul în forma autentică, o revistă în care tradiția este promovată nealterată. Iar ritul și ceremonialul sunt privite și interpretate la adevărata lor formă – sacră.

Scriu toate acestea cu gândul că Maria Tripon, cea care a apărut în paginile revistei noastre, merită acest moment. Maria Tripon și-a scris singură adevărata ei carte. A scrie doar despre Maria Tripon cred că este un păcat, pentru că Maria Tripon nu a fost niciodată singură. Și, mai cred un lucru (sunt convins de el!) – Maria Tripon urăște singurătatea. Mariei Tripon îi place ,,lumea” și chiar este îndrăgită și iubită de lume.

Adunând materialul cărții, mi-am dat seama, cu adevărat, cine și ce fel de om este Maria Tripon. Ce om complex este Maria Tripon și câtă modestie îi încape în suflet! Consider necesară o astfel de inițiativă – de-a aduna între coperțile unei cărți – viața și trăirile, drumurile și bucuriile, emoțiile interpretului. Despre Maria Tripon s-a scris mult și totuși puțin! Pe Maria Tripon o cunosc mulți și totuși puțini! Până și prietenii cei mai buni recunosc acest lucru. Toate acestea sunt un ,,prim pas” (îmi place mie să spun!) în a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea.

Maria Tripon este un om simplu, generos și valoros și-ar fi păcat, mare păcat, să se piardă toate acestea. Cu acest ,,prim pas” al nostru, considerăm că descoperim doar o părticică din întregul - Maria Tripon. Pic cu pic, pas cu pas, probabil, vor fi și alții care vor dori a scrie despre Maria Tripon. Și, chiar rostindu-i numele – Maria Tripon – la cât de modest om este, nici nu ai zice!

Câți oare dintre persoanele din această țară au ocazia, sau privilegiul, de-a întâmpina un președinte de țară – cum a întâmpinat, alături de alte oficialități județene, și nu numai – Maria Tripon?! Le-a întâmpinat așa cum se cuvine, apoi l-a poftit la un ,,gioc oșenesc”, la o tropotită oșenească. Nu cred că a fost vreun președinte al României care nu a fost ,,giucat” de Maria Tripon – vezi pentru veridicitate articolul din carte.

Câți oare știu că Maria Tripon a fost actriță în film? Cunoscând-o îmi dau seama cât de frumos a știut să treacă prin viață. Câte diplome, medalii, distincții sau premii a adus Maria Tripon acasă de prin festivaluri și concursuri? Enorm de multe! Îi aparțin Marie Tripon, dar ele aparțin și Țării Oașului. Și sunt doar câteva exemple.

Nu cred că a coborât de pe scenă, într-un festival sau concurs, fără să ia vreo diplomă, fără vreun premiu. Câteva din toate acestea le-am cuprins în această carte. Noi, colectivul de autori – membri fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” – am pornit demersul nostru de la un articol despre viața și personalitatea Mariei Tripon, ce a apărut în revista menționată mai sus, revistă fondată în anul 2009, și în paginile căreia, la rubrica sau pagina ,,Cântecul și interpreții noștri”, Maria Tripon a acceptat să fie trecută. Eu spun că este un merit, dar și o bucurie, atât pentru noi, membri fondatori, cât și pentru Maria Tripon, personal.

Maria Tripon a acceptat să fie prietena noastră a tuturor iubitorilor de folclor. Iată-ne, azi, mulțumindu-i pentru faptul că a avut încredere în noi și în munca noastră. Nu este singura, dar cu siguranță a fost printre cei dintâi. Dacă Dumnezeu ne va  ajuta în demersul nostru, evident, la această pagină a revistei amintite vor mai apărea alți și alți interpreți ai cântecului popular. Deocamdată s-a scris despre Silvia Tămășan, Onișor Pop, Ghiță Blidar, Viorica Haiduc Bote, Veronica Crăciun Perșe - și suntem încă la început de drum!

Cu mâna pe inimă recunosc faptul că, la această dată, mai așteaptă la rând alți câțiva zeci de interpreți. Doamne ajută! Doamne ajută să ne vedem visul împlinit. Să le vedem visul împlinindu-se, adică ceea ce scriu aici, să devină cât de curând realitate! Așa cum visul Mariei  Tripon s-a adeverit.

Maria Tripon mereu a fost apreciată, și pe bună dreptate. I s-au încredințat sarcini grele și foarte grele. Vezi spre certitudine primirile (întâmpinările) de oaspeți, reprezentanți de seamă din diverse domenii de activitate, inclusiv domeniul politic sau din cultură! Nu multora li se întâmplă astfel de minunății.

Maria Tripon mereu ,,s-a învârtit” în astfel de cercuri, tocmai pentru că este un om de încredere, un om citit și cultivat, un om competent. De asta i s-au încredințat astfel de sarcini, frumoase, de-altfel. Maria Tripon poate fi acuzată de simplitate pentru că este un om simplu, de generozitate pentru că este un om generos, de prea multă prietenie pentru că este un om mult prea prietenos. În schimb, nu am văzut la Maria Tripon, răutate, lăudăroșenie ori nesinceritate.    

A scrie o carte doar despre Maria Tripon nici nu cred că s-ar cuveni, pentru că ea este egala ansamblului ,,Sânzienele”, este egala ansamblului ,,Oaș”, într-un cuvânt, Maria Tripon se identifică în toate cu Țara Oașului, locul ei cel mai drag, locul unde s-a născut și a copilărit, locul pe care-l poartă în suflet pe oriunde ar purta-o pașii.

Ce înseamnă toate astea? Multă muncă și încredere în om. Maria Tripon este omul harnic și demn de încredere, este un om responsabil în adevăratul sens al cuvântului.

Îmi aduc aminte cu drag momentul primei noastre întâlniri. Cu sinceritate absolută voi recunoaște în fața dumneavoastră că așteptam să văd un om măreț, un om mândru, probabil m-am gândit și la un om plin de sine. Și-acum când scriu toate astea îmi vine să râd de mine, dar și de ideea ce m-a cuprins în acele momente, căci nimic din toate acestea – trufie, mândrie ori mărețoșenie – nu caracterizează omul Maria Tripon.

Planurile/obiectivele noastre – ale membrilor fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” sunt multe, și putem spune că ni le-am îndeplinit corect, concret și cinstit până în această clipă. Promitem să nu ne oprim aici din a promova, atât cât ne stă în putință Țara Oașului, dar și interpretul/omul/ambasadorul Maria Tripon, devenit între timp, vrednic colaborator al nostru.

Sfătuindu-ne, într-o ședință de lucru, ce sau cum ar trebui făcute lucrurile pentru bunul mers al revistei, am ajuns la consens, toți membri fondatori și colaboratori. Adică? Pentru a cunoaște un om, câtuși de puțin, va trebui sau trebuie să vezi sau să știi ce zic și alții despre el.

De aici, necesitatea acestei cărți. De aici necesitatea adunării materialelor apărute cu și despre Maria Tripon. N-a fost o muncă grea. Nu a fost un efort mare! Dimpotrivă, și chiar ne-a făcut o mare plăcere. Repet – este un prim pas pentru a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea – promotor al autenticului din Țara Oașului.

Maria Tripon și-a scris singură, cu osteneală această carte, efortul nostru a constat doar în a aduna materialele – e drept și asta, oarecum dificilă - și aranjarea lui într-o ordine cronologică și firească în demersul desfășurării evenimentelor. Și, nu este decât o parte din activitatea desfășurată de-a lungul anilor. Desigur vor mai urma și alții dar și alte cărți ori însemnări despre Maria Tripon, căci este de neoprit.

Maria Tripon, de ziua ei, (n.a. 2012 – 50 de ani!), și-a făcut cadou o carte unde sunt cei câțiva zeci de ani de muncă, de osteneală nespusă, de stres nerostit, de emoție înțeleasă sau mai puțin înțeleasă, trăirile trecute și petrecute într-o emisiune televizată, căci să nu credeți că Maria Tripon, în ciuda experienței profesionale, atunci când urcă pe scenă, nu are emoție!

Sute de întrebări și tot atâtea răspunsuri! Poate chiar mii de întrebări și răspunsuri! Dar, înainte de toate responsabilitatea unei emisiuni de toată cinstea. Un desfășurător ce trebui întocmai să fie respectat ... dar astea sunt oarecum ,,dedesubturile” unei televiziuni. Emisiuni ,,în direct” unde nu ai voie, moral, să te fâstâcești, să te bâlbâi, să minți, să te lauzi, să nu știi.

A reprezentat de fiecare dată Țara Oașului cu cinste, gândindu-se că este mesagerul a mii de oameni, a tuturor oșenilor din această zonă, poate chiar zeci de mii. Nu ești ,,de capul tău” acolo, pe scenă, sau la televizor în emisiune. Ești și reprezinți pe cineva! În acele clipe te identifici cu cei pe care-i reprezinți – în cazul concret al Mariei Tripon, cu Oașul, cu întreaga Țară a Oașului, în tot și în toate – port, grai, comportament, tradiții ori obiceiuri, sau cântec.

Maria Tripon a fost conștientă întotdeauna de această responsabilitate și mereu a fost sinceră și prietenoasă așa cum este caracterul oșeanului, mereu atent la detalii.

Țara Oașului – mirifică, peisaj de basm, cu oameni simpli și primitori, ospitalieri și prietenoși – frumoasă zonă – cu oameni modești, harnici și iscusiți, dar înainte de toate cu oameni care-și iubesc originea și tradiția, încât cel care calcă pe-aici pentru întâia dată, revine cu drag iar, și iar, și iar ... pentru a descoperi tot mai multe despre Oaș și despre oșeni.

 Fericit trebuie să fie acela care duce toate astea și le arată și altora. Maria Tripon asta face – ia din toată splendoarea locului și atâta cât îi este cu putință o arată și altora, o promovează, o valorifică, o face cunoscută, pentru a se ști că undeva în lume, într-o țară numită România, există o zonă minunată, există un loc sfânt, numit, etnofolcloric, OAȘ - Țara Oașului – un loc sfânt și unic.

Aici, stelele strălucesc mai frumos, aici ,,codrul este frate cu românul”, aici codrul este apărătorul omului dar și singurul ,,furnizor” de inspirație și de liniște, aici tradiția nu va fi uitată niciodată, ba dimpotrivă, va fi promovată de fiecare trăitor al locului după putința lui.

Maria Tripon este coborâtoare dintr-o astfel de lume. Distinsă doamnă Maria Tripon, ambasador al Țării Oașului vin și închei toate acestea felicitându-vă și în nume personal, în numele membrilor fondatori ai revistei, dar și în numele colaboratorilor ce ni s-au alăturat de-a lungul timpului, în dăinuirea și promovarea revistei, pentru că azi, aici, îi reprezint, rugând Cerul și pe Dreptul Judecător să trimită putere și sănătate asupra dumneavoastră și asupra familiei dumneavoastră, căci fără ajutorul și susținerea familiei nu cred că ajungeați în vârful ierarhiei valorilor culturale.

De liniște și pace sufletească, de armonie și înțelegere să aveți parte pe oriunde vă vor purta pașii, pentru a urca pe scena cântecului popular. Cunoscându-vă, într-o oarecare măsură, știindu-vă cât de luptătoare sunteți, cred că veți depăși orice piedică. A vorbi despre Maria Tripon nu este deloc o greutate în acest context, căci Maria Tripon țâpuritoarea Țării Oașului se identifică cu tot ceea ce înseamnă Oaș.

Și-aș mai rosti doar o frază cu gândul la cât de norocoși trebuie să se simtă oșenii, că o au ca întâi-promotor cultural pe Maria Tripon. Maria Tripon nu cred că ar fi ea fără Oaș și oșenime. Aș aprecia dacă fiecare ar face ,,pe sfert” cât face Maria Tripon – mereu atentă la detalii, mereu încrezătoare în forțele ei. Chiar citeam la un moment dat, la corectura cărții, într-un articol scris de un prieten de cântec al Mariei Tripon, în care spunea atâta de frumos - și-acum reproduc din minte - ,,Maria Tripon este omul potrivit la locul potrivit” și cât de bine i se potrivește!    

Maria Tripon n-ar avea suflu și nici suflare dacă n-ar fi Oașul sau Țara Oașului.

Maria Tripon n-ar fi ea dacă n-ar îmbrăca frumosul costum popular sau n-ar educa în spirit cultural atâtea și atâtea suflete. Nu o văd pe Maria Tripon făcând altceva în afara promovării Țării Oașului prin țâpuritură, port popular ori grai.

Nu o văd pe Maria Tripon respirând aerul degeaba, stând fără activitate sau fără a urca pe scenă pentru a arăta tuturor frumusețea zonei în care s-a născut. Nici acum, aflându-mă la final nu-mi vine să cred că Maria Tripon este în realitate un om atâta de modest.

Închei, împăcat cu mine, gândindu-mă la faptul că Maria Tripon și-a primit,  deocamdată, ceea ce a meritat. Și, pentru că noi pregăteam toate acestea a fi lansate o dată cu ziua ei, venim și noi, colaboratori și autori, dar zic și de dumneavoastră dragi cititori (semnând și în numele dumneavoastră!) și-i rostim, așa cum este firesc, în prag aniversar, un mulți ani trăiască! Cu multe bucurii, că și necazuri ai avut destule! Cu sănătate și împlinire atât în plan profesional, cât și în familia ce ți-a dăruit-o Dumnezeu.

Dacă va fi să trăim vă vom mai aduce astfel de lucruri frumoase.

Doamne ajută!

 Cine este, în esență, Maria Tripon?

M – de la mamă

A – de la admirație

R – de la rigurozitate

I – de la inteligență

A – de la autenticitate

T – de la talent

R – de la reușită

I – de la iubire

P – de la pasiune

O – de la onestitate

N – de la naturalețe

.......................................

Poftiți la lansare și-apoi la lectură!

                                                                  VASILE BELE