Bate iarna la fereastră

Bate vântul la fereastră

Cu-amintiri din ani trecuți

Norii umblă tot desculți

Întrebând de viața noastră.

Vremea frigului de-afară

Ne îmbie la povești,

Pana stă în calimara,

Cititor așteaptă vești.

Pe când tu ai scrie-n noapte

Despre toate câte-au fost,

Gândul îți șoptește barde

Amintiri nu-și află rost.

Vremuri au trecut cu anii

Și cărări s-au astupat,

Rostul lumii-l strică banii

Muza încă s-a culcat.

Slobod e acum să scrie

Gândul ce a pierdut rimă,

Cititorul n-o să știe

La cine să-i afle vină.

de Augustin NEAGA

Un trio de excepție - Vasile ... Augustin ... și Ioan ...

VIVAT! CRESCAT! FLOREAT! – SĂ TRĂIASCĂ! SĂ CREASCĂ! SĂ ÎNFLOREASCĂ!

Motto:

,,Numa atuncea mi-i bine,

Când am prieteni lângă mine!”.

Cuprinsă de fiorul scrisului și al cititului, (căci, fără acestea, ce ar fi viața asta?), am promis unui foarte bun prieten – Vasile Bele – cunoscut în mediul literar ca poet, eseist, etnolog, membru în mai multe asociații cenacliere, inclusiv membru fondator al unei prestigioase reviste – DIN VATRA SATULUI (2009), că, odată, când voi fi pregătită și documentată foarte în amănunt – dacă va dori, voi face  (adică voi scrie) un cuvânt de început la ,,nașterea” unei cărți, care-i va purta semnătura și-i va cuprinde gândurile.

Timpul a trecut (ca de obicei, foarte grăbit!), și, probabil, aici, și acum este ,,vremea mea”, căci iată-mă așezată cu un  braț de hârtii în fața ochilor, citind și încercând să înțeleg, noua provocare marca Vasile BELE, Augustin NEAGA și Nelu DANCI. Brațul de hârtii, nu este altceva decât manuscrisul unei viitoare cărți, pe care o îngrijește însuși prietenul Vasile Bele.

A scrie despre Vasile Bele este o responsabilitate, o greutate și un privilegiu, în același timp. De ce? El excelează și în plan poetic (literar) având mai multe premii în acest segment, și în activitatea cultural-folclorică, fiind un foarte bun și renumit promotor cultural, și un vestit staroste la nunțile tradiționale, fapt ce mă pune și pe mine să întreb (sau, să mă întreb), cum reușește?

Este un demn exemplu ... și ce este mai important, faptul că îi antrenează și pe alții și îi atrage, cu sufletul în acest minunat sacrificiu, căci putem vorbi, până la urma-urmei, despre un sacrificiu ... lucru nu prea obișnuit. Îl înțeleg pe Vasile Bele și-i critic, dacă-mi este cu putință, pe cei care nu fac precum el, scriitorul consacrat. Asta dovedește multe și spune multe despre Vasile Bele, despre stilul dumnealui, despre activitatea dumnealui, despre dragostea incontestabilă ce o poartă în suflet, pentru poezie, pentru folclor.

Zilele astea pentru a-mi ține promisiunea, vorbim la telefon! E o primăvară frumoasă și, în sfârșit, se arată soarele. E un semn, oare? că prea a plouat! El, poetul Vasile Bele, este un povestitor. Și la propriu și la figurat ... un foarte bun orator. Știe să înțeleagă și știe să dăruiască. Știe să se facă înțeles, și știe rostul venirii pe pământ ... cunoaște pilda biblică a talanților. Acest lucru îl trimite în elita celor ce slujesc cu sufletul, cultura, tradițiile, folclorul, istoria acestui minunat și încercat popor.

Dar, apropo, de elită și elitiști, e un fapt care îl responsabilizează și obligă în același timp – sunt cuvintele exacte rostite de prețiosul și neobositul Vasile Bele. A-l urmări și a-l înțelege nu este deloc o greutate, dimpotrivă, însă, în final, te întrebi: ,, - De unde atâta putere! De unde atâta energie!”. Îl admir și-l prețuiesc pentru faptul că este un apărător înverșunat al tradițiilor noastre strămoșești, al folclorului, al poeziei populare. Aici excelează!

Printre multe vrute-și-nevrute, îmi spune despre gândurile, pasiunile, proiectele, evenimentele, nunțile la care a fost. Trăiește cu adevărat și se implică în reușita evenimentelor din viața noastră. Suferă atunci când nu-i iese ,,ca la carte”.

,,QUI SCRIBIT, BIS LEGIT – CINE SCRIE, CITEȘTE DE DOUĂ ORI!”

De data asta, contrar așteptărilor, îmi spune altfel de vorbe ... îmi spune și-mi vorbește despre alte noi-proiecte, împreună cu mai mulți prieteni (fârtați – frați de cruce, după spusele lui), și că toți, vor să doboare altă barieră – tipărind și editând o carte de poezii – inclusiv poezie populară. Curioasă treabă! – îmi zic, așa ca pentru mine. Felicitări și succes în gândurile ce le aveți și vă poartă pe cărările pline de metaforă ale poeziei. Îi voi susține și îi voi încuraja în proiectele lor, îmi spune inima, așa ca o promisiune, bucurându-mă din suflet, intuind deja, finalul. O reușită – fără doar și poate! Promit ca atunci când va fi să fie, voi scrie ... un gând ... un cuvânt ... o prefață ... o impresie. Iat-o! Nu peste multă vreme întâmplarea face să se adeverească. Citesc pe Facebook despre isprăvile celor trei ... încep să-i cunosc ... virtual. Aflu lucruri minunate ... curioase ... esențiale ... elitiste ... lucruri care, desigur, vor stârni curiozitatea, interesul la public și cititori.

Azi, nu e rândul nostru, ci al Dumneavoastră dragi prieteni virtuali - excepție face Vasile Bele, cu care avem o colaborare excepțională – Augustin NEAGA și Nelu DANCI. Pusă într-o frumoasă și modestă dilemă aflu că nu doar despre Vasile BELE va trebui să scriu ... ci și despre ceilalți doi frați-fârtați, proaspăt legați – Augustin din Ciocotiș și Nelu din Plopiș. Deci, o carte de versuri care poartă ștampila inimii acestor trei chioreni, căci Plopișul, Ciocotișul și Chiuzbaia, din punct de vedere etnografic, sunt sate care aparțin frumoasei Țări a Chioarului – cu legendele și istoria ei, cu spiritualitatea ei, cu folclorul ei, cu lada ei de zestre – un izvor incontestabil și nesecat de autenticitate.

Și-așa va fi cât vor mai exista oameni, viețuitori, pământeni precum acești trei – Augustin, Nelu și Vasile - pe care-i văd de acum și în alte proiecte de anvergură mergând multă vreme împreună pe căile literaturii. 

 Doamne ajută, așa să fie, iar noi, cititorii, iubitorii de frumos, fanii lor, iubitorii de frumuseți spirituale să ne putem bucura de realizările lor, iar dacă avem putere să-i sprijinim, să-i susținem, să le fim alături. Merită din plin stima și respectul nostru.

Acuma, teoretic, ar trebui să vorbesc despre toți trei, nu doar despre unul singur. Și-așa voi face, gândindu-mă că emoțiile sunt amplificate cu trei, bucuriile sunt înmulțite cu trei, reușita este a noastră a tuturor. Recomand acest volum, încărcat de bucurie. Volumului îi spun BUN VENIT ... fiind sigură că își va găsi locul în sufletele și inimile fiecăruia dintre noi. Și, pentru că vorbim despre un manuscris, încă netipărit, recomand titlul cărții, și îl susțin, având în considerare ideea că cele trei sate au aparținut, domeniului Fiscului, de aici și tradiționala și istorica denumire – ,,sate ale Fisculașului”, ,,sate din Fisculaș” (a se vedea în acest sens și volumul ,,IOBAGIA DIN TRANSILVANIA”, Prodan) - o subzonă a Țării Chioarului, despre care, din păcate, se vorbește din ce în ce mai puțin.

,,HABENT SUA FATA LIBELLI! – CĂRȚILE ÎȘI AU DESTINUL LOR!” ...

Apariția unei cărți, este un prilej de mare și frumoasă bucurie. Este o sărbătoare! O sărbătoare a tuturor nu doar a celor care semnează actul de naștere al cărții. Și, se mai zice că pentru cel care face astfel de minuni, pentru cel care se încumetă la asemenea lucrări, Dumnezeu îi este sfetnic și-i ajută la izbândă. Fiți binecuvântați dragi prieteni, iar volumului scris, dăruit, azi, nouă, cititori pe măsură.

Aflu despre Augustin Neaga lucruri minunate – nu este nici la prima și nici la a doua carte. Se apropie spre zece! Dacă greșesc, cumva, îmi cer scuze, drag autor, dar din suflet îți doresc sănătate, și îl rog pe Dumnezeu să te învrednicească cu bucurii așa cum nouă ne-ai bucurat inima.

,,Tu ești pană, pe hârtie,

De o muză-n înserat,

Îndemnată-n viers a scrie,

Cum nu oricui îi este dat!” (DOR POVESTE – Augustin NEAGA)

Cel care este la început de drum, dar unul al bucuriei, al mărturisirii livrești, este fârtatul Nelu Danci. Te felicit și să fii mândru de reușita dumitale. A face parteneriat cu astfel de oameni sigur e un act de curaj și tinerețe. Ești ,,încadrat”, literar vorbind, între doi oameni deja cunoscuți, deja celebri, iar împreună ne dovediți că sunteți o echipă puternică, o echipă minunată.

,,Daniel, preot în sat,

Om de seamă și-nvățat,

La biserică lucrează,

Din zori până înnoptează!”  (DANIEL, PREOT ÎN SAT – Nelu DANCI)

Zice o vorbă bătrânească, ,,Prietenul prietenului meu îmi este și mie prieten!”, și vă rog să mă considerați o prietenă de-a dumneavoastră. Voi fi sinceră și obiectivă – îmi plac versurile adunate în acest volum. Iar pentru un începător precum dumneata Nelu Danci – frate-fârtat, cu ceilalți doi fârtați, este un privilegiu această apariție editorială inedită, deși sunt convins că ,,puteți duce”, adică puteți debuta și în volum personal, ceea ce ar fi un lucru minunat.

Chiar recomand adunarea poeziilor într-un volum personal, iar prefața volumului să fie semnată de către unul din cei doi coautori, frați-fârtați. Curajul să fie de partea dumitale, căci talentul este garantat. Și, chiar dacă piața literară este sufocată de fel de fel de scrieri, dumneavoastră, sunteți unic în felul de a fi. Și asta poate fi, sau este, un avantaj extraordinar. Profitați de acest bonus – este sfatul care pot să îl ofer în această clipă, după lecturarea celor câteva zeci de pagini ale creațiilor ce vă aparțin. E un început în forță ... și ar fi mare păcat să vă opriți aici. Deși, același sfat îl dau tuturor – să continuați drumul dumenavoastră - și dumneata Augustin Neaga și Vasile Bele, dar despre tine, Vasile Bele – vechi și bun prieten, știindu-te, sunt convinsă că vei merge multă vreme tot în față. Doamne ajută!   

Ați scris câteva rânduri în istoria literaturii românești, iar acest lucru vă obligă și vă onorează. A obliga și a onora sunt două verbe pretențioase și nu toți pământenii cunosc adevăratul tâlc al acestora, și repet, sunt convinsă că drumurile dumneavoastră nu se vor opri aici. Am așa un sentiment alăturat bucuriei dumneavoastră, că aici, azi, e începutul, iar noi vom fi beneficiarii creațiilor dăruite. Dovediți că inimile noastre pot bate și avea același ritm. Vă mulțumim pentru cadoul prețios dăruit și-mi doresc să se repete ... să nu se sfârșească niciodată ... iar dacă va fi un punct, undeva, cândva, cumva ... după el, să fie iar început ...

,,Și de-a fi, de-a fi să fie,

Aicea străin să vie

Și să zică că-i stăpân,

Pe acest pământ străbun,

            Să luăm coasa, securea

            Și să-i crăpăm inima” (AZI, SĂRUT AL TATEI CLOP – Vasile BELE)

Poeziile scrise cu sufletul și încadrate foarte frumos în volum, sunt adevărate bijuterii ale liricii populare românești. Izvorâte din adâncul inimii pun în evidență viața tradițională. De aceea recomand parcugerea în integralitate a volumului editat și prezentat de către cei trei autori. Viața la țară are particularitățile sale. Aici găsești frumusețe și bogăție spirituală ... aici găsești oameni simpli și cu o modestie de invidiat ... aici vei găsi mereu sinceritate ... acesta este domeniul în care ne introduc cei trei ,,frați-fârtați”. În numele cititorilor vă mulțumesc pentru minunatele clipe petrecute lecturând manuscrisul și, evident, că așteptăm volumul în sine, pentru a sta la loc de cinste alături de celelalte cărți ,,surori”, în bibliotecă. Cuvinte precum cinste ... bucurie ... frumusețe ... bogăție ... prețuire ... se împletesc în plan literar, prin tipărirea acestui volum.  

Clipele de visare sunt unice, prețioase. Sentimentul apartenenței cuiva este unic – toți aparținem unui neam, așa cum acest volum este pentru toți, nu doar pentru un anumit segment. Lectura lui nu este pretențioasă iar să înțelegi scrisul și scrierea este o binecuvântare, iar dăinuirea cărții o girez cu timpul nostru – ARS LONGA, VITA BREVIS – zice un ticton latin (ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ).

Cu toată sinceritatea cred în dăinuirea acestui volum, și-i doresc viață lungă, din tot sufletul. Bravo, minunați autori!  

Prof. Florica JURASKO

DIALOGURI LITERARE - VASILE BELE / NELU DANCI / AUGUSTIN NEAGA / HERMINA MARC ILUȚI

DIALOGURI POPULARE – DIALOGURI LITERARE

PROVOCAREA ZILEI – 12 mai 2019

- ziua de naștere a interpretei de muzică populară

HERMINA MARC ILUȚI (Ciocotiș - MM) – maramureșeancă de-a noastră stabilită în Satu Mare

- Nelu DANCI (N.D.) – din Plopiș;

- Augustin NEAGA (A.N.) – din Ciocotiș;

- Vasile BELE (V.B.) – din Chiuzbaia;

- Hermina MARC ILUȚI – Satu Mare;

- Irina MEZEI;

Nelu DANCI:

- O CUNOȘTI PE HERMINA?

DIN CIOCOTIȘ ESTE EA!

CĂSĂTORITĂ LA SATU MARE

ȘI FACE MÂNDRĂ CÂNTARE.    

Vasile BELE: - Să aibă noroc și multă sănătate,

De rău să fie departe

Și să ne poată cânta,

Să ne-ncânte inima.

N.D.: - Așa am zis și eu fârtat,

Că e bună la cântat

Și cântă așa frumos,

De nu-ți vine a sta jos.

Hermina MARC ILUȚI: - Mulțumesc din suflet pentru versurile frumoase pe care mi le-ați dedicat. Mi-au încântat sufletul. Vă doresc toate cele bune!

N.D.: - Și eu din inimă-ți mulțumesc,

Abia aștept să vă-ntâlnesc,

Să ne cânți cum știi mai bine

Și la Augustin și la mine.

Căci cu vocea ta frumoasă,

Distrezi oamenii la masă

Și cei tineri și voinici,

Joacă așa cum le cânți.

V.B.: - Măi fârtate dragul meu,

Tot asta am zis și eu,

Doamne, ai grijă de ea,  

Să poată încă cânta,

Să vină și-n Chiuzbaia,

Iar de-aici, din Fisculaș,

Să răsune al ei glas.

Tare faină voce are,

Dar șede în Satu Mare

Însă, niciodată, n-o uitat,

Din satul care-o plecat,

Cât o putut l-o cântat.

O cântat și o cinstit,

Locul unde s-o născut.

N.D.: - N-o uitat, fârtat, știu bine

Și oriunde dânsa vine,

Dacă este invitată

Și la valoarea ei respectată.

V.B.: - Bine zici fârtatu' meu,  

Să-i ajute Dumnezeu,

Este de aleasă omenie,

Dreptul Dumnezeu s-o ție.

Și tânără și frumoasă,

Să intre în orice casă

Și, fârtate, vorba ta,

Să ne mai poată cânta.

N.D.: - O să cânte mult și bine,

Că încă bine se ține,

Ca mine-i mai tinerea,

Tinerică-i-i și vocea!

H.M.I.: - Vă mulțumesc frumos pentru frumoasele versuri pe care mi le-ați dedicat. Sunt o încântare pentru mine. Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc sănătate. Doamne ajută!

N.D.: - Ce am scris eu nu sunt glume,

Că te cunoaște o lume,

Cum încânți cu vocea ta

Și le alini supărarea.

V.B.: - Drept vorbit-ai măi fârtate,

Să aibă doar sănătate,

Eu de fiecare dată,

Is cu inima-ncărcată.

Mândru cântă și frumos,

Omul îi cel norocos ...

Și de ai vreo supărare,

Când doamna face-o cântare,

Uiți necaz și uiți amar,

Doamna cântă cu mult har.

Tare, tare mi-aș dori,

Atunci când ne-om întâlni,

Să facem o sărbătoare

Și să ne bucurăm tare.

Iară doamna interpretă

Și chiar una consacrată,

Să vină și Hermina,

Ca să ne cânte ceva.

Eu cu drag o-aș invita,

Să cânte și ea ceva

Și-iute-așa să facem bal,

Ori un mare festival,

Unde doamna noastră frumoasă,

Care are-o voce-aleasă,

Să vina și dumneaiei,

Cu o hore, două, trei.

V.B.: - Măi fârtate, frate bun,

Nici eu glume, azi, nu spun,

Chiar sunt vorbe adevărate,

Lui Hermina MARC ILUȚI – dedicate.

Când Hermina face cântare,

Soare, lună că răsare,

Cu vocea ei mândră tare.

Are hori și mândru glas,

Din suflet, din Fisculaș,

Sănătate-i poruncesc,

Mi-i dragă și o iubesc.

H.M.I.: - Mulțumesc pentru frumoasele versuri pe care mi le-ați dedicat. Mi-au încântat sufletul. Vă îmbrățișez cu sufletul și vă doresc toate cele bune. Doamne ajută!

                                 

A.N.: - Dac-ai face festival,

Ea ar trece peste deal

Și alți artiști ar veni,

Dar tu poți a împlini?

V.B: - De 'plinit[1], le-aș cam putea

Și alții m-or ajuta,

Aș vorbi cu preotu',

Să fie de cinste satu'.

Satul e cam amorțit,

Că de mult nu s-o făcut,

Prin sate bal, mare bal,

Bal mare ori festival.

Însă, lumea dac-ar vrea,

S-ar mai putea fa ceva!

Vreo petrecere, ori bal,

Ori, de cinste-un festival.

Interpreții ar veni,

Satul cu drag l-ar cinsti

Și cu drag ei ar hori,

Horile noastre frumoase,

I-ar scoate pe toți din case.

Din păcate lucruri bune,

Nu se mai întâmplă-n lume.

V.B.: - Măi fârtate mi se pare,

Sau chiar e adevărat oare,

Nu ai nicio nouă/altă provocare?!

N.D.: - Măi fârtate să trăiești,

Nu știu la ce te gândești,

Dar mare hoțoman ești!

Ai vrea să-ți spun de fiecare,

Pe unde are cărare?

V.B.: - Măi fârtate drag fârtat,

Nu-i nimic adevărat,

Fac și eu ca orișicare,

Răspund la orice provocare.

Dar cu Hermina draga de ea

Și scumpă și frumușea,

Talentată foarte tare,

Voce de aur ea are.

Și tare mult o umblat,

Pe unde-o fost o cântat,

Nu s-o făcut niciodată de rușine,

Că Hermina M.I. cântă bine,

Are-o voce minunată,

Nici bătrânește vreodată,

Eu o știu, de vreme multă,

Că Hermina M.I. – bine cântă

N-o îmbătrânit niciodată.

N.D.: - Orișicât tu îi umbla,

Ca Hermina nu-i afla,

Măi fârtate, prieten bun,

Trebe să ne vedem oarecum

Și să-i facem întrebare,

De-ar putea veni, ea, oare?

De-ar putea veni și ea

Și s-aducă-n tolba sa,

Trei ori patru cântecele,

De acelea frumușele

Și de joc, dar și de jele.

V.B.: - Fain ar fi de ar veni,

Să ne cânte într-o zi,

De-ar putea veni și ea,

Și s-aducă-n tolba sa,

Trei ori patru cântecele,

După cum zici dumitale.

Eu, sigur, îi fac o-ntrebare,

Cam când ne-am putea vedea, noi, oare?

Și-apoi fie ce o fi,

C-așa grăiesc oamenii!

N.D.: - Măi fârtate, dacă poți,

Fă întrebare la soț,

Dar, de cumva nu o lasă,

Fiindcă e tare frumoasă.

V.B.: - De frumoasă las-să fie,

Că astea îmi plac și mie.

Sigur că l-oi întreba,

Să vină și el cu ea.

Dar nu cred în supărare,

Că domnul îi un om mare,

Eu nu-l cunosc de statură,

Știu că are multă-multă-nvățătură.

Și mai știu încă ceva,

Fără a se supăra,

Domnul îi om calculat,

Nu îi deloc blestemat,

Să-i deie cu pumnu-n cap,

Feri Doamne, că îi bărbat.

N.D.: - Bine dară fârtat bun,

Faci cum crezi tu de-acum,

Întreabă pe cine îi vrea,

Numai să vină Hermina.

Orișicât tu îi umbla,

Ca Hermina nu-i afla,

Dar mai sunt fârtate, încă

Și-altele ce ne mai cântă.

În vocea lor neîntrecute,

Tot în Ciocotiș, născute,

Dar toate s-au măritat

Și au plecat din al lor sat ...

V.B.: - Pleacă lumea de la sate,

Care, cum, ba chiar departe,

Însă este o vorbă în sat,

Pentru cei care-o plecat.

,,Cine satul său și-l uită,

Suferă durere multă!”

Apoi, nici Hermina n-o uitat,

Ba, ea, mândru l-o cântat,

Dorul și l-o stâmpărat.

H.M.I.: - Mulțumesc frumos pentru invitație. Sunt onorată și bucuroasă că am avut ocazia să ne cunoaștem personal cu ocazia lansării unei cărți ... cartea lui Maria Tripon ... acum vreo 6 -7 ani. Sper că vom avea ocazia să ne revedem cât de curând. Mulțumesc frumos pentru apreciere. Vă admir și vă respect munca și bineînțeles omenia de care dați dovadă. Vă doresc toate cele bune. Doamne ajută!

V.B.: - După cum am spus mereu

Mie mi-i drag satul meu

Și-aș face ceva în sat,

Gen un joc, ori un lăsat[2],

Sau un lucru și mai mare,

În sat să facem o lansare,

Poate fi o cărticică,

Sau poate fi o broșurică,

Cu toți să ne veselim,

Satul să-l mai desmorțim.

Dar precum bine se știe,

Domnii de la Primărie,

Nu au bani, nici mărunți nici de hârtie,

Nu au nici în caserie.

Și de asta lumea din sat,

De joc, ori bal, s-o cam lăsat. 

Și merg copiii la bufet,

Beau cafea ori Cabernet,

Când pe bani, când pe caiet

Și toți stau pe internet.

H.M.I.: - Vă doresc mult succes în tot ceea ce faceți și vă felicit pentru activitatea dumneavoastră. Aveți un talent desăvârșit în arta scrierii – dacă pot numi așa ceva ce faceți dumneavoastră. Aveți și un talent oratoric și vă admir mult pentru aceasta. Dacă vom mai avea ocazia să ne întâlnim, o să vă dăruiesc și eu, măcar un album din cele 7 pe care m-am străduit să le înregistrez de-alungul anilor. Mă bucur că am schimbat câteva vorbe pe această cale ... o zi frumoasă!

P.S. Doamna HERMINA MARC ILUȚI – îmi trimite pe Facebook  de pe you tube – două videoclipuri filmate cu cântecele sale. VĂ MULȚUMIM ȘI NOI și vă promitem respect suprem. Să aveți sănătate și pace în suflet.

V.B.: - Un cadou prestigios,

Unul foarte mândru, foarte frumos.

Voce mândră, vocea ei,

Cu Taraful IEDERA de la Carei.

Și-atât-am mai povestit,

Hermina mi-o dăruit,

Un cadou cum n-am gândit,

Un cântec tare frumos,

Pentru omul bucuros

Și altul de întristare,

A omului cu supărare,

Tare frumos regizat,

Frumos, mândru-nterpretat.

Și am mai aflat ceva,

Un cântec e compus de Hermina!

Un videoclip, o filmare,

La ,,MUZICĂ ȘI VOIE BUNĂ”, din Satu Mare.

Și zice Hermina așa,

,,- Spune-mi, spune-mi iedera!”

Și așa precum v-am spus,

De Hermina M.I., compus.

Frumoasă interpretare,

Scoate vocea în valoare,

Tare mândru ne doinești,

Doamna Hermina, încă un veac să ne trăiești!

Doinele-s de-amar, de jale,

La omul cu supărare.

Și-ncă o surpriză-mi face,

Așa cum mie îmi place,

Mai trimite, doamna Hernina,

Îmi mai trimite ceva,

Încă o hore mândră tare,

Din sufletul dumisale:

,,Câte doruri sunt pe lume,

Toate au câte un nume!”

,,Toată lumea are-un dor

Și mai greu și mai ușor!”.

Și-s scrise cu inima,

La fel e și interpretarea.

V.B.: - Doamna Mezei Irina,

Poate-i prietenă cu hermina,

Am văzut că i-a plăcut,

Câte-aicea le-am lungit.

Că, cinstit, am cam văzut,

Ce-o citit i-a cam plăcut

Și știe lumea că am dreptate

Și ce se-ntâmplă prin sate.

Irina MEZEI:

- Eu vă spun ca să știți bine,

Hermina-i soră cu mine!

V.B.: - Măi fârtaților, fârtați,

Stați un pic și m-ascultați.

Cu Hermina, am vorbit,

Ea pe toți ne-o urmărit

Și la toți ne-o mulțumit

Și pe toți ne-o lăudat,

Pentru ceea ce-am postat.

Și-n final ne-o dăruit,

Așa pe cum n-am gândit,

Două melodii frumoasă,

Despre drag și dor de casă.

Faceți bine le-ascultați

Și dreptate apoi îmi dați.

Voce faină și curată,

Inimă nemângâiată.

N.D.: - Ce ți-am spus eu, măi fârtat,

Hermina M.I., nu-i de refuzat,

Cu a ei voce frumoasă,

Te ridică de la masă

Și de poți și de nu poți,

Musai să te-apuci să joci

Și de te dor picioarele,

Bați tare podelele.

V.B.: - Măi fârtate, măi fârtate,

Ai avut și ai dreptate,

Haideți toți să ne-adunăm,

La un festival s-o chemăm,

Ori la o nuntă prin sat,

Să ne vină la cântat.

---

[1] Plinit – cu sens de a îndeplini, a reuși ceva, a se ține de promisiune;

[2] Lăsat – cu sens de JOC DE LĂSATUL SECULUI  ÎN CHIUZBAIA ...

O carte pentru identitatea unui sat

În Duminica de Rusalii, în satul Ciocotiş şi-au dat întîlnire o seamă de oameni ai locului invitaţi la o inedită lansare de carte, mult aşteptată de altfel, fiind vorba de prima monografie a localităţii, autorul fiind Augustin Neaga, fiu al satului, născut la 5 decembrie 1961. Pasiunea lui de o viaţă a fost să adune mărturii, să cunoască şi să înregistreze, în memorie, dar şi pe hîrtie, evenimente din istoria satului natal, ajungînd după o vrednică stăruinţă să elaboreze cartea identităţii locale, sub titlul “CIOCOTIŞ - file de istorie şi legendă“, apărută acum, în 2014, la Editura “Ecou transilvan” din Cluj-Napoca, în 240 de pagini, elegant tipărite şi bogat ilustrate cu fotografii alb-negru şi color, cuprinzînd imagini din epoci trecute pînă azi. Lucrarea reflectă momente din viaţa oamenilor, construcţii tradiţionale şi moderne, numeroase peisaje din natura înconjurătoare atît de fermecătoare pentru orice vizitator care se încumetă să străbată valea rîului Bloaja pînă sub muntele Şatra Pintii, care străjuieşte de veacuri, cu răsăritul soarelui, lumina din ochii tuturor celor care s-au născut şi au văzut aici prima dată în viaţă, zorii zilei.

Evenimentul s-a desfăşurat în curtea şcolii gimnaziale, favorizat de vremea bună, dar şi de prezenţa a numeroşi credincioşi veniţi în frunte cu preotul spre a da cinstire înaintaşilor care, de la întemeierea şi atestarea documentară a satului, au dat continuitate locuirii pe aceste meleaguri, aşa cum adevereşte şi conţinutul monografiei, cu cele 12 capitole referitoare la aspecte multiple din activitatea locuitorilor, pe tărîm material şi spiritual, evidenţiate fiind nume de familie şi chipuri de oameni care

s-au remarcat de-a lungul anilor prin fapte demne oricînd de pomenire şi de trecere cu cinste în “cronica” satului. Un capitol special, intitulat “Mărturii şi confesiuni“, adună emoţionante evocări realizate direct de o seamă de fii ai satului din ţară şi din străinătate şi trimise autorului spre a fi cuprinse în monografie, care beneficiază de o Prefaţă şi un Cuvînt

înainte semnate de filologul Augustin Cozmuţa şi istoricul Vasile Lechinţan, de faţă şi ei la prezentarea cărţii, alături de editoarea Nadia Baciu, care, îmbrăcată în costum popular chiorean, specific satului, a moderat întreaga manifestare. Salutînd evenimentul şi pe oaspeţii prezenţi la el, primarul comunei Cerneşti, Nelu Şovre, a felicitat pe autor şi i-a mulţumit pentru efortul depus, alături de colaboratori, pentru a dărui semenilor o asemenea oglindă de mîndrie locală şi naţională deopotrivă. Un grup de elevi ai şcolii din localitate, îmbrăcaţi şi ei în costume tradiţionale, a interpretat cîntece şi a recitat versuri din creaţia literară şi muzicală românească, cu firesc fior al iubirii de neam şi ţară, aplaudaţi încurajator de publicul care vede  în ei purtătorii de mîine ai valorilor trecute şi prezente, înfăţişate cu generozitate în cuprinsul cărţii monografice.

                                                                             Augustin Cosmuţa