Ce noapte sfântă...

Ce noapte sfântă-i-n ieslea săracă,

Pământu-n lumină astăzi se-mbracă,

Dar colo-n staulul dobitocesc...

Cine se naște? E Pruncul Ceresc!

Cine se naște-acum, când este ger?

Iisus Preacuratul, Mesia din cer.

Cine în taină, focul l-aprinde?

Magii smeriți... pe El să-L colinde.

I-atâta pace la noi la fereastră,

Gutuile ard cu făclie cerească,

Să-L lumineze pe Fiul cel Sfânt,

Născut din lumină și-ntrupat din cuvânt.

Păstorii colindă sub raze de lună,

Copii și părinți colindă-mpreună

Și îngeri colindă în veșnicul nimb,

Colindă și-nalță, dulce colind!

Versuri: Marian Hotca

Poesis - Marian HOTCA

 poem la fereastră

mi-am dorit mereu ca fereastra

să fie lăsată larg deschisă

închipuindu-mi

cum ar putea pătrunde mai ușor în mine

jocul clipelor desculțe

pribege prin noianul luminii

îmi desenez umbra cu cretă zdrobită

balansând existența

unui regret

mai aproape

de cuvintele nerostite

privind cu alt ochi

păsările bolnave de cer

concret

aș spune

că dacă aș fi o aripă frântă

ce bine ar mai fi să mă strecor

măcar o dată

în mintea oului

Gust amar...

 E ora 1 și 10 minute... am încercat să adorm, dar nu pot! Pur și simplu sunt dezamăgit, supărat, enervat din cauza faptului că în nu mi se apreciază munca! Am un gust amar pentru unele cadre didactice! Eu nu înțeleg cât de nesimțită poate să fie o persoană, mai ales învățătoare/ educatoare, să-mi vândă cartea în pdf. Nu ați auzit de furtul intelectual?! Vreți să faceți bani, vă îndem să munciți, să scrieți cărți, să vedeți cât de ușor este! În spatele cărții stau ani grei de studiu, iar scrierea culegerii a durat aproape un an. Deci faceți bine, nu-mi vindeți munca!

Marian HOTCA (pagina de facebook)

Declarația zilei - Prof. înv. primar Hotca Marian

 

”Mai țineți minte cum mai demult, înainte de a se introduce camerele de supravegheat la bacalaureat, se copia pe rupte la acest examen? Se aduceau sarmale și tot felul de preparate tradiționale și era poftită toată comisia la ospăț. În țară procentajul de promovare a bacalaureatului era de peste 90 %. Cine nu promova din prima, promova în toamnă și tot era cumva! Cei mai bătrâni își mai aduc aminte, dar tac cuc! Toată lumea era cultă și deșteaptă! Din 2010 au venit camerele de supravegheat și s-a cam prostit lumea! Să nu mă suspectați pe mine că eu am dat bacalaureatul în 2012 și am avut camere!”

Hotca Marian ...mărturiseşte!

 Cam atât s-a putut anul acesta! Mai bine de atât nici că se putea!

Poate în alt județ aș fi fost mult mai apreciat! Mă gândesc mult că poate ar fi bine să schimb județul în viitorul apropiat! Mulțumesc tuturor persoanelor care au achiziționat această carte și s-au pregătit cu ajutorul acesteia obținând note mari la examenele de titularizare și de definitivat! De asemenea, aduc mulțumiri Consiliului Județean Maramureș, Primăriei Municipiului Baia Mare și Revistei Nord Literar!

După cum se poate vedea și în josul diplomei, am primit o diplomă din viitor!

Declarația zilei - Marian HOTCA

 

”Aieste care tăt mereți pân' Egipt, să-mi aduceți până la urmă două mumii: una oi pune-o în holdă în loc de ciuhă, alta oi pune-o în față ISJ-ului să-mi spariu sânzienele, că nu m-au chemat la supravegheat la bacalaureat!”

LĂMURIRE

 

Nu înțeleg cum e posibil când le spun unora că e ilegal să postezi o carte scanată fără dreptul autorului și tot eu să fiu acuzat de o aramată de educatoare care au picat examenul de titularizare că eu sunt rău și că nu vreau să ajut lumea. Puneți mâna pe carte și învățați! Da! Mi-am regăsit cartea scanată pe un alt grup! Dragi colege educatoare, furtul intelectual se consideră a fi infracțiune! Nu știu de ce nu ați participat la cursurile de Etică de la facultate?! Cum ar trebui să vă explice cineva ca să pricepeți că este interzis să postați și să distribuiți cărți scanate, indiferent dacă e a mea sau a altui autor! Bine că aveți bani de unghii de gel, de sprâncene, de machiaj, dar să vă achiziționați cărți, nu! Munca unui autor se plătește, nu putem primi totul gratis! Am mai aflat ieri o altă întâmplare interesantă... că în județul Sibiu o domnișoară vindea cartea mea xeroxată cu 35 de lei și păcălea lumea naivă că din cartea mea va pica subiectul de gramatică! Dacă din cartea mea s-ar fi dat, cred că eram acum miliardar!

Nu știu ce să vă mai zic! Aveam planuri mari pentru anul viitor și aveam în pregătire 2 cărți, atât cu literatură, cât și pentru gramatică, dar sunt obligat să le abandonez! Îmi pare rău că unele persoane nu apreciază MUNCA! O zi minunată vă doresc!

P.S. Apropo, la examenele de titularizare și definitivat pentru învățători și educatoare s-a mers pe gramatica tradițională! Aviz amatoarelor care mi-ați criticat culegerea cu subiecte! Să știți că lumea s-a descurcat la gramatică învățând și exersând din culegerea mea! Criticați cât vreți, gramatica tradițională e sfântă! Mai scanați cartea în continuare sau cumpărați-o de la... doamna din Sibiu!

HOTCA MARIAN

Declarația zilei - Marian HOTCA

 

”Eu înțeleg că orice limbă este într-o continuă evoluție, dar lăsați gramatica din cărțile de limba română așa cum am învățat-o noi și nu mai faceți alta după placul vostru de smintite. Zăpăciți copiii cu gramatica voastră! N-o mai suciți și o îmbârligați cu toate minunile voastre zămislite doar pentru gradații de merit, diplome ori alte poptiroașe. Apoi, lăsați-i pe Eminescu, Creangă, Slavici și Caragiale acolo unde le este locul și mai lăsați-ne dracului cu toată literatura voastră de actualitate și universală și cu toate selfi-urile de amețite și sclifosite intelectuale! Nu mai scrieți nici un manual, reeditați-le pe acelea din perioada comunistă că sunt de 1000 de ori mai bune decât orice manual alternativ! Opriți-vă din scris gramatici, cărticele, broșuri, auxiliare și nu vă mai credeți semi-divinități în domeniul gramaticii! Nimeni nu o să vă ridice statui din baligă de cal arsă în cuptor! Ați luat-o cu totul pe arătură și nu e nimeni să vă îndrepte pe calea cea bună?! Nu vedeți că școala românească se duce cu totul în neant, iar vouă vă arde de schimbări fundamentale în gramatică”.

E Joia Mare. Marian Hotca ne prezintă...

 testament

după ce voi muri,

vreau să mă împăiați

și să-mi băgați în gură anexa 2 completată corect

în loc de o monedă

să pot plăti vămile titularizarii

și să mă lăsați la poarta ISJ-ului

cu un dosar cu șină în mână

în zilele de miercuri să-mi aduceți

oferta de la Lidl,

iar duminica să vă uitați în locul meu

la emisiunea Schimb de mame

să vedeți dacă vor tăia

găina

mamele de schimb

să învățați verbele deponente și semideponente

și să cumpărați 5 kilograme de avocado la promoție

Români, deșteptarea!

 Eu înțeleg că orice limbă este într-o continuă evoluție, dar lăsați gramatica din cărțile de limba română așa cum am învățat-o noi și nu mai faceți alta după placul vostru de smintite/ smintiți! Zăpăciți copiii cu gramatica voastră încâlcită și modernă de doi bani! N-o mai suciți și o îmbârligați cu toate minunile voastre zămislite doar pentru gradații de merit, diplome ori alte poptiroașe pentru dosarul cu șină! Apoi, lăsați-i pe Eminescu, Creangă, Slavici și Caragiale acolo unde le este locul și mai lăsați-ne dracului cu toată literatura voastră de actualitate și cu toate selfi-urile de amețite/amețiți și sclifosiți/ intelectuali/intelectuale! Nu mai scrieți niciun manual, reeditați-le pe acelea din perioada comunistă că sunt de 1000 de ori mai bune decât orice manual alternativ! Opriți-vă din scris gramatici, cărticele, auxiliare și nu vă mai credeți semi-divinități în domeniul gramaticii! Sunt curios dacă voi înțelegeți gramatica nouă pe care ați scris-o că nu ați avut ce lucra! De predat... mă cam îndoiesc! Nimeni nu o să vă ridice statui din balegă de cal arsă în cuptor! Ați luat-o cu totul pe arătură și nu e nimeni să vă îndrepte pe calea cea bună? Nu vedeți că școala se duce cu totul în neant, iar vouă vă arde de schimbări fundamentale în gramatică! Să înțelegem de acum că limba română este singura limbă din lume în care gramatica se schimbă după cum bate vântul? Alo, deșteptarea!!

prof. Marian HOTCA

PREMIILE LIGII SCRIITORILOR. Maramureșeanul Marian HOTCA, Premiul pentru "Cartea pentru copii"

 Liga Scriitorilor premiază an de an cele mai bune produse editoriale care au văzut lumina tiparului în anul editorial precedent. Pentru această ediție, au fost luate în considerare cărțile sosite pe adresa conducerii naționale a LSR pentru jurizare până în 24 ianuarie 2021, reprezentând aproape 150 de titluri, făcându-se câte trei selecții pentru fiecare gen literar și în final au fost stabilite cărțile câștigătoare.

Cele 148 de titluri de cărți și reviste selectate au apărut sub siglele unui număr de 21 de edituri din 16 orașe din țară.

Ținând cont de faptul că aceste cărți au fost scrise în interiorul Literaturii Române, premiile s-au acordat exclusiv pe baza criteriului valoric, indiferent de apartenența la vreo organizație profesională a autorilor. Liga Scriitorilor, militând consecvent pentru promovarea spiritului democratic în lumea literară, de aceea adoptat acest principiu încă de la înființare, în 2006, prin Statul.

Juriul, format din scriitorii Iulian Patca (președintele juriului), Gavril Moisa, Voichița Pălăcean-Vereș, Ionuț Țene și Ion Constantinescu, reunit în ședință în 26 ianuarie 2021, a hotărât premierea celor mai bune cărți apărute în anul editorial 2019, astfel:

 

1. Premiul național pentru Opera Omnia

ü   Al. FLORIN ȚENE, poet, prozator, critic și istoric literar, eseist și jurnalist

2. Premiul pentru „Cartea de poezieˮ (din 19 nominalizări)

ü   DORIAN MARCOCI – pentru volumul „Tuneluri de luminăˮ, Ed. InfoRapArt, Galați

ü  TEODOR BARBU – pentru volumul „Exercițiu bonomˮ, Ed. Kitcom, Verguleasa

ü  EUGEN COȚA  – pentru volumul „Zbor prin anotimpuri (poeme de iubire și parodie)”, Ed. Nappoca Nova, Cluj-Napoca

3. Premiul pentru „Cartea de prozăˮ (roman) (din 18 nominalizări)

ü   OCTAVIAN IRIMIEȘ, pentru romanul „Târâți de soarta crudă”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca

4. Premiul pentru „Cartea de proză scurtăˮ (din 13 nominalizări)

ü   MARIANA MOGA, pentru volumul „Negustoarea de iluzii”, Ed. Ștef, Iași

5. Premiul pentru „Cartea de satiră și umorˮ (din 11 nominalizări)

ü   EUGEN ALBU, pentru volumul „Vizita mare. Catrene compensateˮ, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca

ü  MIHAI SĂLCUȚAN, „Nigrimiada”, Ed. EditGraph, Buzău

6. Premiul pentru „Cartea de critică, eseu și istorie literarăˮ (din 17 nominalizări)

ü   CRISTINA SAVA – pentru volumele „Eminescu. Lectură și interpretareˮ și „De la poezie la mitologie”, Ed. Vatra Veche, Târgu Mureș

7. Premiul pentru „Cartea de memorialistică și spiritualitateˮ (din 12 nominalizări)

ü   FLOAREA R. CÂNDEA, CARINA BABA – pentru volumul „O viață de om într-o jumătate de veacˮ, Ed. UZPR, București

8. Premiul pentru „Cartea monografică și de cultivare a valorilor tradiționaleˮ (din 12 nominalizări)

ü  MIRCEA DAROȘI – pentru volumul „Gavril Istrate, ardeleanul moldovenizat”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca

9. Premiul pentru „Cartea de antologie și de cultivare a valorilor literareˮ (din 13 nominalizări)

ü  NADIA FĂRCAȘ – pentru volumul „Ecoul singurătății. Momente din vremea pandemieiˮ, Ecou Transilvan, Cluj-Napoca

ü  LUCIA BIBARȚ, „În jocul timpului”, Ed. Concordia, Arad

ü  ION  NĂLBITORUL “Zătreni, file de legendă.

10. Premiul pentru „Cartea de debutˮ (din 8 nominalizări)

ü  MARIA-ARIANA BĂZĂVAN  – pentru volumul „Roua rostirilor întrupateˮ, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca

11. Premiul pentru „Cartea de publicistică literarăˮ (din 9 nominalizări)

ü  IOAN MITITEAN  – pentru cel de-al 25-lea volum „În vârful penițeiˮ, monografie spirituală a Țării Năsăudului Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca

12. Premiul pentru „Cartea pentru copiiˮ (din 10 nominalizări)

ü  MARIAN HOTCA  – pentru volumul „Poemele copilărieiˮ, Ed. Eurotip, Baia Mare

13. Premiul „Laudatioˮ al revistei „Agora literarăˮ și al Ligii Scriitorilor din România

ü  DAN TEODORESCU – pentru volumul „Ieșiți din casă!ˮ, Ed. PIM, Iași

14. Premiul pentru „Cartea – jurnal de călătorieˮ  (din 7 nominalizări)

ü  ILIE SEREDIUC – pentru volumul „În sudul Caucazuluiˮ, Ed. PIM, Iași

15. Premiul Special al Ligii Scriitorilor din România  

ü  ION N. OPREA, „Istorii, comunicări, miscellanea”, vol. 17, Ed. Armonii Culturale, Adjud

16. Premiul pentru „Publicații literare periodiceˮ (din 21 nominalizări)

ü  Revista „CULTURA VÂLCEANĂˮ (Rm.Vâlcea) – director Petre Cichirdan

 

 

Comitetul Director al LSR

 

Poezii dedicate elevilor lui din Şcoala Săsar de către poetul Marian HOTCA

Păpădia

Mândră floare, păpădie,

Mi-ai crescut lângă poiată,

Într-o haină aurie -

Doar de soare-i dezmierdată.

Bănuț mic într-un picior

Chemi albina la voroavă

Ca să-ți strângă în ulcior

Mana ta dulce, suavă.

Lămâița trecând lină

Se închină-n fața ta

Și-ți aduce în surdină

Jumătate dintr-o stea.

Strălucind precum un soare

Te-ndrăgește lumea toată, 

Deși nu ai aripioare -

Ai să zbori și tu odată!

Tu ai să vezi din văzduh

Lunca plină de verdeață

Păpădiile de puf -

Cum primesc o altă viață!

Albinuța

Cum natura a-nflorit

Harnica albină,

S-a pornit pe zumzăit

La noi în grădină.

Aur cu parfum de floare

Culegi tu neîncetat -

Și de-i cald, și de-i răcoare,

Prin grădini te-ai avântat.

Nu-și uită în veci refrenul

Albinuța mică, 

În găleți strânge polenul

Și de-abia-l ridică.

Apoi duce în prisacă

Polenul cel minunat,

Miere bună ca să facă

Pentru oamenii din sat.

Broscuța gospodină

La râu, pe o piatră mare,

Strălucind ca un smarald,

O broscuță stă la soare

Și tot cântă că i-e cald.

Oac, oac, oac... nu se oprește

Din concertul minunat,

Racul din râu o zărește

Și-o ascultă încântat.

De-ar avea și o chitară

Lunca toat-ar răsuna,

De cu zori și până-n seară

Ar cânta și s-ar distra.

Oac, oac, oac că-i vremea bună

Stau în apă ori la soare

Și mai spun câte-o minciună

Când pe baltă-ntind fuioare.

Eu torc lână groasă-n apă

Cât s-ajungă de-un covor,

Valea toată să priceapă

Că îi sunt de ajutor.

Oac, oac, oac, mai zic o dată

Și-apoi plec la înotat,

Gospodină-s lăudată

C-am țesut și-am și cântat!

Veverița

Veverița gospodină,

Ghidușii face-n stejar,

Iar desaga-i este plină

Cu ghinduțe ca de jar.

Sprintenă și strângătoare

Strânge pentru ai săi pui,

Nucile coapte la soare

Cu miez dulce și gălbui.

Ea le pune în cămară

Pentru iarna ce-o să vină,

Dintr-o creangă-n alta zboară, 

Iscusita gospodină.

Cât este ziua de mare

Face multe-acrobații

Și adună de mâncare

Pentru gingașii copii.

Iar codița ei stufoasă

Dintre frunze o zărim,

Este tare curioasă,

Noi, copiii, o-ndrăgim!

Și-am voi să vină-ndată,

Să se joace-n-dumbrăvioară,

Veverița acrobată

Cu blănița-i roșioară.

Trei boboci

Trei boboci de rață mici

Sar în apă: plici, plici, plici!

Și tot cântă neîncetat:

Mac, mac, mac și mac, mac, mac!

Ziua toată stau pe baltă

De pe-o piatră-n apă saltă

Și se bălăcesc întruna

Până ce se vede luna.

Iar când ei au obosit

Mama rață a venit

Și de-ndată i-a chemat

Sub aripă la culcat.

Somn ușor, boboci de rață,

Până mâine-dimineață,

Când soarele-a răsări

La fel de voioși vom fi.

Noi vom înota pe baltă

Cu codița ridicată

Și vom prinde-un peștișor,

Pân-atunci, somnu-i ușor!

Melcul

Trece melcul prin grădină

Cu căsuța grea în spate,

Pe o dâră de lumină

Într-un ceas și jumătate.

S-ar duce-n huceagul verde

Să culeagă ciupercuțe,

Dar în pătrunjel se pierde

Cu cornițele-i drăguțe.

Merge-un ceas, poate și două,

Trece-o frunză de dovleac

Și alunecă pe rouă,

Apoi cade. Ce să-i fac?

Își ridică-ncetinel

A lui casă de cleștar,

De-o pornește, vai de el,

Să mai treacă un hotar.

Drumu-i lung, grădina-i mare,

Multe pietre-s de suit,

Iar pădurea-i-n depărtare,

Melcu-i tare obosit.

El intră-n a sa căsuță,

La un pui de somn dulceag,

Luminat fiind de-o crenguță

Se vizează în huceag.

Iar acolo-s umbreluțe

Cu picior catifelat,

Roșioare-ntre crenguțe:

Cu ciuperci melcu-i-ncărcat!

Priceasnă

Sub crucea Ta, Iisuse,

am stat de m-am rugat

și lacrima de fiere,

duios mi-ai mângâiat.

Amară este crucea,

cununa de spini grea,

doar Tu iubit Iisuse,

doar Tu mă poți ierta.

La crucea Ta, Iisuse,

o viață aș tot merge,

să rătăcesc prin vreme,

din neguri m-ai culege.

Iar relele toate,

de m-or întâlni,

la Tine, Preacurate

Iisuse voi veni.

Azi vin cu doruri grele

Te văd, ești răstignit,

dar Tu, preabun Iisuse,

nu m-ai părăsit.

Că-mi spinteci Tu, durerea,

și-o iei în crucea Ta,

Iisuse Împărate -

doar Tu mă poți salva.

                    Marian HOTCA

Fotografia zilei - Poetul Marian HOTCA

Marian Hotca:"Prioritatea numărul unu pentru învăţământul românesc - pensionarii"

Marian Hotca, profesor pentru învățământ primar scrie, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, că tinerii absolvenți cu notă bună la titularizare rămân fără posturi sau lucrează ca suplinitori necalificați.

BUCUREȘTI, 3 feb – Sputnik, Georgiana Arsene. Situația tinerilor care doresc să lucreze în învățământul românesc nu este una ușoară. Și aceasta deoarece numărul posturilor disponibile este foarte mic pentru ei.

Profesorul pentru învățământ primar de la Școala Gimnazială Recea, județul Maramureș a scris, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, povestea sa și, implicit a tinerilor generației sale, care nu reușesc să se titularizeze, deși nota obținută la examenul de titularizare este una bună.

”Prioritatea numărul unu pentru învățământul românesc sunt pensionarii. Lor li se prelungesc an de an contractele de muncă în timp ce tinerii absolvenți cu notă bună la titularizare rămân fără posturi ori lucrează necalificați, așa cum am lucrat trei ani la rând”, a scris Marian Hotca.

Acesta s-a dat exemplu pe sine, afirmând că a fost nevoit să facă încă o facultate pentru a se recalifica și a avea un loc de muncă, deși a fost an de an printre primii pe județ la concursul de titularizare.

”Nu se mai poate așa ceva în așa-zisa ”Românie normală”!”, a adăugat Marian Hotca.

Dascălul și-a exprimat respectul pentru cadrele didactice pensionare, cu vârste onorabile, de 65-70 de ani, dar a subliniat că, în timp ce acestea lucrează încă în învățământ, tinerii profesori se milogesc pe ici-colo să primească ore în 4-5 școli pentru a-și completa catedra.

Mai mult, spune sursa citată, e și mai strigător la cer când tinerii pregătiți rămân pe tușă, în timp ce aceiași pensionari au o pensie, un salariu la plata cu ora, iar unele învățătoare pensionare mai au și program prelungit!

”Nu se gândește statul român că unii mănâncă cu trei guri, iar tinerii trăiesc de pe o zi pe alta sau pleacă în străinătate! Mai gândiți-vă puțin, căci în curând și pensionarii o să se retragă în mod natural și ei, iar cine știe ce surprize ne va rezerva viitorul: copiii români vor fi educați de pakistanezii, srilankezii ori vietnamezii cu patru clase!”, a avertizat profesorul pentru învățământ primar.

Problema semnalată de Marian Hotca este a multor tineri care nu înțeleg de ce statul român nu se preocupă și de resursa umană tânără care dorește să urmeze o carieră didactică. Ei spun că tratamentul este unul discriminatoriu și mulți renunță să mai lucreze în sistem din cauza acestui fapt.

Read more: https://ro.sputnik.md/education/20200203/29067635/Profesor-Prioritatea-numrul-unu-pentru-nvmntul-romnesc---pensionarii.html

Poeme scrise de poetul şi profesorul pentru învăţământ primar MARIAN HOTCA

trec desculț prin sângele luminii

îngreunat de cuvântul-zeu

ce strânge în el

singurătatea pietrei

câtă spaimă

gata

să se rostogolească

în arhitectura pașilor povestiți

va respira aripa nevăzută a întâmplării

e ușor

să descoperi zei

în umbra binelui

când fiecare își zidește din rugină

idealuri răsunătoare

pentru prezentul

ce se stinge

nu mă feresc de lumile 

rostogolite în spaimă

inventez ore suspecte

pentru colțurile vieții

îmi împachetez sufletul

într-o întrebare stridentă

cuvântul țipă

în orice rugăciune

ce-o prăbușesc în piatră

în valuri

aripa neînțeleasă

își visează

ultimul zbor lin

către rană

absorb în pâine

această zbatere uscată a creionului-copil

și lucrurile neesențiale

grăbesc

morțile ce se repetă haotic în noi

pe umărul erodat

de rugăciuni

cuvântul își înalță tăcerea de sisif

plouă în oglindă difuz

calendarul își presează între zile

confesiunile dospite

în molozul tăcerii

mă prăbușesc într-un ecou

izbindu-mă de toate întrebările

ce-ar fi putut deveni

răspunsuri

vom străbate împreună

aceeași bucată de înger

cunoscând

lumina

ce se sacrifică

luminii

în întunericul ecoului

silabele vechi

respiră o altă formă

a cuvântului nespus

fiecare timp

ce se zidește disperării

își are secunda lui de glorie

în ochiul ce comprimă

lumea creată

într-un gând

nu poți să te descoperi

pe tine însuți

într-o comparație

iluzorie

a celorlalți

câteodată aud în suflet

păsările cum se zbat

aproape de regretul

că

noi

oamenii

nu putem zbura în fiecare zi

ce viață palpitantă

au aceste ființe

că pot cunoaște cerul

pe de-a-ntregul

și-și pot rostogoli

gândurile

în orice nor

purtat de vânt

noi

oamenii

mărșăluim

o viață întreagă

cu picioarele grele

printre pietre și idealuri

apoi

într-un moment ireversibil

zburăm

o singură dată

precum păsările

până în asfințit

să vedem cum a trecut

timpul

 cresc cuvintele grele în piatră

umbra păsărilor

ce poartă în cioc

cântecul întâmplării

dilată morțile întinse pe asfalt

imaginea mea ștearsă

cerșește un nou chip

necunoscut pentru lumină

dintr-un cuvânt în altul

traversez de-a curmezișul

posibila viață

ce se îmbulzește

în mine

cu toată depărtarea

curg

prin sângele vremii

ca o întâmplare nepăsătoare

a dimineții

mă vărs

într-o cicatrice aflată în derivă

ce se închide

într-un înțeles

numai de ea știut

lasă-mă să mai îngrop

cuvinte goale

pentru jocurile

crengilor sterpe

unde

umbrele în formă de cruce

mișcă

pietrele-sfinx

din rugăciune

 aici lumina se cerne

numai cu colțul ochiului

pentru a vedea

deșertul

ce îngroapă ultimul vis

umbrele se spală de păcate

doar pe ascuns

alungindu-se până dispar

în caldarâmul mirării

se prelinge o nouă zi

fără capăt

unde

cuvintele abia ieșite din scoarțe

foșnesc

sângerând

prin memorie

totul începe să doară

strigătul cimentat în ecou

dă un contur incomod

orizontului închipuit din retină

vor coborî pietre

din adâncul luminii

rușinând turma de vremi

ce scurmă-n molozul ființei

și vom intra

în apă

să zărim

anotimpurile

cum își împart pe ascuns

ploile calde

din suflet

umblând

desculți până la sânge

vom visa

cireșii resemnați

cum își scutură din ramuri

copilăria

 port în suflet

spaima fulgului de nea

căzând cu trupul

în veșnica lacrimă

această zbatere

în verdele-văzduh-amar

închide îngerii

speriați

în propria lumină pală

deasupra

aproape de rănile vii ale cerului

dorințele crepusculare

își întind

obosite

rădăcinile

spre steaua-visare

Poezii dedicate elevilor săi de către poetul și profesorul pentru învățământul primar Marian Hotca

Trei rățuște

Lângă baltă trei rățuște

Stau la picnic, la răcoare

Și mănâncă-ncet găluște

Trei la număr - fiecare.

Mac-mac-mac, faceți-mi loc

Chiar aici pe baltă,

Vreau cu peștii să mă joc

Uite, ce frumos ei saltă!

Iar pe cap noi pălărioare

Falnice purtăm -

Să ne apere de soare

Și mai mult să ne jucăm.

Apoi, când am obosit,

Tot la umbră stăm

Somnul dulce a sosit

Noapte bună, noi visăm!

Scufița Roșie

Azi vă dau o veste

Una inedită:

Scufița din poveste

Poartă dinamită.

Acum nu i-e frică

De lupul cel rău,

Merge singurică

Am văzut-o, zău!

De când e la școală

A-nvățat karate

Și trage cu zoală

Tot la aparate.

Cu așa Scufiță

Nu e de glumit, 

Chiar de e fetiță

Lupu-i îngrozit.

Și plânge-n ascunziș

De aproape-un an,

Gătind doar măcriș

Că-i vegetarian.

El nu mai consumă

Scufițe și bunici,

Hrana-i se rezumă

La ceapă și urzici.

Baba Cloanța

Astăzi Baba Cloanța

Mi-e jenă să vă spun:

Mănâncă acadele

Și face bule de săpun.

De-o perioadă bună

Ea e prea modernă,

Citește din reviste

Seara la lanternă.

Ea nu mai călărește

Vechiul măturoi

Și singură-și prepară

Creme din ou de pițigoi.

Riduri n-are multe

Că s-a operat:

Zici că-i domnișoară

De la noi din sat.

Și zău că-mi pare bine

S-o văd fericită

Când ea ne-ochește

La ceai pe toți ne-nvită.

Și face prăjituri

Ah, ce gospodină!

Brioșe și eclere

Cu miere de albină.

Cu-așa Babă Cloanță

Nu-i lucru de mirat:

De un an încoace

Tot satul s-a-ngrășat!

Zmeul și merele

Prâslea cel voinic

Noaptea doarme dus,

Sisteme de-alarmă

În livad-a pus.

Merele sunt coapte

Bune de mâncat,

Zmeul nu se-apropie

Că s-a-nfricoșat.

A-ncercat odată

Gardul ca să sară

Și s-a curentat,

Iar a dat-o-n bară!

De acum încolo

Furtu-i interzis,

Că la târg sunt mere

Ieftine - v-am zis.

Orice zmeu, luați seama,

I-un băiat de treabă,

Când cumpără mere

Doar de la tarabă.

Și nu le mănâncă,

Avid - cum îl știați,

Mai întâi le spală

De colb și de nitrați.