Sute de cărţi şi documente rare au dispărut din Bibliotecile Transilvaniei. Valoarea pierderilor este inestimabilă. Cazul Teleki-Bolyai

Furtul de cărți rare de la Biblioteca Teleki-Bolyai și o anchetă care trebuie urgentată

Spre sfârșitul anului 2010, prin acțiunea publică a unui enigmatic personaj, bine ascuns sub un nume de împrumut – Dan Apostol -, presa mureşeană afla despre dispariţia unui important număr de cărţi de valoare din fondul Bibliotecii Teleki-Bolyai. A fost un pic de tevatură… şi cam atât. În scrisoarea difuzată în media de acel Dan Apostol era indicat ca suspect principal un individ misterios şi cu reputaţie îndoielnică, Dobos Ferenc (care se pare că a dispărut imediat), iar Spielmann Mihaly, în calitate de şef de secţie al Bibliotecii Teleki-Bolyai la momentul respectiv, a dat declarații destul de eliptice. Unde ne aflăm astăzi cu ancheta după patru ani de la sesizarea dispariției cărților, căci momentul (sau momentele?) e greu de stabilit. Oare se va repeta istoria din deceniul patru când a avut loc o situaţie aproape identică?

Ce s-a furat de fapt?

La începutul lunii noiembrie 2010, după ce în presă a apărut scrisoarea semnată ”Dan Apostol”, Inspectoratul Județean Mureș, prin serviciul de specialitate, s-a autosesizat demarând cercetările preliminare care se impuneau în acest caz. În respectiva scrisoare remisă presei de Dan Apostol (!?), șeful secției Teleki-Bolyai, Spielmann Mihály, era acuzat că ar fi scos cărţile din bibliotecă şi le-ar fi vândut. Mai precis, semnatarul acelei scrisori, menționa: „Distinsul intelectual (cu trimitere la Spielmann Mihály), ajutat de bunul său amic Dobos Ferenc au făcut o selecţie pe sprânceană a cărţilor de valoare după criterii doar de ei ştiute şi au cenzurat o serie de valori din această categorie pe care au decis să le exporte pe filieră ungară spre Occident, pentru a delecta un public mai puţin numeros, format din elita colecţionarilor”. Desigur, aceste acuzații trebuie lămurite de poliție care, dealtfel, la momentul respectiv a și demarat ancheta în colaborare și cu Poliția ungară, întrucât și acolo ar mai fi avut loc furturi similare. Potrivit declarației directorului Bibliotecii Județene Mureș, instituție căreia i se subordonează Biblioteca Teleki, dr. Monica Avram, cea care a inițiat inventarul, ar fi dispărut un număr de 538 de cărţi, foi volante, broşuri. Nu ar fi dispărut incunabule, unicate, dar în schimb ar fi lipsuri din toată perioada de tipărire. Pentru secolul XVI sunt 17 lipsuri, pentru secolul XVII sunt 111 documente lipsă, pentru secolul XVIII sunt 65, iar pentru secolul următor, 50 de lipsuri. După 1900 sunt 257 lipsă şi fără an de publicare 38, deci în total 538 de documente. Biblioteca Teleki-Bolyai (foto) este constituită din mai multe fonduri, lipsurile nu sunt numai din Fondul Teleki care are 40.000 de volume și la care s-au adăugat în timp Fondul Bolyai, Fondul Turnovski, Fondul de Dublete, Fondul Mixt, Fondul Depozitului Nou.

Ce spune Poliția, azi, despre furtul de la Teleki-Bolyai?Contactat de subsemnatul, dl. comisar șef Cătălin Rădulescu din partea Poliției Mureș și cel care răspunde de ancheta în cazul furtului de la Biblioteca Teleki-Bolyai, a răspuns prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituției, d-ra inspector de poliție Andreea Pop, faptul că ”în ceea ce privește ancheta în acest caz continuă, dar nu sunt informații noi.” Sperăm sincer să se înregistreze și progrese într-un timp cât mai rezonabil și care să ducă în final la descoperirea făptașului (făptașilor). Nu de alta, dar în caz contrar s-ar putea ca furtul să se soldeze cu același rezultat ca cel descoperit în 1937, în aceeași instituție. Deci, după cum vedeți, există un precedent. Sperăm ca măcar de data aceasta să fie o altă finalitate.

La Mureș se continuă ”o tradiție” inaugurată imediat după 1990.

Nadăşa, Ulieş, Sângeorgiu de Câmpie, Sărmaşu, Sâmpetru, Pogăceaua sunt doar câteva localităţi unde au fost contabilizate infracţiuni, din totalul celor 18 furturi înregistrate la Poliţia Mureş. La Ulieş spre exemplu, au dispărut şapte cărţi vechi şi rare. “Cazania lui Varlaam”, o scriere veche şi foarte importantă a fost furată şi de la Sâmpetru şi de la Pogăceaua (Pogăceaua este un caz foarte interesant, insuficient investigat considerăm noi, de către cei în drept), “Apostolul”, o scriere din 1683, a fost furată de la Sărmaşu, la fel ca şi “Predicile lui Petru Maior”. Bizară ni se pare şi situaţia semnalată nouă despre două scrieri foarte importante “Antologicon” şi “Octoih”. Acestea ar fi plecat – potrivit sursei noastre – cu forme legale la Mitropolia de la Alba Iulia, dar acolo nu se mai regăsesc în inventare. Poate dăm un subiect de cercetare Poliţiei mureşene. Ar fi interesant de ştiut ce s-a întâmplat cu importanta şi valoroasa colecţie de icoane a lui Ioan Vlasiu de la Deda-Bistra, dispărută imediat după 1989. Câteva zeci de icoane au fost cărate într-o singură noapte de către indivizi care, prin modul de operare, dovedeau o cunoaştere foarte bună a locaţiei unde se găseau. În mod cert, a fost un furt comandat. Personal, am încă multe dubii referitoare la situaţia incertă a obiectelor de patrimoniu din colecţia aflată în Casa parohială din Săcalu de Pădure. La luarea în primire a funcţiei de către noul paroh – dar în lipsa celui vechi, care fusese mutat disciplinar – acesta a sesizat lipsa unor obiecte. A refuzat să semneze atunci procesul-verbal. Între timp, vechiul preot care ar fi putut foarte bine (şi chiar era necesar) să dea nişte explicaţii mai marilor lui de la Protopopiatul Reghin a fost scos din preoţie şi şi-a pierdut urma prin Spania.

Multe cărți rare în parohii. Sunt ele oare asigurate corespunzător?

Cu mai mulţi ani în urmã, Elena Mihu, expert în carte rarã, cu care am purtat o lungă discuție despre patrimoniul mureșean, spune că, citez: ”împreunã cu colegii mei de la Oficiul de patrimoniu (azi, desfiinţat, o datã cu constituirea Direcţiei pentru Culturã, n.r.) am inventariat (investigat) bisericã cu bisericã, sat cu sat, din peste 180 de localitãţi mureşene… Dupã care, pentru fiecare parohie, redactam declaraţii, procese verbale, pãstrate azi şi la Direcţia pentru Culturã, Mureşul fiind unul dintre puţinele judeţe din ţarã care deţine asemenea evidenţe”. Aceste eforturi ale unui colectiv mic, dar inimos condus de regretatul profesor Valeriu Lazãr, a fãcut ca în judeţul Mureş sã poatã fi scoase la luminã şi redate circuitului cultural aproximativ 2.000 de cãrţi vechi româneşti cu valoare de tezaur. Fãrã a intra în prea multe detalii, meritã subliniat cã, în Mureş, numai Cazania lui Varlaam, din 1643, se pãstreazã în 27 exemplare, din Noul Testament de la Bãlgrad, din 1648, se pãstreazã, de asemenea în 7 exemplare, din Biblia lui Samuil Micu, din 1795, 23 de exemplare, dar lista cu asemenea cãrţi-tezaur, azi, raritãţi, ar putea continua. Printre parohiile cu cel mai mare numãr de cãrţi se numãrã cele din Nadãşa, Sânpetru, Murgeşti, Şardu Nirajului (pe Valea Nirajului, la Valea (Iobãgeni), Sãcalu de Pãdure,ş.a.”

România, locul trei într-un top Interpol al furturilor din patrimoniu

Furturile din patrimoniul național nu sunt o noutate pentru spațiul românesc, dar ele au luat un ”avânt” extraordinar după 1990, date fiind condițiile care au fost create după acest moment. Până în 1999, din ţara noastră au fost furate 517 icoane şi 41 de statui, dar şi alte obiecte de artă, printre care un loc aparte îl ocupă cărţile rare. În total, au fost sustrase 1.071 de obiecte de patrimoniu sau susceptibile de a face parte din patrimoniu. Dintre acestea, 140 au fost furate din muzee sau din ateliere de artă. Alte 303 opere proveneau de la persoane particulare şi colecţionari. În judeţul Mureş, din 1998 şi pânã în 2007, au fost comise 18 furturi. Într-un “top” Interpol, România ocupă locul trei la furturile din patrimoniul cultural naţional. Situaţia însã nu mai alarmează pe nimeni. Şi poate nici nu mai interesează prea mult pe cineva. Asta pentru că, probabil nici nu mai e cine ştie ce de furat. Ceea ce a fost mai de preţ a luat demult calea strãinătății. Cele mai multe furturi de acest gen au avut loc în decembrie 1989 şi în lunile care au urmat. România avea chiar din perioada comunistã o legislaţie în domeniu menită să protejeze bunurile de patrimoniu. Abrogarea acesteia de cãtre “emanaţii” aşa-zisei revoluţii din decembrie – în fapt o loviturã de stat – pusă la cale în interior cu sprijin din exterior, a dat posibilitatea comiterii unui adevărat jaf din patrimonial naţional. Un jaf, care le-a oferit ocazia multor “onorabili” sã-şi completeze colecţiile de artã particulare, iar altora sã traficheze aceste bunuri în afara ţării. Mult timp aceastã situaţie catastrofală a fost favorizată de absenţa unei legi care să protejeze şi să reglementeze patrimoniul cultural naţional. Acum “onorabilii” pot dormi (şi mai) liniştiţi, faptele de acest gen comise de ei sau la comanda lor până în 1996, s-au prescris. Ei sunt acum şi mai onorabili decât au fost. În plus sunt și mult mai bogaţi. Adoptarea Legii nr. 182/2001, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, a venit prea târziu. Apariţia legii, care ar fi trebuit să asigure protecţia obiectelor de patrimoniu, nu a avut efectul dorit de către autorităţi. Lacunele şi aplicarea sa defectuoasă au făcut ca obiectele de artă şi antichităţile să fie comercializate în continuare în afara oricărui control, iar furturile, în special cele comandate, să continue şi chiar să ia amploare.

Și icoanele sunt căutate de hoții autohtoni

Vasile Mureşean, expert în icoane şi picturã bisericeascã, despre icoanele pe lemn și pe sticlă :”Avem în judeţ icoane valoroase şi pe lemn, dar şi pe sticlã. Cele mai vechi icoane pe lemn – 3 bucãţi – sunt din secolul al XVI-lea, apoi 5 din secolul al XVII-lea, pictate de Grigore din Colomeea şi numãrul lor creşte pe mãsurã ce venim mai aproape de timpurile noastre”. În anul 2002, în urma spargerii “Muzeului Bisericesc” din Sãrmaşu, s-au furat – pe lângã 12 icoane de o valoare deosebitã – douã Cazanii ale lui Varlaam, Noul Testament de la Bãlgrad din 1648, un Triod din 1737, ş.a. În total opt cãrţi de mare valoare. Trei dintre cele opt cãrţi, recuperate ulterior, au fost gãsite pe la Bucureşti şi Cluj, dar hoţii nu au fost prinşi. De la Muzeul Bisericesc din Nadãşa, au “dispãrut” 11 icoane bisericeşti de mare valoare şi exemplele pot continua.

Unde pleacă bunurile de patrimoniu din România?

Din analiza fenomenului infracţional, în domeniul protejãrii patrimoniului cultural naţional, rezultă cã modurile de operare folosite pentru comiterea faptelor sunt diverse: furturile din lăcaşuri de cult (biserici, mânăstiri, schituri, case parohiale, cimitire); furturile la comandă din colecţii particulare (de regulã din locuinţele persoanelor fizice), din muzee şi colecţii publice; detecţii şi sãpãturi neautorizate în siturile arheologice; falsificarea operelor de artã; furturile prin substituire – înlocuirea originalelor cu falsuri; traficul cu obiecte de patrimoniu furate şi scoaterea peste graniţã prin întocmirea de documente false. Din 2001 şi pânã în prezent, au fost sãvârşite peste 1200 de infracţiuni, reprezentând furturi de obiecte de artã şi de cult, dar şi distrugeri de bunuri culturale mobile şi imobile. Cele mai multe furturi sunt din lãcaşuri de cult (530), urmate de cele din locuinţe şi colecţii (102), din muzee şi case memoriale (34), din cimitire şi anticariate. În prezent, în urmãrire generalã se aflã 1001 bunuri culturale mobile, iar în urmãrire internaţionalã, 142. Multe dintre obiectele noastre de patrimoniu iau calea Occidentului şi pot fi regãsite, în general, în Austria, Ungaria, Franţa, Germania sau Italia.

S-au furat și locomotive… de patrimoniu

Un succes deosebit, rod al colaborãrii Poliţiei române cu Interpolul, l-a reprezentat recuperarea celor 4 tablouri furate în urmã cu aproape 40 de ani de la Muzeul Brukenhal din Sibiu, respectiv “Portret de femeie”, autor Rosalbla Carriera, “Bãrbat cu luleaua la fereastrã”, autor Frantz von Miierys (1635-1681) – Şcoala flamandã, “Portret de bãrbat cu craniu”, autor maestrul legendei Sfântului Augustin- Şcoala flamandã, (secolul XV) şi “Ecce Hommo”, autor Tiziano Becellioda Codore (1477-1576)-Şcoala italianã. Printr-o laborioasã activitate, Interpol Washington a recuperat aceste opere de artã şi le-a restituit muzeului român în anul 1998. În acelaşi timp, oamenii legii au gãsit şi redat posesorilor peste 1.600 de obiecte de patrimoniu care fuseserã furate. Inventivitatea hoţilor însã nu cunoaşte limite. Poliţiştii au fost uimiţi când cu câțiva ani în urmă au descoperit o escrocherie de proporţii care urmãrea scoaterea din ţarã a 34 de locomotive vechi, considerate obiecte de patrimoniu (locomotive cu abur). Acestea se aflau la punctul de trecere a frontierei din Curtici şi urmau sã fie scoase din ţarã cu complicitatea lui Dumitru Nicolae, expert tehnic din Ministerul Culturii şi Cultelor, el fiind cel care falsificase certificatele de export definitiv pentru cele 34 de locomotive.

                                                                         Integral pe Ziaristi Online

Panică la SRI. Se şterg fişiere şi documente, dispar dosare. Se acoperă informatorii şi lichelele din presă

În cazul serviciilor secrete româneşti, agitaţiile specifice oricărei schimbări de putere depăşesc cu mult obişnuitul. Se şterg urmele poliţeiei politice şi structurilor speciale aflate la comanda fostului preşedinte. Dispar documente, dosare şi se curăţă calculatoarele, titrează Cotidianul.

Elena Udrea n-a ridicat decât colţul cearşafului de pe un mecanism de putere abuziv, consolidat în ani. În luna octombrie 2014, generalul Florian Coldea i-a prezentat lui Traian Basescu situaţia a 50 de dosare de înaltă corupţie politică aflate în pregătire cu DNA, pentru primul semestru al anului 2015.

Surse din SRI apropiate Administraţiei Prezidenţiale au relatat că situaţia celor 50 de dosare nu a fost transferată la predarea–primirea mandatului către Klaus Iohannis. Ce s-a întâmplat cu acestea?!

A plecat Băsescu cu o arhivă secretă?

De ce trebuia Băsescu să cunoască, înainte cu două luni de încheierea mandatului, situaţia dosarelor respective?

De o săptămână, prin unele departamente sensibile ale SRI (Protecţia Internă – general Gheorghe Puiu; Grupul de Evidenţă a Activităţii cu Ofiţerii Acoperiţi – general Marius Stoica; Direcţia Juridică – general Dumitru Dumbravă; Direcţia Securităţii Economice – general Elena Iftode) se toacă şi se ard non stop documente şi se radiază fişiere, care dovedesc implicările politice şi depăşirile de atribuţii săvârşite de George Maior şi Florian Coldea la ordinele lui Traian Băsescu, precum urmele unor acţiuni partizane de favorizare asumate “pe cont propriu”.

În cazuri de demisie/demitere intempestivă a directorilor serviciilor, ori la apariţia unor evenimente speciale (scurgeri de informaţii care periclitează securitatea naţională, penetrări ale spionajului străin în Serviciu, abuzuri ori ilegalităţi, acuzaţii de natura celor aduse generalului Florian Coldea, în asemenea departamente tebuiau dispuse măsuri imediate de conservare intactă a documentelor, a fişierelor şi blocarea persoanelor vizate de anchete la accesul către acestea. Or, incriminatul de Elena Udrea, de documente parlamentare, de declaraţii politice sau de indiscutabile informaţii de presă a rămas pe loc pentru a putea face curat.

O structură, aşa-numita “Direcţie Specială” cu care generalul Florian Coldea se ocupă personal de chestiuni delicate, în afara cadrului legal al competenţelor SRI, fiind disipată pe la alte departamente, deoarece nu era prevăzutăîn organigrama Serviciului Român de Informaţii.

Controlul intern al SRI efectuat de structura de afaceri interne sub coordonarea consilierului prezidenţial pentru Securitate naţională ar trebui de urgenţă să treacă la audierea şi confruntarea, la nevoie, a ofiţerilor implicaţi în aceste operaţiuni, a martorilor şi a numiţilor Dorin şi Alin Cocoş, cu denunţătoarea Elena Udrea pe de o parte şi cu generalul Florian Coldea, cel omniprezent în rapoarte, declaraţii politice, denunţuri şi declaraţii de martor.

Dar întrebarea cea mai importantă generată de scaandalul declanşat de Elena Udrea este următoarea: mai este oportună menţinerea generalului Florian Coldea la conducerea interimară a Serviciului?

Firească era o suspendare temporară din atribuţii, aşa cum i-a fost solicitată de către Comisia parlamentară de control care a anchetat în anul 2007 scandalurile vizând intimidarea a trei judecători ai Curţii Constituţionale şi monitorizarea prin structura de ofiţeri acoperiţi a unor parlamentari ai Partidului Naţional Liberal, devenit ostil preşedintelui Traian Băsescu.

Concluziile anchetei parlamentare din anul 2007 au desfiinţat constatările verificărilor interne ale Serviciului, prin care s-au escamotat toate întrebările la obiect ale comisiei parlamentare şi nu au urmărit decât inducerea în eroare a comisiei şi muşamalizarea scandalurilor. Deputatul Gabriel Oprea, membru al comisiei din partea PSD, a catalizat interesul SRI de a ascunde adevărul, respectiv abaterile grave de la lege comise personal de către primul adjunct Florian Coldea.

Concluziile comisiei au fost aduse la cunoştinţa opiniei publice nu prin Parlament, ci “pe surse” prin intermediul presei, respectiv publicarea in extenso a acestora în Jurnalul Naţional, deoarece era vorba de semen clare de poliţie politică.

Acuzaţii de poliţie politică la SRI

Reproducem articolul publicat de Gabriela Antoniu în Jurnalul Naţional în data de 26 octombrie 2007:

Ancheta Comisiei parlamentare în cazul acuzaţiilor de poliţie politică aduse SRI de Mugur Ciuvică arată că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă condus de Vasile Stanciu sunt antipatice “factorului de decizie informat”. Nouă din cele 13 note ale SRI sunt destinate şefului statului. Ancheta mai arată că SRI realizează informări partizane politic.

Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă al SRI aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului de decizie informat” este notorie, existând supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, de favorizare a unor partide sau persoane.

Fostul şef al Grupului de Evidenţă al SRI a semnat alte nouă note similare celor prezentate de şeful GIP, Mugur Ciuvică, despre comentarii, afirmaţii, intenţii ale lui Teodor Meleşcanu, Petre Roman, Codruţ Şereş, ale grupului de la Cluj şi chiar ale premierului şi ministrului Justiţiei, adnotate cu “Inf. Preşedinte”. Generalul de brigadă Vasile Stanciu, fost şef al Grupului de Evidenţă al SRI, a semnat alte nouă adrese de prezentare a unor documente referitoare la oameni politici, nu doar cele patru prezentate public de Mugur Ciuvică, au precizat ieri pentru Mediafax surse parlamentare. Acestea au completat că cele nouă note au fost transmise Comisiei SRI la căteva zile după ce vicepreşedintele GIP, Mihai Bodiu, a prezentat şi a depus in original la Comisie cele patru adrese de insoţire făcute publice de Mugur Ciuvică. Pe baza acestor 13 note, Comisia SRI a iniţiat ancheta, finalizată la inceputul acestei săptămăni. Cele nouă adrese de prezentare a unor documente de informare sunt semnate de şeful Grupului de Evidenţă, generalul Vasile Stanciu, şi conţin următoarea formulă: “Domnule Director, pentru informarea dumneavoastră”.

CONŢINUTUL NOILOR ADRESE

Prima adresă se referă la “comentarii pe marginea presupusei propuneri a preşedintelui Romaniei, Traian Băsescu, de unire a Republicii Moldova cu Romania”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte şi col. Coldea”, precum şi cu menţiunea “V” (văzut – n.r.) a primului adjunct al directorului SRI, datată 15 iulie 2006. A doua adresă se referă la “unele afirmaţii ale lui Petre Roman, preşedintele Partidul Forţa Democrată din Romănia”, cu adnotarea “V” a directorului SRI, nedatată. A treia se referă la “unele afirmaţii ale vicepreşedintelui PNL, Teodor Meleşcanu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A patra se referă la “comentariile unui consilier al premierului referitoare la relaţiile lui Călin Popescu Tăriceanu cu preşedintele Traian Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A cincea se referă la “intenţia senatorului Vlad Popa de a face publice unele finanţări primite de Alianţa D.A.”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte, IACSE (Inspectoratul pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică, din cadrul SRI – n.r.)”, nedatată. A şasea adresă se referă la “comentarii referitoare la intenţia lui Petre Roman, liderul Partidului Forţa Democrată, de a-l contacta pe preşedintele Traian Băsescu”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A şaptea se referă la “demersuri de reformare a PSD, iniţiate de liderii grupului de la Cluj”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A opta adresă se referă la “comentarii referitoare la intenţia ministrului Codruţ Şereş de a demisiona din PC”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată. A noua adresă vizează la “comentarii referitoare la intenţiile premierului şi ale ministrului Justiţiei de a-şi asigura o eventuală retragere onorabilă din Guvern”, cu adnotarea “Inf. Preşedinte”, nedatată.

Raportul Comisiei parlamentare de control al activităţii SRI publicat doar în Jurnalul Naţional:

Comisia parlamentară pentru controlul SRI a constatat în urma anchetei că persoanele şi partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenţă al SRI aparţin spectrului politic faţă de care antipatia “factorului de decizie informat” este notorie, existănd supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, favorizănd partide sau persoane, informează Mediafax.

Potrivit raportului, ancheta parlamentarilor a fost iniţiată prin transmiterea către SRI a comunicatului GIP referitor la monitorizarea unor lideri ai PNL, solicitănd să se precizeze dacă “monitorizarea PNL şi a doamnei senator Norica Nicolai intra in competenţa Grupului de Evidenţă, ca structură internă a SRI, cu menţionarea destinatarilor materialelor informative”.

Comisia SRI a mai transmis SRI “Planul tematic de control cu privire la legalitatea şi oportunitatea angajării competenţelor SRI in legătură cu culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor semnalate de GIP ca dovezi ale monitorizării PNL şi ale poliţiei politice”. In acest Plan de control, Comisia SRI a solicitat Serviciului Romăn de Informaţii, punctual, punerea la dispoziţie a 11 categorii de documente privind fondul evenimentului consumat; reglementarea activităţii Grupului de Evidenţă; elementele de planificare şi valorificare a informaţiilor Grupului, in funcţie de competenţele celorlalte unităţi ale SRI şi, totodată, in raport cu riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările relevate; referinţele de natură juridică avute in vedere in cazul informărilor respective; normele interne de secretizare şi securizare a documentelor din categoria celor care au fost făcute publice; factorii de decizie informaţi şi măsurile pe care aceştia le-au dispus in interesul securităţii naţionale. De asemenea, Comisia SRI a mai cerut audierea unor ofiţeri ai Serviciului, inclusiv fostul şi actualul director.

RĂSPUNSUL SRI de atunci:

Serviciul Român de Informaţii a răspuns cu o informare de trei file, cu opt anexe, totalizând 19 pagini, despre care însă Comisia a apreciat că “are un caracter preponderent teoretico-documentar, justificativ şi cu tente evidente de escamotare a obiectivelor şi solicitărilor punctuale formulate de Comisie in Planul tematic de control”.

Comisia a avansat 13 constatări faţă de cazul analizat.

Prima relevă că SRI nu a pus la dispoziţia Comisiei nici unul dintre documentele de informare făcute publice de Grupul de Investigaţii Politice, invocăndu-se distrugerea fizică a materialelor informative şi radierea formei electronice a datelor deţinute, argumentănd cu un articol dintr-un Ordin al directorului SRI, care stipulează că “datele şi informaţiile neconfirmate se radiază obligatoriu în cazul în care se referă la persoane (…)”. Comisia însă a respins ca nepertinentă observaţia SRI, deoarece în fluxurile informării operative curente a conducerii Serviciului şi a factorilor de decizie ai statului romăn nu se includ “date şi informaţii neconfirmate”, ci doar “ştiri certe, respectiv date confirmate şi procesate in informaţii analitice, compatibile deciziilor de securitate naţională, pe care destinatarii informărilor sunt obligaţi să le ia in virtutea prerogativelor lor legale”.

A doua constatare arată că SRI nu a pus la dispoziţia Comisiei actele prevăzute pentru situaţiile în care se distrug fizic documente sau se radiază forma lor electronică, ceea ce ar fi impus şi audierea membrilor comisiilor care au procedat la distrugerea şi scăderea din evidenţă a documentelor respective.

A treia constatare relevă că, admiţând că s-ar fi procedat la distrugerea documentelor respective după doi ani de la intocmire, Comisia sancţionează faptul că documentele adnotate de primul adjunct al directorului ca fiind văzute la datele de 15 iulie 2006, 20 iulie 2006 şi 21 octombrie 2005 ar fi trebuit să existe, deoarece nu au depăşit termenul de păstrare, de doi ani.

A patra constatare relevă că se amendează şi se resping aserţiunile conţinute in informarea directorului SRI cu privire la distrugerea ori radierea formei electronice de informare destinate factorilor de decizie ai statului, deoarece aprobarea care ar fi fost dată in acest sens de directorul SRI, din 25.02.2004, contravine esenţial dispoziţiilor regulamentului de funcţionare a SRI, care prevăd păstrarea in evidenţă şi arhivă de sine stătătoare a documentelor de informare.

A cincea constatare arată că se sancţionează faptul că informarea directorului SRI trimisă Comisiei ocoleşte aspectele de natură contrainformaţională cu totul deosebite, pe fondul cărora au fost posibile disfuncţii majore in planificarea, organizarea, conducerea şi controlul activităţii Grupului de Evidenţă. Comisia SRI apreciază că disfuncţiile respective au constituit cel puţin o cauză care a provocat scurgerea de informaţii către GIP. Comisia SRI nu exclude nici faptul că acei angajaţi ai SRI care au legătură cu scurgerea de informaţii au ajuns să considere că au fost puşi in situaţii de depăşire a competenţelor, ocupăndu-se de probleme, de natura celor pe care le-au semnalat şi, in acelaşi timp, au apreciat că, ierarhic, in interiorul SRI nu vor găsi receptivitatea necesară.

De asemenea, Comisia SRI mai spune că, admiţând că provocarea scurgerii de informaţii ar avea alte mobiluri, din categoria celor ignobile, cum ar fi ranchiuna, răzbunarea, lipsa de loialitate instituţională, faptul in sine ar fi cu atăt mai grav, dacă se au in vedere natura specială a Grupului de Evidenţă şi criteriile pe care aceasta le implică pentru selecţia, formarea şi menţinerea in activitate a personalului.

A şasea constatare reţine atenţia asupra superficialităţii cu care sunt tratate in informarea directorului SRI natura specială şi caracterul activităţii desfăşurate, care este secret de stat. Astfel, potrivit Comisiei SRI, adresele de prezentare a informărilor Grupului de Evidenţă, prin conţinutul lor, se refereau la persoane şi obiective ale activităţii SRI, a căror divulgare este susceptibilă a intra sub incidenţa prevederilor legii penale care incriminează divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului.

A şaptea constatare reţine că premisele divulgării au fost create şi induse şi de nerespectarea reglementărilor interne ale SRI in privinţa protecţiei informaţiilor clasificate şi de elaborarea documentelor de informare.

A opta constatare arată că SRI nu a furnizat Comisiei SRI suficiente elemente al căror grad de pertinenţă să nu fie îndoielnic în ceea ce priveşte concordanţa acţiunilor Grupului de Evidenţă – în speţă ce face obiectul controlului parlamentar – cu baza legală a activităţii SRI.

A noua arată că informarea directorului SRI creează şi induce aparenţe potrivit cărora activitatea Grupului de Evidenţă ar fi fost premeditat scoasă în afara controlului necesar.

A zecea constatare ia act de maniera inadecvată a structurii, conţinutului şi elaborării informării prezentate Comisiei de către SRI, care abundă în detalii de suprainformare, cu valenţe dezinformante.

Potrivit Comisiei, înscrisurile în cauză denotă un grav viciu conceptual, în sensul că SRI culege informaţii şi realizează informări nu funcţie de riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări, ci în raport cu persoane politice, precum vicepreşedinţii PNL Norica Nicolai şi Teodor Meleşcanu, liderul PFD, Petre Roman, sau vicepreşedintele PSD Victor Ponta etc.

A unsprezecea constatare observă că persoanele şi partidele vizate de informări aparţin acelui spectru politic faţă de care antipatia factorului de decizie informat este de largă notorietate, inclusiv internaţională. Astfel, Comisia SRI apreciază că, cel puţin în parte, nu poate fi inlăturată supoziţia de valorificare părtinitoare a informaţiilor, care să favorizeze anumite partide sau persoane, în dauna altora, deşi o asemenea politică este interzisă SRI.

A douăsprezecea constatare observă că SRI a prezentat şi o anexă cu opt informări, ce include “reacţii critice la adresa unor declaraţii publice şi luări de poziţie ale preşedintelui României”.

Comisia remarcă faptul că preşedintelui i-au fost trimise doar trei informări, iar celelalte cinci – deşi il priveau tot pe şeful statului, conform titlului anexei – au fost transmise altor factori de decizie, respectiv premierului, ministrului de Externe, unor consilieri prezidenţiali.

Ultima constatare, a treisprezecea, arată că SRI nu fost în măsură să prezinte o estimare a evenimentului produs.

Comisia a iniţiat şi cinci concluzii referitoare la cazul Ciuvică.

Prima arată că SRI nu a fost suficient de cooperant pentru a sprijini realizarea Planului de control.

A doua remarcă faptul că evenimentul produs evidenţiază serioase deficienţe conceptuale şi contradicţii in evaluarea cauzelor şi consecinţelor acestora, ceea ce denotă că din partea SRI a existat mai puţină preocupare pentru clarificarea fondului disfuncţiilor şi mai mult interes pentru forma de estompare a acestora.

A treia arată că programul SRI pentru prevenirea scurgerii de informaţii nu este de natură să creeze climatul contrainformativ adecvat naturii speciale şi caracterului de secret de stat al activităţii desfăşurate. Comisia mai precizează că Direcţia de Securitate Internă a SRI şi Secretariatul General nu îşi exercită corespunzător atribuţiile, iar şefii acestor structuri nu au fost receptivi la criticile adresate in urma cercetării unor evenimente similare.

A patra concluzie arată că, în absenţa documentelor de informare la care se referă adresele făcute publice, nu se poate de fapt “concluziona în legătură cu oportunitatea şi legalitatea angajării competenţelor SRI pentru culegerea informaţiilor şi realizarea informărilor respective”.

A cincea precizează că distrugerea documentelor de informare constituie, in sine, o faptă interzisă de Regulamentul SRI şi de legea penală. Comisia SRI avertizează că, dacă vor apărea documentele care au fost anexate la respectivele “note”, ancheta pe această temă se va redeschide.

Poliţie politică în presa română

Pentru cei care au uitat, amintim şi de documentul care a generat scandalul de poliţie politică din 2012 dintre Răzvan Belciuganu – SRI şi Valentin Zaschievici, înmormântat cu succes de Parlament, de SRI şi de preşedintele interimar Crin Antonescu.

„Informaţiile de la instituţii ale statului” care au blocat jurământul lui Vâlcov. Băsescu: Le-a primit Ponta. Mi-a răspuns evaziv, am interpretat-o ca o eschivă”

La scurt timp după amânarea învestiturii noului ministru al Bugetului, Darius Vâlcov, preşedintele Traian Băsescu i-a cerut premierului Victor Ponta să-şi asume ferm nominalizarea, invocând o serie de informaţii primite de la instituţiile statului despre pesedist. Şeful statului a explicat că documentele au ajuns şi la Palatul Victoria, iar faptul că prim-ministru a renunţat în ultimul moment să participe la ceremonia de la Cotroceni a interpretat-o drept „o eschivă”. Băsescu a spus că informările vizau fapte ale lui Vâlcov, petrecute în timpul mandatului său de primar, „sesizate la Parchete şi nu se ştie când va începe sau dacă va începe” urmărirea penală. În replică, premierul a spus că „Băsescu ori minte, ori e nebun”.

Darius Vâlcov rămâne, deocamdată, ministru doar pe hârtie. Ceremonia de depunere a jurământului, obligatorie înainte de preluarea portofoliului de la predecesorul său, Liviu Voinea, se amână fără o dată precisă, ca urmare a unei decizii de ultimă oră a preşedintelui Traian Băsescu.

Şeful statului s-a răzgândit în privinţa învestirii lui Vâlcov ca ministru delegat pentru buget după ce Guvernul a anunţat Preşedinţia, cu 10 minute înainte de ora 18.00, că premierul Victor Ponta nu mai poate ajunge. "Prin anularea prezenţei la ceremonia de depunere a jurământului de învestitură, domnul preşedinte Traian Băsescu înţelege că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta ar putea să nu mai susţină propunerea domnului Darius-Bogdan Vâlcov pentru funcţia de ministru delegat pentru Buget", a fost interpretarea dată de Băsescu absenţei lui Ponta.

"E un lucru neserios. Nu am stat să citesc ziarul sau să beau cafea. O să solicităm un alt moment. Dacă îi e atât de drag să merg la studioul de cinemtografie Cotroceni, o să merg", a declarat Victor Ponta, precizând că nu era nevoie de prezenţa lui în condiţiile în care era reperentat de un alt membru al cabinetului său. Primul ministru a mai precizat că îl susţine în continuare pe Darius Vâlcov.

Aflat la Reuniunea Anuală a Deplomaţiei de la un hotel din Capitală, nu departe de Palatul Cotroceni, premierul a anunţat, la rândul său, că intenţiona să ajungă, dar cu întârziere. La momentul jurământului, Ponta a intrat la o întâlnire cu Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Catherine Ashton, discuţie programată iniţial de la 17.30.

Preşedinţia indică drept responsabil Cabinetul premierului

Episodul fără precedent a fost pus de Preşedinţie pe seama Guvernului. "Ziua şi ora de desfăşurare a ceremoniei au fost stabilite de comun acord cu Cabinetul Prim-Ministrului României, însă, miercuri, 27 august a.c., la ora 17.50 Cabinetul Prim-Ministrului României a informat Administraţia Prezidenţială, printr-o adresă, că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta nu participă la ceremonie deoarece va lua parte la deschiderea Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române", a transmis Administraţia Prezidenţială, la 8 minute după ora stabilită pentru ceremonie, în condiţiile în care evenimentul întârzia fără explicaţii.

Până la această oră, nu se cunoaşte când ar urma să fie reprogramat. Mâine, pe de altă parte, Guvernul ar trebui să se reunească, inclusiv în prezenţa lui Vâlcov, într-o şedinţă extraordinară pentru a aproba ordonanţa de urgenţă care legalizează timp de 10 zile migraţia aleşilor locali de la Opoziţie la Putere. Ulterior, Ponta şi-a plănuit plecarea în Turcia, la ceremonia de învestire a noului preşedinte, Recep Erdogan.

Ce „informaţii” despre Vâlcov au primit Ponta şi Băsescu

La o oră după amânare, Băsescu a ieşit cu o explicaţie legată de supoziţia sa că Ponta nu şi-ar menţine propunerea. Preşedintele a invocat o serie de informaţii despre Darius Vâlcov pe care le-a primit de la instituţii ale statului şi pe baza cărora i-ar fi sugerat premierului să îşi schimbe propunerea. „Mi-a răspuns tot pe 25 evaziv, cu un răspuns în care nu şi-a asumat în mod direct menţinerea propunerii. Vă pot spune cum sună: „Vă retransmit în copie documentul de numire a domnului Darius Vâlcov”. Deci nu-mi dă un răspuns clar, „da, îmi menţin propunerea în urma înformaţiilor”. Eu am interpretat ca fiind o eschivă de a menţine propunerea în formă iniţială”, a relatat Băsescu.

În plus, preşedintele a susţinut că a considerat „neserios” modul în care premierul l-a anunţat că nu mai participă la ceremonie şi că aşteaptă un moment în care, prin prezenţă, premierul să arate că îl susţine pe Vâlcov.

Informaţiile invocate de Băsescu se referă la o serie de sesizări penale legate de situaţii din timpul mandatului său de primar al Slatinei, aflate în atenţia parchetelor, fără o soluţie clară deocamdată. „Nu este vorba de faptul că Darius Vâlcov ar fi urmărit penal, dar sunt o serie de fapte care au fost sesizate de diverse organe ale statului către Parchete şi nu se ştie când începe sau nu începe. Mi s-a părut că prin anularea prezenţei premierului în ultima clipă, vrea să se situeze pe o fugă de răspundere. N-ar fi prima dată”, a mai spus Băsescu, arătându-şi „toată disponibilitatea de a organiza ceremonia atunci când premierul va avea timp”.

Replica premierului

În replică, premierul Victor Ponta a spus că „Băsescu ori minte, ori e nebun” şi a anunţat că i-a transmis preşedintelui din nou o scrisoare în care îi propune ca mâine dimineaţă să aibă loc ceremonia de învestire a noului ministru.

Darius Vâlcov a fost numit în această dimineaţă ministru al Bugetului, numele său fiind a doua opţiune a lui Victor Ponta după ce nominalizarae lui Claudiu Manda a fost respinsă de preşedinte. Potrivit unei decizii a CCR din 2007, şeful statului poate refuza o propunere de ministru o singură dată, fiind obligat săă accepte a doua variantă.Anca S.

Documente "uitate" utile pentru aflarea adevărului din sângerosul decembrie 1989

Salutare, tuturor cititorilor acestui blog!
Înainte de toate, primiţi urarea pentru un an mai bun cu dorinţe implinite!
Poate că nu aş fi scris aceste rânduri dacă dispariţia marelui regizor Sergiu NICOLAESCU nu ar fi stârnit atâtea patimi şi atâta încrâncenare… Scenele prezentate de acest eveniment, pe mai toate posturile de televiziune, nu fac cu nimic cinste neamului românesc, sau poate chiar asta s-a dorit… Plecarea dintre noi a distinsului artist, lasă fără răspuns multe dintre întrebările puse în legătură cu
decembrie 1989. Personal, am un mare regret că nu am reuşit sa-l conving pe acesta să fie de acord să facă publice şi astfel să legifereze pentru posteritate Rapoartele comisiilor parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989.
Primisem prin 1997, pe vremea când eram şeful SJI Dâmboviţa a SRI, de la regretatul general de divizie în retragere domnul Victor ISĂCEANU (col (r). dr. in istorie Alexandru MANAFU i-a dedicat volumul “ Un secol de viata”), participant la Marea Unire din 1918, combatant în al II-lea Război Mondial, fost şef al Biroului II al MStM, aflat în proximitatea decizională a mareşalului ANTONESCU, mai multe hârtii, dosare şi însemnări, printre care şi xerocopiile celor două Rapoarte, cu rugămintea de a le păstrez… Îmi spusese că vorbise cu o înaltă personaliate a Bisericii Ortodoxe Române şi că aceste Rapoarte, trecute formal prin Parlament, nu fuseseră adoptate ca documente oficiale şi că se doreşte a fi uitate…
Nu am rezistat tentaţiei şi în afara celor prezentate la tv (la vremea respectiva) din şedinţele Parlamentului ,am studiat cele două Rapoarte. Multe lucruri le ştiam, le trăisem şi aveam o imagine de ansamblu a ceea ce se întâmplase, dar doream ca împreună cu alţi colegi si persoane care au fost “pe baricade” in acele zile, să comentăm, să adnotăm şi să completam cele prezentate, pentru a le publica intr-o carte, dar eforturile au fost zadarnice. Am prezentat cele două volume unor foşti colegi (cadre didactice de marcă printre care şi distinsul prof.univ.dr. Cristian TRONCOTĂ, renumit istoric contemporan) de la Academia Naţională de Informaţii cu speranţa că documentele respective vor vedea lumina tiparului, pentru ca generaţiile viitoare şi istoricii să poată, pe baza câtor mai multe surse, să judece şi să tragă concluziile cele mai pertinente despre un moment de cotitură (întorsătură) din istoria neamului românesc.
După ani de tergiversări, în care cei mai mulţi dintre colegi doreau să facă una-două copii, m-am decis să transcriu şi să aranjez în pagină (cu preţiosul sprijin a unei persoane care a urmat cursurile masteratului la A.N.I.) cele două Rapoarte pentru a le publica într-o carte-document, format A5 (cca. 1000 pagini).
Am încercat, în urmă cu câţiva ani, prin intermediul unor distinşi parlamentari prahoveni, cunoştinţe şi prieteni, în mai multe rânduri, să ajung la domnul senator Sergiu NICOLAESCU pentru a-l convinge să facă publice, ca documente oficiale ale statului român, volumul I şi II. Mi s-a transmis că este de acord, fără publicarea volumului al II-lea, „OPINII SEPARATE” coordonat de senatorul Valentin GABRIELESCU. Apoi, fără a mi se da alte explicaţii, mai mulţi „oameni de bine” (unii cu nume sonore ) m-au sfătuit „să stau în banca mea ...”
Recent, m-am consultat cu un distins general de informaţii, printre puţinii care au avut curajul să publice cu acurateţe şi în cunoştinţă de cauză, anumite aspecte sensibile despre decembrie 1989 şi am convenit ca înainte să aranjăm cele două Rapoarte într-o carte, să ”le dau drumul pe net”, cu speranţa că acestea vor fi citite de cât mai mulţi cetăţeni şi poate şi de anumite entităţi interesate ale
statului român.
Vă doresc lectură plăcută şi concluzii pe măsura posibilităţilor şi capacităţilor personale de a face conexiunile pe care le consideraţi utile.
Doamne, ocroteşte ROMÂNIA!
Col (r). Prof.univ.dr.ing. Marian RIZEA
România-Ploieşti - 08.01.2013, orele 20.45
Telefon 0722 217 156