Eroi au fost și-au să mai fie
Pe-acest pământ străbun și sfânt,
Cu nume drag de Românie,
Cu miere dulce în cuvânt.
În trupul ei ascunde vise
Care s-au frânt sub tir de foc,
Plecați spre zone interzise,
Unde dușmanii nu au loc.
Prin degete de flori se-arată
Și plâng prin degete de flori,
O țară sfântă, azi prădată
De nesătui, de trădători.
Și frunza toamnei cu ei plânge,
Acoperă pământul nud,
Acoperă străbunul sânge
Și bocetele ce se-aud.
„Eroi au fost, eroi sunt încă”
Pe-acest pământ Zamolxian,
Ce dorm în liniștea adâncă,
Dar se trezesc, și an de an,
Mai mângâie în toamnă țara,
Mai storc o lacrimă târzie,
Pe trupul țării plânge vara,
Pe IA ei de ROMÂNIE!
Autor: Aurelia Oancă