2 Februarie - Întâmpinarea Domnului!

Întâmpinarea Domnului, prăznuită pe 2 februarie, este una dintre cele douăsprezece mari sărbători ale creștinismului și marchează momentul în care Pruncul Iisus este adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Dreptul Iosif, conform Legii lui Moise.

Această sărbătoare, cu o profundă semnificație teologică și liturgică, are o istorie îndelungată și este însoțită de tradiții bogate în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului își are originea în relatarea biblică din Evanghelia după Luca (Luca 2:22-40), unde se spune că, potrivit legii mozaice, fiecare întâi-născut de parte bărbătească trebuia să fie adus la Templu la 40 de zile după naștere, pentru a fi închinat Domnului. Acesta era un obicei iudaic care simboliza recunoașterea apartenenței copiilor lui Dumnezeu și curățirea mamei după naștere.

Evanghelistul Luca relatează că, la Templu, Sfânta Familie a fost întâmpinată de bătrânul Simeon, un om drept și temător de Dumnezeu, căruia i se promisese prin Duhul Sfânt că nu va muri până nu-L va vedea pe Mesia. Când L-a luat pe Pruncul Iisus în brațe, Simeon a rostit celebrul imn de slavă „Nunc dimittis” („Acum slobozește, Doamne, pe robul Tău în pace...”), recunoscând în Prunc mântuirea lumii. De asemenea, în templu era și prorocița Ana, o văduvă înaintată în vârstă, care a dat mărturie despre Hristos.

Întâmpinarea Domnului a început să fie sărbătorită în Biserica creștină în secolul al IV-lea, inițial în Ierusalim. În Apus, sărbătoarea a fost introdusă sub Papa Gelasiu I (492-496), iar mai târziu a fost cunoscută și ca „Sărbătoarea Luminilor” sau „Candelaria”, datorită obiceiului de a aprinde lumânări.

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare a luminii și a împlinirii promisiunilor divine. Aducerea Pruncului Iisus la templu este văzută ca momentul în care lumea îl recunoaște pe Mesia. Bătrânul Simeon, reprezentând omenirea, îl primește pe Hristos, adevărata Lumină care luminează toate neamurile. Prin această prezentare la templu, Iisus arată supunerea față de Legea iudaică, dar, în același timp, marchează începutul Noului Legământ. Așa cum Maica Domnului a respectat Legea mozaică privind purificarea, credincioșii sunt chemați la o viață de curăție sufletească și apropiere de Dumnezeu.

Întâmpinarea Domnului este importantă pentru că îl revelează lumii pe Iisus ca Mântuitor: Momentul este un prim pas în recunoașterea publică a lui Hristos ca Mesia, împlinește profețiile Vechiului Testament: Simeon și prorocița Ana mărturisesc că Iisus este Cel așteptat.

Sărbătoarea are o dimensiune universală, nu este doar un eveniment din istoria evreilor, ci un semn că mântuirea este destinată tuturor neamurilor.

În Biserica Ortodoxă se săvârșește Sfânta Liturghie și se citesc pasajele biblice legate de eveniment. În unele zone, se obișnuiește binecuvântarea pruncilor la biserică, în amintirea aducerii lui Hristos la templu. Se consideră că, începând cu această zi, iarna începe să se retragă, fiind un prag între frigul iernii și venirea primăverii.

În Biserica Catolică este și „Ziua Lumânărilor”, se sfințesc și se aprind lumânări în biserică, simbolizând Lumina lui Hristos. Credincioșii poartă lumânările aprinse în procesiune, amintind că Iisus este „Lumină spre descoperirea neamurilor” (Luca 2:32). Această tradiție este păstrată mai ales în Spania și America Latină, unde sărbătoarea este numită „Fiesta de la Candelaria”.

Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare profundă, care ne amintește că Hristos este Lumina lumii și că adevărata întâmpinare a Sa are loc în inimile noastre. Această zi este un moment de reflecție spirituală, dar și de bucurie, marcând atât împlinirea unei profeții, cât și chemarea fiecărui creștin de a primi cu credință și curăție pe Mântuitorul.

Fie ca această sărbătoare să aducă lumină și binecuvântare în sufletele tuturor!

C.L.

Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu- Sâmbăta de Sus, 31 august 2016, organizată de revista româno-canado-americană STARPRESS

            de prof. RODICA P. CALOTA

Ziua Limbii Române, dedicată, în acest an, poetului, criticului literar şi membrului titular al Academiei Române, George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani(1866-2016), a fost sărbătorită împărăteşte, în data de 31 august 2016, la Mănăstirea  Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus,  în  amfiteatrul Academiei  de  Spiritualitate, Cultură, Artă, Ştiinţă, la a cărei ridicare a purces  Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală  – este vorba de o clădire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri la cazare şi un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca în acest spaţiu să poată fi primiţi, găzduiţi şi serviţi oameni din afară, care în dorinţa lor de studiu şi retragere să se poată bucura de condiţiile oferite de mănăstire, de materialul ştiinţific necesar studiului pus la dispoziţie de bibliotecă, precum şi de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural, aşa cum putem afla şi din acest fragment de discurs: „(…) socotind că Biserica trebuie sa joace un rol important in viaţa religioasă, socială şi culturală din vremea noastră şi pentru viitor, am hotărât să continuăm în afara incintei mânăstirii o clădire nouă, cu rosturi bine stabilite.

Am numit-o „ARHONDARIC ŞI CHILII”, din aceasta văzându-se şi rostul ei: să adăpostească monahi, închinători, vizitatori. Pentru a preciza si mai bine rostul acestor chilii, am avut in vedere ca această clădire să aibă şi o destinaţie mai specială, şi mai înaltă, să fie adică un centru de spiritualitate şi de cultură religioasă pentru cât mai mulţi vizitatori. … Ea se va numi „ACADEMIA DE LA SÂMBĂTA” în sensul că va fi un loc în care se vor organiza conferinţe, simpozioane şi alte întâlniri româneşti şi internaţionale. Pentru aceasta vor exista suficiente locuri de cazare şi o modernă sală de conferinţe. Temele care vor putea fi dezbătute vor cuprinde un spectru larg de preocupări: spiritualitate, cultura, arte, ştiinţe. Acestea vor fi înscrise chiar pe frontispiciul academiei.” (Extras din cuvântarea Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, rostită la Sibiu, 3 august 1997 )

Aici, alături de românii de pretutindeni, am participat , ca invitat, la manifestările culturale organizate cu prilejul Zilei Limbii Române, constând în:

Marti 30 august 2016

         –  La IZVORUL părintelui ARSENIE BOCA  /  ORA 19  00’– Recitari  poezii / „Părinte ARSENIE BOCA …” susţinute de scriitoarea Ligya Diaconescu şi scriitorul Florin T. Roman  (compoziţii proprii ) şi recitări din clasicii literaturii române – actriţa Doina Ghiţescu,  colorate cu momente muzicale interpretate de  Gheorghe Cărbunescu – din Rm.Vâlcea, cu binecuvântarea părintelui Constantin Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor -Filiala Rm.Valcea, care a susţinut şi  o scurtă  cuvântare.

Miercuri 31 august 2016

-Lansarea antologiei »Limba noastră cea română »(fragmente din operele scriitorilor prezenţi în antologie) ;

-Susţinerea alocuţiunii « Alteţea Sa Regală, Limba Română »de către doamna profesor universitar Anca SIRGHIE din Sibiu şi Canada;

-Prezentări şi lansări de carte ale unor scriitori români din diaspora : Melania Rusu Caragioiu din Montreal / Canada -« Glia de aur », Florin T. Roman din Arad -«Elegii si nostalgii »,  Gina Agapie-Buzău – « Zidul de zăpadă », Nicoleta Claudia Drăgan Bucşă–Braşov – « Petale de rouă în dar » ;

-Înmânarea diplomelor Revistei STARPRESS 2016 ;

-Prânzul duhovnicesc;

-Serata literarăşi ospăţul românesc la poale de Făgăraş ;

-Focul de tabără.

Toate aceste sublime manifestări au fost legate de interpretarea textelor de către actriţa renumita,  plină de har, Doina Ghiţescu dar şi piesele muzicale interpretate cu talent de dl Gheorghe Cărbunescu, pe versurile poetului nepereche, Mihai Eminescu, dar şi romanţe din repertoriul naţional, plămădite  sub faldurile ocrotitoare de lumină pietroasă ale munţilor Făgăraş,  dar însoţite de  pioasa recunoştinţă adusă celor trei  împăraţi ai spiritului: spiritul voievodului martir Constantin Brâncoveanu, ctitorul  impunătoarei zidiri, spiritul ieromonahului Arsenie Boca, fost stareţ al mănăstirii,  cel numit de Parintele Dumitru Staniloae  „Ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”,  prilejuindu-ne reamintirea unui citat din biblie: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea.” (Isaia 52, 7) şi spiritul românismului ortodox, prin prezenţa românilor din diaspora, veniţi să celebreze acest eveniment, la invitaţia doamnei director general al S.C. Starpress SRL şi al Revistei internaţionale româno-canado-americane “STARPRESS”, membră a Clubului de Presă Transatlantic şi fondatoare a AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, Ligya Diaconescu, dar şi din voinţa arzătoare de a menţine aprinsă  flacăra limbii române.

În pofida vicisitudinilor la care este supus destinul uman, doamna  Ligya Diaconescu a pus mai presus de problemele personale, soarta limbii strămoşeşti, sacrificându-şi liniştea pentru a organiza această întâlnire, la doar două zile de la funeraliile soţului defunct, dovedind respect şi responsabilitate faţă de un asemenea act de cultură şi faţă de participanţi, dar şi  marea pasiune şi putere de sacrificiu a domniei sale, faţă de menirea ce i-a fost încredinţată pe acest pământ, gest care ne-a reamintit sacrificiul iluştrilor noştri predecesori pentru  ca “dreptcredinciosul” neam românesc să dăinuiască.

În deschiderea manifestărilor, scriitoarea Ligya Diaconescu a dat cuvântul scriitorului George Echim care a citit mesajul adresat de preşedintele LIGII SCRIITORILOR ROMANI – Alexandru Florin Ţene, care din motive obiective în acest an nu a putut participa la sărbatorirea Zilei Limbii Române la Mănastirea SAMBATA de SUS dar care este prezent cu gândul şi cuvântul scris , împreună cu scriitoarea Titina Nica Ţene.

Despre slava sufletului românesc vorbeşte renumitul profesor filolog Ion Topolog, care citeşte poezii din creaţia scriitoarelor Ligya Diaconescu şi Mariana Popa, afirmând că acestea sunt intr-adevar poezii româneşti şi nu versificaţii, scrise cu talent şi trăiri emoţionante.

 Părintele Constantin Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor -Filiala Rm.Vâlcea, a vorbit despre importanţa sărbatorii şi sustinerea organizării unor astfel de manifestări, pentru a nu ne pierde cultura şi identitatea românească.

Tot despre slava sufletului românesc vorbeşte elocvent, în articolul domniei sale ”Ce faceţi cu sufletul românesc?”, publicat de ”Condeiul ardelean”, editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe, jud. Covasna, domnul avocat George G. Echim, membru fondator al mai multor asociaţii şi fundaţii de interes social şi literar, autor, colaborator, membru fondator şi redactor al Revistei de cultură ”Ritmuri  Braşovene” şi al revistei trimestriale de poezie”Claviaturi”, a cărui bogată activitate publicistică ne demonstrează nu doar preocuparea pentru cultivarea limbii române, ci şi o responsabilitate civică superioară pentru îndrumarea tinerilor pe calea îngustă, dar sclipitoare a moralei în artă, dar şi în viaţă. Plecând de la eseul cu titlul ”Zece comandamente ale lui Mihai Eminescu faţă de starea Naţiunii Române », (Dr. Mircea Frenţiu, Blaj, publicat în Bilunarul de atitudine şi cultură “Condeiul ardelean “, Anul XI, Serie Nouă –Nr. 303, din 15-28 ianuarie 2016, p. 11), geniul eminescian este pus în slujba Sufletului Românesc, poetul izbutind  astfel să rămână viu, mai viu decât mulţi “vii-morţi spiritual”, întrucât, la distrugerea sufletului unui neam participă nu doar faptele unor”cozi de topor”, ci şi nefaptele-inacţiunile, nepăsarea, ignoranţa, iar cei care lucrează la distrugerea elementelor identitare ale fiinţei naţionale săvârşesc o crimă împotriva umanităţii: ”Umanitatea a trăit şi este normal să trăiască  cu respectarea, măcar minimală, a regulilor şi legilor firii, a identităţii, libertăţii şi demnităţii fiinţei umane, a comunităţilor naţionale, fără a se permite să se uzeze abuziv de tăvălugul mondializării; ţinând seama de principiile de viaţă general cunoscute, acceptate şi acceptabile, printre care unitatea în diversitate”, îşi argumentează dl George Echim punctul de vedere, fortificându-l cu afirmaţia inerentă unei conştiinţe neaoşe româneşti, chiar universale:”Fără existenţa, întreţinerea şi afirmarea, fără trăirea şi manifestarea ideii de patriotism şi a sentimentului patriotic, Sufletul Românesc este lipsit de conţinut”. Tot la consistenţa (inconsistenţa actuală) a sufletului românesc conduc şi citatele următoare, al căror mesaj pătrunde şi circulă ca moleculele de hidrargir în suflet, de unde pleacă prin  vene:”(…) lumânarea sufletului nostru încă nu s-a stins, căci au mai fost şi-alţi bărbaţi de seamă care-au ştiut să ne vorbească nu doar de bucurie, ci chiar de fericire, pe care-au înţeles-o, de la daci citire, ca jertfă de sine şi de bucurie a morţii, de care nu au parte, fireşte, decât aceia care cred cu-adevărat  în sufletul nemuritor”, iar gândirea carteziană nu dă greş nici în alegerea următorului citat, ca schelă a edificiului argumentaţiei:”(…) şi dacă  Sufletul Românesc are o bună parte cugetătoare, speculativă, cum a dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreaptă credinţă, atunci, în ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastră, sufletul acesta ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditaţii şi prin rugăciune.” Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul care ne atrage atenţia şi simpatia, chiar admiraţia pentru virtuţile unui neam deosebit, care a supravieţuit sub pavăza credinţei sale: ”În pofida a tot ceea  ce ne-a fost, ne este şi se pare că ne va mai fi împotrivă, , NOI am fiinţat şi vom fiinţa, spre dezamăgirea, regretul şi chiar disperarea unora…”, mesaj mesianic, al cărui optimism trebuie şi merită să fie frecventat. Acest articol ne-a fost dăruit de autor la serata literară , găzduită de Casa de vacanţă şi creaţie Mariana şi Ovidiu Popa din Vistişoara. Gazdele ne-au copleşit cu ospitalitatea, frumuseţea locului amenajat în scopul delectării şi relaxării invitaţilor, primirea oaspeţilor cu pâine şi sare de către amfitrioni, costumaţi tradiţional, care ne-au oferit o cină copioasă cu feluri de mâncare tradiţională, pregătită cu grijă şi multă pricepere.

Nu a fost neglijată nici hrana spirituală, fiecare primind, la introducerea în grădina fermecată, un poem scris de dna Mariana Popa sau de dna Ligya Diaconescu, precum şi câte un aforism ca desert, din bogata carte a înţelepciunii populare româneşti. Eu am nimerit un poem al doamnei Ligya Diaconescu, « Trăire », care m-a impresionat prin forţa spunerii, cu precădere în versurile : « Băteam în pragul casei, cu drumuri prăfuite/Şi hainele din mine erau mai cenuşii/Şi mă-ntrebam de, oare,-mi vei recunoaşte gândul/Când sufletele noastre sunt oarbe şi târzii. » Puţini creatori simt , pe pielea şi în carnea lor,în toată fibra, măreţia, dar şi responsabilitatea purtării hainelor ce ni s-au dat, asceza pe care o presupune arta, rigoarea acestor drumuri prăfuite pentru a ne şlefui sufletele, doar ştim cât de îngustă e calea către astre, atât de aspră şi de îngustă… încât unii nici n-o observă, iar alţii o ignoră. Pe această cale a construit dna Ligya Diaconescu scara pe care să urce cultura şi inteligenţa românească la nivelul la care se află acum , iar manifestările prilejuite de voinţa trancenderii românismului poartă amprenta domniei sale şi constituie un brand naţional şi internaţional, prin participarea multor români din diaspora.

Ne-au  încântat şi delectat cântand şi scriitorul, avocatul George Echim,  într-un minunat costum popular, actriţa Doina Ghiţescu,  cântaretul Gheorghe Cărbunescu, profesorul Ion Topolog dar şi minunata noastră gazdă, Ovidiu Popa.

Au citit din creaţiile personale scriitorii Olimpia Sava din Galaţi, Nadia Urian din Bistriţa, Florin T. Roman din Arad,Victoria  Fătu Nalaţiu din Bistriţa, Tudosia Lazăr din Ivesti – Bucceşti / Galaţi , Mariana Popa din Braşov, Ligya Diaconescu din Rm.Valcea & Toronto, Melania Rusu Caragioiu din Montreal, Rodica P. Calotă – Tg. Jiu , George Echim din Braşov , SORIN RADU  CHIOREAN-Alămoreanu –  Brasov  etc.

Focul de tabără a încheiat apoteotic un episod din această magnifică « trăire » a faptelor de limbă românească, în dumbrava transformată în altar de meditaţie şi trăiri distilate la cele mai înalte temperaturi spirituale, astfel încât nu puteam să nu apreciem versurile şi muzica unui nou imn românesc, compus de dl academicianul dr.ing. Adrian Toader Williams, care ne-a citit din creaţiile sale şi în amfiteatrul academiei, la deschiderea festivităţii.

Bineînţeles că nu puteam încheia fără să ne manifestăm gratitudinea faţă de organizatori şi gazde, prin cântec şi recitări , fie ele în limba maternă sau franceză, fiindcă într-adevăr, nimeni nu a regretat nimic, deci febra lui « Je ne regrette rien » a convins auditoriul că avem dreptate să fim solidari pentru o cauză nobilă şi să recităm, în limba latină, versuri ale marelui nostru poet, Mihai Eminescu : « Somnolente avicellae/Atque nidos congregarunt/In ramulis ocultarunt/Noctem bona ! »şi altele.

Am răsfoit cărţile primite în dar de la colegii mei de breaslă şi am constatat că mă pot hrăni vreme îndelungată cu frumuseţea gândurilor şi sentimentelor, cu utilitatea informaţiilor cuprinse în ele şi, eclectic, am decis ca unele dintre ele să fie împărtăşite, să se bucure şi cititorul. Discretă şi elegantă sufleteşte , doamna Victoria Fătu Nalaţiu, poetă, prozatoare, dramaturg, pictoriţă, pasionată de haiku, apreciată de multe personalităţi literare, printre care şi criticul literar Alex Ştefănescu, premiată la diferite concursuri internaţionale din mi-a atras atenţia cu o carte de aforisme traduse în trei limbi europene, « Frumuseţe răpitoare într-alt cer de poezie », carte care a obţinut « Menţiune specială » din partea juriului Concursului Internaţional Corona din Italia, şi din care am ales să citez capitolul II, întrucât conţine definiţii pertinente şi cuprinzătoare ale unor etape de formare a tinerilor şi nu numai. 

Informare:

Libraries deepen the wells in the rainbow necklance.

Books are made of rainfall, their shape are modified by star-eyes.

Books are sunrays kneaded in the word-bread.

All open books get any morning dressed in a child laughter.

A book tames the quietness and pull out of the shandow the errants.

Reading, you easily slip into the sun boats and drink the nectar of bliss.

You, the reader, value the dreams growing up in the deeds’ flight !

Open a book even in your dream, and deathless wings you’ll get.

Bibliotecile adâncesc fântânile în salba curcubeului.

Cărţile-s din ploi, iar forma lor o schimbă ochii stelelor.

Cărţile sunt razele de soare frământate în pâinea cuvintelor.

Cărţile deschise îmbracă dimineaţa cu râs de copil.

Cartea îmblânzeşte tăcerile şi îi trage din lăcaşul umbrelor pe cei rătăciţi.

Citind, aluneci uşor în bărcile Soarelui, bei nectarul fericirii

Cititorul preţuieşte visele ce cresc in fapte de zbor.

Să deschizi şi-n vis o carte şi – ţi cresc aripi făr’de moarteRecherche:

Le biblioteche scavono fontani nella colanna dell’ acrobaleno.

I libri ci sono dai piovi, la loro forma la cambiano gli occhi delle stelle.

I libri ci sono le radici del sole impastato nel pane delle parole.

I libri aperti vestano la mattina con un riso giovenile.

Il libro dona i tranquilli e tira nella assa delle ombre quelli smarriti.

Leggendo scivoli facilmente nelle barche del Sole, bevi dal nettaro della

felicità.

Il lettore aprezza i sogni che si alzano in fatti di volo.

Apri anche in sogno un libro e ti cresceneranno alli eterni.

Les bibliothèques approfondissent les puits dans le collier de l’arc-en-ciel.

Les livres nous sont des pluies et les yeux des étoiles les changent de forme…

Les livres sont des rayons de soleil pétris dans le pain des mots.

Les livres ouverts habillent les aubes au sourire d’enfant …1*

Le livre apprivoise les silences et fait sortir de la demeure des ombres les égarés.

Grâce à la lecture, on glisse facilement dans les kayacs du Soleil et on boit l’ambroisie de la félicité.

Le lecteur aime les rêves qui se dressent dans les envols…

Si on ouvre un livre dans le rêve, il nous pousse des ailes éternelles.

O altă doamnă a scrisului românesc, Nadia Linul Urian, o profesoară din Cristeştii Ciceului, care a cucerit inimile italienilor, obţinând Menţiunea de onoare Intr-un concurs de literatură, ca şi antecesoarea sa,m-a captivat cu mireasma unui stil nealterat de zorzoanele stilistice sau de concepţie , ca să nu mai vorbim de grobianismul, de vulgaritatea unor pseudocreatori contemporani.  Aşa cum o descrie  un coleg de-al său, prof. Nicolae Feier în « Predoslovie la un buchet de flori de câmp »,  « Nadia Linul Urian are un farmec aparte al povestirii, care vine din preaplinul unei inimi curate de dascăl, racordat la valorile clasice ale învăţământului românesc transilvan, cultivat cu meticulozitate, cu perseverenţă şi cu rezultate absolut remarcabile în Şcolile năsăudene, valori care, din nefericire, se pierd acum. » Autoarea prezintă coerent şi autentic « satul românesc, tradiţiile sale, viaţa sa unică şi inconfundabilă, ocupaţiile tradiţionale şi moravurile sale, în raport cu morala creştină ortodoxă… » pentru că « Aşa sunt cărţile Nadiei Linul Urian. Portrete de oameniplini de frumuseţe şi har, prin care străbate lumina, sau, în opoziţie, suflete opacizate de tina păcatelor. Citiţi doar Cânepa şi vedeţi cum se străduieşte autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ştearsă de tot din memoria colectivă a românilor, legată de această esenţială ocupaţie a femeii de la sat, care poseda o adevărată industrie casnică a confecţiilor vestimentare tradiţionale româneşti : meliţă, urzoi, stative, drâglă, sucală, iţe, nevedire, hecelă, bgileală etc., etc. » M-am convins uşor de acest lucru, parcurgând conţinutul  cărţii « Mama Ioana »,  savurând textele povestirilor « Sâdor », pe care autoarea ni l-a şi citit la serata literară, « Oala de lut », « În veci », « Împărăteasa cu căruţul din lemn », « Prostia », « Bunica », ultimele două amintindu-mi, pregnant, pe inegalabilul povestitor, Ion Creangă, fiecare text  lăsând, la final, un spaţiu apodictic pentru meditaţie.

Tot în registrul formator ludic se înscriu şi poemele doamnei Olimpia Sava,  din Galaţi, prezentă în numeroase antologii naţionale şi internaţionale, despre a cărei personalitate multiplă găsim referinţe în « Monumentul cărţii şi ucenicia cuvântului », « Întâlniri semnificative » (Cezarina Adamescu), « Cu alte cuvinte » (Mihaela Rotaru),  « Şi la Tecuci nasc oameni » (Vasile Ghica),  « Monografia comunei Iveştii » (Nicolae Stanciu Buciumeni), « Galaţiul în spaţiul cultural naţional » (Ilie Zamfir), prezentată ca scriitoare cu un dezvoltat simţ civic şi bun-gust, iubitoare de copii, cărora le-a dedicat majoritatea scrierilor domniei sale. Am ales, spre exemplificare, câteva versuri din volumul « Învârtind cuvintele », operaţiune executată de autoare întocmai unui prestidigitator, care îşi invită spectatorii la realizarea numărului râvnit, într-o complicitate seducătoare :

« Dragii mei, nespus îmi place

Să învârt cuvinte-n pace !

De acceea, vă provoc

Şi cuminţi, dar şi cu minte,

Toţi să învârtim cuvinte !

Sigur că prea bine ştiu,

Judecată pot să fiu,

Că mai sunt şi-alte cuvinte,

Dar nu mi-au venit în minte

Şi-au rămas neînvârtite.

Scuze-mi cer ! De voi găsite

Şi notate, în curând,

Vor avea şi ele rând.”

Cartea poate constitui un auxiliar didactic eficient în procesul instructiv-educativ, la capitolul structuri polisemantice(omonime lexicale, gramaticale, chiar contextuale), dar şi la figuri de stil, prin folosirea metaforelor personificatoare, metonimiei, comparaţiei etc.). Şi iarăşi ajungem la marele nostru hâtru din Humuleşti, prin bogâţia paremiologică, prin adierea apoftegmelor moralizatoare din subsidiar.

Închei această prezentare din colţul texistenţei mele (existenţa mea ca text în palimpsestul livresc contemporan) cu impresii despre o carte a unei celebre doamne din Montreal, Canada, Melania Rusu Caragioiu, recunoscută atât în ţară, cât şi în străinătate pentru prodigioasa activitate, ca membră în Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Asociaţia Scriitorilor Români, Liga Scriitorilor Cluj, Filiala Timişoara, Cenaclul Asociaţia Culturală « Constantin Brâncuşi », Timişoara,  cenaclul francez »Anneau poetique », Montreal, Canada, , colaboratoare permanentă la revista franceză « Multivox », vicepreşedintă a Cenaclului Epigramiştilor  « Păstorel Teodoreanu », Montreal, Canada,  Comitetul director probleme carte, Asociaţia Culturală Română Canada, Montreal , membru fondator al Cenaclului « Ars Poetica », Montreal ş.a. Răsplătită cu numeroase premii, printre care premiul decernat de revista « La Pologne », Varşovia, din partea revistei româno-canado-americane STARPRESS In 2013, 2014  şi multe alte semne de recunoaştere a meritelor sale, participând la Salonul de carte « Gaudeamus »-Bucureşti şi la Salonul internaţional de carte Montreal, prezentă în 11 antologii, dintre care 4 bilingve, 6 plachete colective, dintre care 4 apărute în Canada, în limba franceză, în 2 anuare în România şi în alte 5, în Comunitatea Moldavă din Quebec, autoare a multor cărţi de poezii pentru copii, doamna Melania Rusu Caragioiu ne-a revelat un suflet cald şi nobil, care a emis energie pozitivă pe tot parcursul manifestărilor evenimentului, molipsindu-i şi pe colegii şi prietenii prezenţi, de la discursul iniţial, foarte bogat în citate şi exemplificări referitoare la literatura română, prin care a realizat o fulminantă incursiune, până la finalul care s-a produs pe fundal muzical, dna Melania intonând un cântec pe care obişnuiam să-l păstrăm ca pe un foc de artificii, la o agapă.

Aceleaşi trăiri le descrie domnia sa în cartea « Ani de Canada » (Ed. Singur, Târgovişte, 2016), prezentându-ne câteva personalităţi de marcă ale scrisului românesc , printre care poeta Liuba Sârbu, ,autoare a mai multor poeme pentru copii, scrise în maniera ludică, dar percepute dureros de adulţi, precum  poezia « Gândul », o « meditaţie plină de savoare », cum o numeşte dna Melania Rusu Caragiu, din care cităm versurile : « Cu el mă trezesc din somn/ Tot cu el sunt pân-adorm,/ Oare eu sunt casa lui ?/Casa mare-a gândului ? » În aceeaşi tonalitate elegiacă se înscrie şi poezia « Nu-s vii doar viii… »care, spune comentariul critic, frizează antiteza, cum putem constata şi noi : »Senin e cerul/ şopteşte şi mă tot îndeamnă/ să-i simt căldura…dar, Mamă,/ în mine-i gerul ! ». Sugestivă şi temeinic gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma « Te-ai aşezat în zidul firii mele », din poezia « Patimi daco-gete », amintindu-mi de mitul sacrificiului Anei, cea zidită pentru ca mănăstirea să dureze. Interesantă este captura sinesteziei, în poemul care poate fi distilat alchimic în versul « Să ascultăm o culoare », la dl Al. Florian Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, « diplomat în jurnalism european, dânsul ne reprezintă cultura română de la înălţimea unui for internaţional », prezenţă  culturală ubicuă, « de o energie şi un har scriitoricesc proverbial, este întâlnit la conferinţe, simpozioane, prezentări, întruniri, mereu atent să răspundă chiar şi la cele mai umile solicitări care afluează spre ordinatorul său »,  aşa cum ni-l prezintă dna Melania Rusu Caragioiu.

Evident că efortul de a  aduce în peisajul culturii contemporane fapte de limbă şi viaţă din diaspora nu se limitează la aceşti autori, şi nici la o simplă tragere la sorţi a unui fragment de text din întreaga ţesătură a unei cartografieri literare. De aceea, voi încheia cu o strălucită întrebare retorică, adresată tuturor conştiinţelor : « Cum ai putea oare să nu te simţi şi să nu fii un adevărat patriot,  când între atâtea comunităţi etnice din Canada, fiecare îşi poartă portul, obiceiurile, îşi respectă sărbătorile, steagul patriei sale, limba maternă şi toţi dau importanţă şi sărbătorii tale ? »

Într-adevăr, cum am putea ?

Ziua Bunei Vecinătăți, o sărbătoare a fraternității româno-ucrainene

 Programul Zilei Bunei Vecinătăți, eveniment de amploare care se va desfășura duminică, 24 iulie, la Muzeul Satului din Sighetu Marmației, este aproape definitivat. Manifestarea este organizată de Instituția Prefectului – Județul Maramureș, în parteneriat cu Consiliul Județean Maramureș, Muzeul Maramureșean Sighetu Marmației, Centrul Cultural Sighetu Marmației și  24 de primării din Țara Maramureșului.

La eveniment vor participa oficialități române și ucrainene, printre care menționăm pe: guvernatorul regiunii Transcarpatia, Ghenadii Moskal, președintele Administrației Regionale de Stat Rahiv, Basaraba Pavlo Vasylovici, președintele Radei raionale Rahiv, Dan Vasyl Ivanovici, prefectul județului Maramureș, Sebastian Mihai Lupuț, subprefectul Alexandru Bondrea, președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, vicepreședinții Doru Dăncuș și Lucian Morar, primari ai localităților din Transcarpatia și din județul Maramureș. Scopul principal al Zilei Bunei Vecinătăți este strângerea relațiilor între administrațiile locale din stânga și dreapta Tisei și punerea bazelor unor colaborări viitoare, în beneficiul locuitorilor din Maramureș și Transcarpatia. Se dorește, pe viitor, realizarea unor proiecte transfrontaliere, finanțate din fonduri europene, de care să beneficieze deopotrivă românii și ucrainenii de dincoace și dincolo de graniță. Cu prilejul evenimentului de duminică, autoritățile din Maramureș și Transcarpatia vor purta discuții pe marginea unor proiecte comune, cum ar fi podurile peste Tisa, redeschiderea clinicii din Slatina și altele.

Întâlnirea oficialităților române și ucrainene va avea loc la ora 11, pe podul de peste Tisa, unde oaspeții vor fi întâmpinați cu colac, sare și horincă. De aici, autoritățile se vor deplasa la Muzeul Satului, unde vor fi primite de trâmbițașii din Strâmtura și de fetele din grupul Moroșanca. Doi cai înstruțați vor transforma primirea într-un moment pitoresc. În continuare, cei mai de seamă reprezentanți ai administrațiilor din Maramureș și Transcarpatia vor urca pe scenă, unde se va intona imnul și se va rosti o rugăciune. Programul va continua cu alocuțiunile rostite de oficialități, precum și cu semnarea protocolului de înfrățire între municipiul Sighetu Marmației și orașul Hust. În a doua parte a programului, oficialii români și ucraineni vor vizita gospodăriile din Muzeul Satului, amenajate cât mai primitor de primăriile din Țara Maramureșului și animate de soliști și ansambluri populare. Din cele douăsprezece gospodării amenajate, nu vor lipsi meșterii populari și producătorii de produse alimentare tradiționale. Printre meșterii populari, îi menționăm aici pe Dumitru Pop Tincu, cel care continuă meșteșugul cioplirii crucilor învățat de la Ioan Stan Pătraș, Vasile Șușca, din Săcel, creatorul unor măști impresionante, Maria Zapca, maestra lânii din Săpânța, și Florin Teleptean, din Vadu Izei, care va aduce sticle cu fus, fuse cu zurgălăi și lăzi de zestre.

Între timp, pe scena amplasată în muzeu se va derula un spectacol de muzică tradițională, dansuri și obiceiuri specifice locului. Cap de afiș vor fi Ansamblul Folcloric Național Transilvania și o seamă de artiști cu care acesta colaborează: Anamaria Marchiș, Maria Duciuc, Aida Lihet, Cecilia Bozga, Andreea Ghițiu, tinere premiate la diverse concursuri și festivaluri de muzică populară, precum și Ioan Sas. Vor bucura, de asemenea, publicul, ansambluri și soliști cunoscuți ai acestui colț de țară: Măriuca Verdeș și Ansamblul Călineștenii Țării Maramureșului din Călinești; Maria Sauca din Ruscova; reprezentanți ai municipiului Sighetu Marmației – Ansamblul Mara, Ileana Matus, Grupul Moroșanca, Grupul instrumental condus de Mihai Chiș; Ansamblul Folcloric Buzavirag din Câmpulung la Tisa, Grupul de copii Mestecăniș din Giulești, Ansamblul Săpânțana din Săpânța, Corul de femei Barvinok din Bocicoiu Mare,  Ansamblul folcloric din Dragomirești, Ansamblul Cercănelul din Borșa, Ansamblul Voievozii din Bogdan Vodă, Ansamblul Tileguța din Petrova, Taraful din Rona de Sus, Ansamblul Izvorul Izei din Săcel, Ansamblul Ruguț din Botiza. De asemenea, vor urca pe scenă reprezentanți ai melosului și dansului din Ucraina.

În același context, Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Baia Mare va organiza, pe prispa casei Hodor Pop din Bârsana, o tabără de pictură pentru copii, iar Ordinul Arhitecților din România, Filiala Nord-Vest, va amenaja o expoziție de relevee, intitulată Vernadoc 2.0. Vernadoc urmărește interesul internațional pentru valorificarea tradițiilor locale de construcție, în ideea de a construi o rețea internațională cu scopuri comune în acest domeniu și de a colecta materiale în sistem comparativ pe plan internațional, cu privire la arhitectura vernaculară. Arhitectura vernaculară este în pericol să dispară peste tot în lume, în toate culturile și în orice circumstanțe economice. Atât moștenirea culturală vernaculară, cât și principiile tradiționale de construire nu pot fi protejate prin regulamente sau finanțări guvernamentale. Este mai important ca oamenii să înțeleagă valoarea propriei lor tradiții și să fie mândri de ea.

Partenerii media ai evenimentului sunt: Necenzurat MM, Știrile MM, Maramureș Media, Radio România Sighet, Jurnal MM, Doza 24, Graiul Maramureșului, Maramedia, Sighet FM, TV Sighet, Ziar MM, Detectivul de presă Șoc!, Țara Mea Show, Nord TV, Vocea Transilvaniei, Actual MM, Repere Maramureșene

Anunț de interes public pentru cetățenii din municipiul Sighetu Marmației

Primăria municipiului Sighetu Marmația pune la dispoziția sighetenilor care doresc să participe la Ziua Bunei Vecinătăți un autobuz care va asigura transportul gratuit. În intervalul orar 10,30 – 11,30, acesta va pleca din stația de autobuz din Cartierul Independenței, până la baza Muzeului Satului (3 curse). De asemenea, începând cu ora 17,30, autobuzul va face două curse de la baza Muzeului Satului până în Cartierul Independenței.

Instituția Prefectului – Județul Maramureș

Cântec, joc şi voie bună la Rona de Jos la cea de-a VIII ediţie a Întâlnirii fiilor satului

La sfârşit de august, când frunzele îngălbenesc în Maramureşul Voievodal a avut loc sărbătoarea „Întâlnirea fiilor satului”, ediţia a VIII-a cu cetăţenii născuţi în Rona de Jos, dar plecaţi  în cele patru zări ale lumii.

După slujba religioasă, la ora 12,30 aşa cum se specifica şi în invitaţia primită de la primarul Ion Herbil a avut loc deschiderea oficială a manifestării. Pe scenă au luat loc şi au ţinut scurte discursuri: primarul-gazdă Ion Herbil, senatorul Liviu Titus Paşca, deputatul Gheorghe Şimon, Vasile Liviu Tămaş, primarul comunei Budeşti, Ştefan Gavriluţi, primarul comunei Leordina, jurnalistul şi colegul Florentin Năsui, ş.a.

În jurul orelor 14,oo a urmat Festivalul  folcloric „Cântec, Joc şi Voie Bună peValea Ronişoarei”, cu recitaluri folclorice deosebite care au fost răsplătite prin aplauze şi multe rechemări la scenă a artiştilor: Anamaria Cardoş, Ionuţ Bledea, Florica Tomoioagă, Florin Gherman, Cosmin Marta, Nelu şi Cosmina Cucură, Bianca Rişco din Bihor, cu rădăcini în Rona de Jos, care la 11 ani se dovedeşte a fi o reală speranţă a folclorului românesc, Claudia Şofron din Sighetu Marmaţiei, Mădălina Tivadar, maeştri Sorin Rad la acordeon şi Teofil Rad la vioară, Ansamblul de dansuri „Săpânţeana” din Săpânţa şi formaţia condusă de un preferat instrumentist al locului, profesorul Stângaciu. L-am lăsat special la urmă pe inegalabilul taragotist Dumitru Dobrican care prin talent artistic, virtuozitate, autenticitate, repertoriul bine ales,   inclusiv cântece patriotice, a încins atmosfera cu câteva grade Celsius mai mult decât arăta termometrul afară!

Spre seară mai tinerii din Rona de Jos s-au petrecut cu muzică uşoară şi absolut toţi au remarcat strădania primarului Ion Herbil, al Consiliului local şi a Bisericii ortodoxe în ale oferi hrană spirituală, distracţie şi un prilej de a se revedea băştinaşii cu cei plecaţi cu treabă în alte zone ale României sau pe alte continente la un pahar de vorbă sau în faţa unei tăvi cu sarmale sau alte produse culinare tradi'ionale româneşti!

Numărul mare de participanţi de pe Valea Ronişoarei ne spune că scopul a fost atins. Cortina a fost trasă, aşteptăm ediţia a IX-a!
Momentul culminant pentru toţi participanţii şi invitaţii ronenilor a fost atunci când primarul Herbil i-a întâmpinat pe INVITAŢI cu călăreţi, de parcă erau oştenii lui Dragoş-Vodă şi a lui Bogdan!!!

                                                                                      Gavrilă Bilaşcu

SĂRBĂTOARE LA ROMÂNI.SFINŢII MIHAIL ŞI GAVRIL!

Ziua de 8 noiembrie este numită şi "Vara Arhanghelilor"

Ziua de 8 noiembrie a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor, în veacul al cincilea şi s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin. Vorbind despre îngeri, Biserica ne învaţă că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimişi de acesta să fie prieteni şi ocrotitori ai oamenilor.

La început toţi îngerii au fost buni şi înţelepţi. După încercarea la care i-a supus Dumnezeu, înainte de Facerea Lumii, o parte dintre ei, adică cei conduşi de Lucifer, s-au răzvrătit,

In popor, ziua de 8 noiembrie mai poarta si numele de “vara arhanghelilor”. Vremea in aceasta zi este mai calda decat ar trebui sa fie in aceasta perioada a lunii. Nu numai ca este pacat sa nu cinstesti vara arhanghelilor sau sa o petreci facand diverse treburi in gospodarie, se spune... Munca in aceasta zi este considerata a fi un semn de sfidare a puterii divine. Se crede ca cel care incalca aceasta traditie se va chinui mult in ceasul mortii sale. Pe langa aceasta zi calda, traditia spune ca intre sfintii Mihail si Gavriil si ziua de Craciun trebuie sa aiba loc si “vara iernii”, adica vreo 3-4 zile caldute si binevoitoare.

In sambata care precede aceasta sarbatoare au loc Mosii de Arhangheli. Se fac praznice pentru cei plecati, se imparte de pomana pentru sufletul lor si iertarea pacatelor, se pomenesc in biserici cei morti, se aprind lumanari pentru cei care au trecut in nefiinta fara lumina. Este bine si pentru cei vii sa aprinda o lumanare in biserica in ziua de 8 noiembrie. Se spune ca drumul catre lumea de dincolo le va fi luminat si usor.

In unele zone ale tarii s-a pastrat traditia ca in aceasta zi finii sa isi viziteze nasii, daruindu-le colaci.

Sfântul Arhanghel Mihai înseamnă în limba ebraică, "Cine este ca Dumnezeu?". El este cel care "striga": "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Cine este ca Dumnezeu?" - şi asa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune şi călauzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.

De aceea, Arhanghelul Mihail este considerat căpetenia oştilor cereşti-îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.

Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnă în limba ebraică, "bărbat-Dumnezeu". Numele său conţine concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim şi Anei, că o vor avea pe Maria, deşi erau bătrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos şi l-a înştiinţat pe Zaharia de naşterea fiului lui, Înaintemergatorului, Ioan Botezătorul, a vestit păstorilor că în Bethelem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocroteşte fecioarele, mamele şi pruncii şi duce rugăciunile la Dumnezeu, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca aceştia să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mâna, semn al bunei vestiri, iar celalălt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat decât Arhanghelul Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptator împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănator Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turta arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineaţa de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fata în sus era semn încurajator, de bucurie în randul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare în satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi iar, în biserici, fiecare creştin aprinde câte o lumânare ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

 TRADIŢII şi SUPERSTIŢII de SFINŢII MIHAIL ŞI GAVRIIL. Ce nu ai voie să faci în această zi!

Arhanghelii din calendarul bisericesc sunt conducatorii cetelor de ingeri, avand aripi si purtand sabii, ca simbol al biruintei, si sunt calauze ale sufletelor in drumul acestora spre rai, scrie crestinortodox.ro.

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria sa-i vesteasca taina cea mare a intruparii Domnului si tot el a adus dreptilor Ioachim si Ana vestea zamislirii Maicii Domnului. In folclorul religios romanesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat in comparatie cu Arhanghelul Gavriil. El poarta, uneori, cheile raiului, este un infocat luptator impotriva diavolului si vegheaza la capul bolnavilor, daca acestora le este sortit sa moara, sau la picioarele lor, daca le este harazit sa mai traiasca.

De multe ori il intalnim alaturandu-se Sfantului Ilie, atunci cand acesta tuna si trasneste, sau oranduieste singur grindina, cu tunul. El tine si ciuma in frau, asemanator Sfantului Haralambie.

In trecut, in societatea traditionala bucovineana, Arhanghelii erau sarbatoriti pentru ca "ei sunt pazitorii oamenilor de la nastere si pana la moarte, rugandu-se lui Dumnezeu pentru sanatatea acestora". Arhanghelii, in viziunea populara, asista si la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard pacatele acumulate de patimile omenesti firesti si purifica, prin post, constiintele.

In zonele muntoase, in care Arhanghelii erau celebrati si ca patroni ai oilor, stapanii acestor animale faceau o turta mare din faina de porumb, numita "turta arietilor" (arietii fiind berbecii despartiti de oi), ce era considerata a fi purtatoare de fecunditate.

Aceasta turta se arunca in dimineata zilei de 8 noiembrie in tarla oilor, odata cu slobozirea intre oi a berbecilor. Daca turta cadea cu fata in sus era semn incurajator, de bucurie in randul ciobanilor, considerandu-se ca in primavara toate oile vor avea miei, iar daca turta cadea cu fata in jos era mare suparare in satele si targurile bucovinene se faceau si se fac si astazi, de 8 noiembrie, pomeniri si praznice pentru cei morti iar, in biserici, fiecare crestin aprinde cate o lumanare ca sa aiba asigurata lumina de veci, calauzitoare pe lumea cealalta.

SFINŢII MIHAIL ŞI GAVRIIL. Care este semnificaţia numelui MIHAI şi cum sunt persoanele care-l poartă?!

Mihail este implinitorul dreptatii dumnezeiesti, purtand in mana dreapta sabia de foc. La porunca Domnului, el l-a alungat din cer pe Lucifer, ingerul razvratit. Numele, de origine evreiasca (Miha'El), se talmaceste "Cine este ca Dumnezeu?" (mi, "cine"; ke, "ca"; El, prescurtare de la Elohim).

In romaneste, formele cele mai frecvente sunt astazi Mihai, Mihail, Mihnea, Mihaela, cu diminutivele Mihaita, Misa sau Michi. Dintre formele mai vechi, multe au supravietuit doar ca nume de familie: Mihaila, Mihalache, Mihalcea, Mihu etc.

În Vechiul Testament, Mihail este considerat ocrotitor al copiilor lui Israel. Intr-adevar, personalitatea celui botezat cu acest prenume reflecta semnificatia numelui, caci Mihai are in mod natural tendinta de a-i proteja pe cei din jur, fie ca este vorba de copii sau de oameni adulti. Sursa REALITATEA. NET

                                                                                    I.I.D.

Azi toţi Ionii şi Ioanele sărbătoresc !

Credincioşii ortodocşi şi catolici sărbătoresc la o zi după Botezul Domnului Iisus Hristos, Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezatorul şi Înaintemergatorul Domnului. El a fost cel care a propovaduit întregii lumi că Iisus este adevăratul Mesia, Sfântul Ioan fiind considerat Înaintemergătorul Domnului, el fiind ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar şi cel care a făcut trecerea spre Noul Testament.

     Cu aceasta, luni, 7 ianuarie, aproape două milioane de români care poartă numele Sfântului Ioan sau derivate ale numelui, îşi vor aniversa onomastica în diferite moduri. Unii dintre Ioni ţin adevărate chefuri în restaurante, alţii mai modeşti sărbătoresc în familie iar alţii nu lasă tradiţia şi sărbătoresc cum o făceau odinioară moşii noştri prin „Jocul coşercilor” numit şi „Vergel”, cazul celor din Mireşu Mare prin grija Consiliului local şi a inginerului Ioan Mătieş.

La mulţi ani tuturor Ionilor, Ioanelor din România, să trăiască bine mulţi ani de acum înainte şi noi ceilalţi şi mai bine pe lângă ei!

                                                                         Cristian LAURENŢIU

COMUNICAT AGIRO

200 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PEDAGOGIC ROMÂNESC- O SĂRBĂTOARE A FIECĂRUI CADRU DIDACTIC DIN ROMÂNIA, A FIECĂREI ŞCOLI, O SĂRBĂTOARE A FIECĂRUI ROMÂN

Până în 1810 nu exista în lume o şcoală dedicată pregătirii cadrelor didactice. Până atunci învăţători erau preoţii şi cei desemnaţi de ei să înveţe copiii parohiei lor. În Europa prima şcoală normală a fost înfiinţată în 1810 la Strasbourg.

În 15 noiembrie 1812 s-a înfiinţat în Arad prima şcoală din întreg spaţiul românesc destinată pregătirii cadrelor didactice -„Înalta şcoală pedagogică a naţiunii valahe” numită în timp şi preparandie, şcoală normală sau liceu pedagogic.

Vă recomandăm mai jos două materiale:

De la linkul de mai jos se poate descărca o ampla lucrare ,,Şcoala regească” privind istoria preparandiei a dlui prof.univ Anton Ilica

http://www.aiarad.ro/forum/viewtopic.php?f=11&t=1218

De la linkul de mai jos se gaseste la punctual 3 o trimitere spre o istorie pe scurt a dlui Doru Bogdan a PREPARANDIEI ARADENE

http://www.aiarad.ro/forum/viewtopic.php?f=11&t=132

                                                           Viorel Dolha, preşedinte AGIRo

Creştinii comemorează astăzi "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul"

În trecut, oamenii care făceau păcate grele, furau, ucideau, tâlhăreau, ca să fie iertaţi, ţineau un post foarte aspru, netrecut în calendarul ortodox, numit de la Cruce pan’ la Cruce, adică de pe 29 august până pe 14 septembrie, când se sărbătoreşte Înălţarea Sfintei Cruci.

Traditia spune că, în ziua de 29 august, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru în care sunt permişi doar struguri şi apă. Nu se bea vin roşu, deoarece în credinţă acesta reprezintă sângele Botezătorului.

Nu se manâncă fructe sau legume roşii şi nici varză pentru că pe varză ar fi fost tăiat capul profetului. De asemenea, nu se mănâncă fructe rotunde, nuci, mere, pepene care au forma capului.

În această zi, nu se taie nimic cu cuţitul, totul se rupe cu mâna şi nu se mănâncă fructe şi legume în cruce, pepene şi usturoi. Se mai spune că din această zi începe şi frigul toamnei aşa cum fiecare om este cuprins de friguri, de fapt, frisoane, când află felul în care a fost să moară Sfântul Ioan Botezătorul.

Deşi ziua de pomenire a Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a fost rânduită de Biserică zi de post şi de doliu, unele lăcaşuri de rugăciune, biserici de mir sau de mănăstire îşi serbează în mod deosebit mâine hramul. Credincioşii au posibilitatea să se închine la părticele din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul aflate la Biserica "Sfântul Vasile cel Mare" - Victoria din Bucureşti şi la Mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" - Lipniţa, din judeţul Constanţa, scrie ziarul Lumina.

În fiecare an, în Arhiepiscopia Tomisului, la 29 august, de pomenirea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este o zi de sărbătoare şi de pelerinaj la Mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" - Lipniţa (foto) care adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Prooroc şi Înaintemergător al Domnului. Cu ocazia hramului acestui aşezământ monahal, Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, va săvârşi mâine Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori în biserica mare a mănăstirii. Credincioşii care vor participa la sărbătoarea mănăstirii vor avea posibilitatea să se închine la racla cu părticele din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi la moaştele Sfântului Mucenic Dasie de la Durostorum care vor fi aşezate spre închinare într-un baldachin, alături de o copie a unei icoane a Maicii Domnului făcătoare de minuni din Rusia. Programul sărbătorii la Mănăstirea Lipniţa va începe în seara aceasta, de la ora 19:30, când se va oficia slujba Privegherii mari. După rânduiala mănăstirească, Privegherea va fi continuată de la ora 03:00 cu Sfânta Liturghie în paraclisul mănăstirii, închinat Sfântului Mucenic Dasie. Miercuri, 29 august, de la ora 9:00, Înalt Preasfinţitul Arhiepiscop Teodosie va săvârşi Sfânta Liturghie. Prăznuirea hramului se va încheia cu o agapă frăţească pentru toţi credincioşii prezenţi. Mănăstirea Lipniţa este situată în comuna Lipniţa, din judeţul Constanţa, pe Drumul Naţional 3, între Mănăstirea Peştera Sfântului Apostol Andrei şi Mănăstirea Dervent.

Sărbătoare în Arhiepiscopia Bucureştilor

Credincioşii se pot închina la moaştele Sfântului Ioan Botezătorul şi la Biserica "Sfântul Vasile cel Mare" - Victoria, din Bucureşti. Astăzi se vor oficia slujba Vecerniei şi Acatistul, iar mâine, Sfânta Liturghie. Cunoscută şi ca Biserica Sfintei Cruci, deoarece aici se află şi o părticică din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, sfântul lăcaş este situat pe Calea Victoriei, peste drum de Muzeul "George Enescu". Şi biserica Parohiei "Sfântul Ioan" - Piaţă, din Protoieria III Capitală, îşi serbează miercuri hramul. Biserica face parte din cele opt biserici translate în vremea comunismului pentru a fi salvate de la demolare. În Protoieria Câmpina, din Arhiepiscopia Bucureştilor, îşi sărbătoresc ocrotitorul credincioşii din Parohia Măgureni 2, judeţul Prahova, înfiinţată în 1990.

Credincioşii de la Parohia Radila, din Protopopiatul Ploieşti, judeţul Prahova, conform tradiţiei locale, îl prăznuiesc pe ocrotitorul lor două zile, miercuri şi joi, prin Sfânta Liturghie şi agape frăţeşti.

Hramuri în alte oraşe

În Arhiepiscopia Iaşilor, sărbătoare mare va fi la Mănăstirea Secu, judeţul Neamţ, aşezământ monahal ce îşi sărbătoreşte hramul. Sărbătoarea Mănăstirii Secu va continua şi joi, când sunt prăznuiţi Sfântul Varlaam, mitropolitul Moldovei, ale cărui moaşte mănăstirea le adăposteşte, şi Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, canonizat în anul 2008, pe 5 iunie, alături de alţi sfinţi nemţeni.

În Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, la Mănăstirea Cotmeana se va prăznui al doilea hram al acestui aşeză-mânt monahal, care a fost reînfiinţat în 1991. Mănăstirea este ctitoria lui Radu I Voievod. Este un monument de sinteză, reprezentativ pentru asimilarea şi dezvoltarea arhitecturii munteneşti din secolul al XIV-lea.

În Arhiepiscopia Râmnicului, hram este la Mănăstirea Cornetu, fost schit de călugări ce se află la aproximativ 50 km nord de Râmnicu Vâlcea, în satul Călineşti, judeţul Vâlcea. Schitul a fost ctitorit de vornicul Mareş Băjescu şi soţia sa, Maria, în anul 1666.

În sărbătoare se află şi Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni, sat situat la o distanţă de aproximativ 15 km sud-est de municipiul Suceava. Această biserică este considerată a fi una din ultimele ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, fiind construită în perioada 1503-1504. Ansamblul bisericesc din Reuseni a fost inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004.

De asemenea, sărbătoare este şi în municipiul Vaslui, unde credincioşii sărbătoresc hramul altei biserici ctitorite în anul 1490 de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. La început, această biserică a fost folosită ca paraclis al curţii domneşti, construit în memoria victoriei asupra turcilor la Podul Înalt.Preluare crestinortodox.ro.

                                                                                    Cristian LAURENŢIU

PREMIERĂ ABSOLUTĂ ÎN ŢARA CODRULUI

 SĂRBĂTOAREA REVISTEI"IZVOARE CODRENE" LA FĂRCAŞA 

EDIŢIA I

Sub Egida Primăriei comunei Fărcaşa, Maramureş (primar Ioan Stegeran) se va desfăşura în data de 5 mai 2012, de la ora 15,oo la Căminul Cultural din localitatea menţionată, prima ediţie a SĂRBĂTORII REVISTEI IZVOARE CODRENE. La acest eveniment va fi lansat numărul 8 al revistei respective,editat cu sprijinul exclusiv al domnului deputat dr.Nicolae Bud. Vor participa invitaţi de marcă din diferite domenii de activitate.

                                                                 


                                                           Vasile Dan MARCHIŞ

PREMIERĂ ABSOLUTĂ ÎN "ŢARA CODRULUI"

SĂRBĂTOAREA REVISTEI "IZVOARE CODRENE", FĂRCAŞA, EDIŢIA I-A
                            28 APRILIE,2012

 Sub Egida Primăriei comunei Fărcaşa ( primar,Ioan Stejeran ), şi la iniţiativa Colegiului de coordonare a revistei "Izvoare codrene" ( Vasile DAN Marchiş, fondator, coordonator general;Gelu Dragoş, coordonator onorific; Mircea Pauşeniuc, şef departament imprimare texte) se va desfăşura în comuna Fărcaşa în data de 28 aprilie, 2012, de la ora 15,oo prima ediţie a SĂRBĂTORII REVISTEI IZVOARE CODRENE.
 La acest eveniment ,la care vor participa invitaţi de marcă din toate domeniile de activitate, va fi lansat numărul 8 al publicaţiei respective.

                                                                                                       V.D.M.