Scăpat din strâmtorile
Ţicăului, Someşul îşi domoleşte apele în drumul său spre Tisa,
purtând în valurile sale istoria zbuciumată a locuitorilor de pe ambele sale
maluri.
Din
cele mai vechi timpuri, oamenii acestor locuri şi-au legat destinele de
existenţa râului. La începutul mileniului al doilea al erei noastre, conduşi de
voievodul Gelu, locuitorii acestor meleaguri şi-au vărsat sângele daco-roman,
care le curgea prin vene, apărându-şi glia strămoşeasca în faţa invadatorilor
de curând statorniciţi în Câmpia Panonică. Voievodul însuşi a căzut răpus de săgeţile
duşmanilor, mistuindu-se în apele Someşului.
După
căderea sub ocupaţia străină au urmat secole de frustrări şi umilinţe îndurate
de urmaşii celor căzuţi pe câmpul de luptă, alături de voievodul lor.
Noii stăpâni au acaparat
prin forţa armatelor toate bogăţiile acestor locuri, au pus stăpânire pe munca şi
chiar viaţa băştinaşilor. Lemnul pădurilor din zona Codrului şi roadele
ogoarelor din lunca Someşului luau drumul vestului transportate fiind, în cea
mai mare parte, pe apa Someşului. Cu bărci
primitive se transporta sarea de la Ocna Dejului, pe firul apei până la Buda, în
inima Ungariei.
În drumul lor
spre Tisa, plutele şi bărcile, care transportau sarea, atât de necesară şi
preţioasă in Pusta ungară, acostau pentru o noapte de odihnă la locul unde
Valea Bârsăului îşi varsă apele in albia Someşului.Plutaşii şi barcagii îşi
aprindeau noaptea focuri in jurul cărora se incălzeau şi se veseleau, timp in care
mistreţii, ciutele şi caprioarele veneau să se adape din apa râului, numai
lupii, inspăimantaţi de vâlvataia focurilor, urlau sinistru si ameninţător.
Legenda
spune ca frumuseţea acestor locuri, dar mai ales spectacolul oferit de haitele
de lupi, îi fascinau pe cei care poposeau aici pentru o noapte. Din această
cauză locul acesta a fost denumit “Farcasakhaz” (adica “Locul de la lupi”).
Cu
timpul, pe vale în sus, oamenii acelor timpuri şi-au construit adăposturi
permanente pe uliţa ce urcă spre izvorul numit Ştiubei, iar localitatea a fost
menţionată în documentele vremii sub denumirea Farkasasszo(Fărcaşa). Locuitorii
acestei aşezări erau urmaşii acelora care şi-au jertfit viaţa alături de
voievodul lor,în lupta cu năvalitorii străini. Secole de-a rândul, oamenii
locului şi-au câştigat existenţa muncind pământul în timp ce suportau
nedreptăţile sociale din partea stapânilor vremelnic instalaţi.
In
anul 1904 au venit in localitatea Fărcaşa 17 familii de maghiari, care şi-au
cumpărat proprietăţi de la nobilul ungur Kalai, cel care deţinea in hotarul
comunei o moşie şi un conac. Pe deal, spre Poiana Codrului, avea o frumoasa
pădure care şi azi îi mai poartă numele: “ Pădurea Karoly”. Dupa ce şi-a vândut
moşia, nobilul a plecat in Ungaria, iar conacul paărăsit a fost demolat de către
sateni in 1918. Din cele 17 familii maghiare, până in zilele noastre, multe
s-au reântors la locurile de baştină, ramânând în Fărcaşa doar puţine familii
care îşi duc viaţa in bună inţelegere cu populaţia română majoritară. Mulţi
dintre urmaşii acestor familii au realizat căsătorii mixte cu parteneri din
familiile româneşti, aceasta constituind un exemplu pozitiv, demn de urmat şi
de alte localităţi cu populţie mixtă.
Beneficiind
de fertilitatea solului din lunca Someşului, de roadele livezilor şi ale viilor
de pe dealuri, locuitorii satului şi-au făurit o viaţă prosperă, acordând
localităţii dreptul de a fi centru politic si administrativ al comunei, având
afiliate satele: Sârbi, Tămaia şi Buzeşti toate amplasate pe malul stâng al
Someşului. Locuitorii acestor patru sate au portul şi obiceiurile
caracteristice celor două zone folclorice, Codru şi Chioar, la interferenţa
cărora le-a semănat Domnul pe Pamânt.
Purtat
de valul vieţii, cu 52 de ani in urmă, m-am pripăşit şi eu in acestă comună. Am
găsit-o şi am perceput-o ca pe o mare si evoluată aşezare rurală, cu legatura
rutieră spre Baia Mare, cu o viaţă economică prosperă, cu oameni harnici şi cu
credinţă in Dumnezeu. Prin misiunea si vocaţia ce o aveam in cadrul comunei, mi-am
adus si eu modesta contribuţie la viaţa spirituală a comunei, in cei peste 50
de ani petrecuţi în sânul comunităţii.
In
deceniile al şaptelea şi al optulea al secolului trecut, foarte mulţi locuitori
ai comunei şi-au câstigat pâinea muncind în zona industrială şi minieră a Băii
Mari, cei mai mulţi făcând zilnic naveta cu autocamioanele şi, mai apoi, cu
autobuzele.
Acest fapt a facilitat
dezvoltarea rapida a comunei. Banii câştigaţi în industrie şi minerit au dat
posibilitatea meşterilor de case din Fărcaşa, ca in două decenii să modifice,
sub ochii mei, arhitectura caselor şi a dependinţelor gospodareşti.
La începutul deceniului al optulea al
secolului XX, în centrul de comună, pe lângă
vestita moară de cereale existentă, din iniţiativa si prin implicarea
directă a unui localnic- Barta Stefan(Pityu), la Fărcaşa s-a construit o
fabrică de sticlarie, unitate care continua tradiţia acestui meşteşug in zonă(in
anii 40 in Fărcaşa funcţiona “fabrica din vale”, un atelier in care sticla era
topită cu ajutorul lemnului). Fabrica de sticlă a avut la un moment dat peste
650 de muncitori (sticlari,gravori,şlefuitori), toţi provenind din Fărcaşa si
zonele adiacente iar produsele executate aici fiind vestite in toată Europa.Tot
prin sârguinţa neobositului Barta Stefan(fie-i ţărâna uşoară!) s-a construit in
deceniul al noualea un Autoservice(in prezent – sediul ISU si al SMURD
Fărcaşa). În satul Tamaia, în cadrul CAP-ului a functionat o secţie de
împletituri din nuiele de răchita, unde se confecţionau piese de mobilier in
stil rustic, piese exportate în ţări din vestul Europei, fiind mult apreciate.
După evenimentele din 1989, in viaţa comunei
s-au petrecut schimbări radicale. Ţăranii, deposedaţi de pamânturi prin
colectivizare, şi-au recâstigat dreptul de proprietate asupra pamântului.
Comuna a cunoscut un real proces de modernizare. Din 1995, comuna Fărcaşa s-a
racordat la reţeaua naţionala de gaz metan, astăzi existand doar un număr
nesemnificativ de locuinţe care nu beneficiază de gazul metan.
Din
anul 2000 viaţa comunei a intrat pe un nou făgaş. La algerile locale de atunci,
în funcţia de primar a fost ales domnul Ioan Stegeran, fiu al comunei, născut
şi crescut în satul Sârbi într-o familie modestă, cinstită şi cu credinţă în
Dumnezeu. El insuşi şi-a insuşit din familie credinţa in Cel-de-Sus şi s-a
hotarat s-o fructifice în favoarea consătenilor, înfruntând cu stoicism
riscurile funcţiei.În timpul campaniei electorale din anul 2000, intr-o discuţie
amicală, chiar la locuinţa sa, l-am intrebat:
-Domnule Stegeran, sunt mulţumit în
sinea mea, că unul din foştii mei elevi, prin muncă, a reuşit in viaţă să
ajungă un prosper om de afaceri după 1989. Sunteţi proprietarul firmei de transport
“Hagero”, cea ce insemnă mult in societatea actuală.Aveţi o familie frumoasă şi
din punct de vedere material şi spiritual tot ceea ce vă trebuie pentru o viaţă
liniştită şi lipsită de grija zilei de mâine. Să nu mă intelegeţi greşit! Nu
pretind că aş avea ,neapărat, vreun merit personal în formarea ca om şi în
ascensiunea dumneavoastră, dar îmi permit sa va întreb sincer: Ce v-a
determinat să vă depuneţi candidatura pentru funcţia de primar al comunei?
Cum pe acest om vorbăria
multă şi fară sens nu-l caracterizează, după câteva momente de tăcere, mi-a
răspuns simplu dar convingător:
-Vreau sa demonstrez consătenilor mei
ce se poate face în comuna noastră atunci când există voinţă şi când nu sunt
alte interese în afară de munca in folosul comunităţii!
Şi Dumnezeu a rânduit ca
aceste cuvinte sa-şi dea rodul cuvenit. A fost ales primar in trei rânduri, cu
o majorităţi zdrobitoare, îndeplinindu-şi misiunea politică şi socială,
dedicându-şi comunei şi locuitorilor ei întreaga vocaţie şi pricepere.Imediat
dupa alegeri, a început restructurarea si
modernizarea tuturor instituţiilor din comună, dotându-le cu toate cele
necesare,instaurand simţul respectarii legii, al ordinei si disciplinei. La
nivel de primărie s-au demarat proiecte indrăzneţe, reuşind să se construiasca o
Sală de sport polivalentă precum şi un teren de sport multifunctional,cu
suprafaţă sintetică şi nocturnă, teren care are şi peste o sută de locuri pe scaune, s-au executat
foraje şi s-au finalizat lucrările la Uzina de apă care alimentează intreaga
comuna cu apă potabilă şi menajeră. S-a dat în folosinţă o parte din reţeaua de
canalizare , reţea care urmează să fie finalizată în acest an.De asemenea s-a
dat în folosinţă şi o staţie de epurare situată in satul Tămaia. Tot în Tămaia
s-au amenajat şi regularizat scurgerile de apă care afectau centrul
satului,s-au amenajat cabinete medicale intr-o construcţie nouă, s-a construit
o noua şcoală iar la şcoala veche s-a construit o sală de gimnastică.Căminele culturale
din comună au fost renovate şi transformate în adevărate lăcaşuri de cultură.La
caminul cultural din Fărcaşa funcţionează şi Biblioteca comunală, unitate care
a fost declarată ca fiind una dintre cele mai moderne si funcţionale din judeţ.
Tot la capitolul realizari merită menţionate şi lucrările de regularizare si
indiguire ale văii Faget. Valea este betonată pe porţiunea în care străbate
satul Fărcaşa. La fel pot aminti si lucrări similare la valea ce tranzitează
satul Buzeşti.
In toate satele comunei
Fărcaşa sunt in curs de finalizare lucrările la construcţia capelelor din
cimitire, edificii necesare pentru satisfacerea serviciilor religioase la
înmormântări.Şi nu numai atât! Ridicându-se deasupra limitelor înguste , care
mai există pe tarâm religios, întelegând că pentru toţi credincioşii de sub Soare
există un singur Dumnezeu, indiferent de calea pe care merg spre El, primarul a
propus, fără umbră de patimă,consilierilor, iar acestia au aprobat, susţinerea
materială a tuturor bisericilor de pe raza comunei indiferent de confesiunile
religioase.Mai trebuie menţionat că in comuna Fărcaşa mai functionează: o sucursală a unei Bănci, un centru medical de
permanentă,deservit de 5 medici şi personalul auxiliar aferent, un Punct de
lucru Pompieri ,al Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş, o Unitate SMURD, un Serviciu public comunitar local de evidenţă a
persoanelor , precum şi un Centru de Poliţie rurală care deserveşte un
oraş(Ulmeni) şi zece comune din zona Codru .
Nu pot
incheia fară să amintesc de cea mai mare realizare economică din comuna Fărcaşa
din timpul mandatelor primarului Ioan Stegeran: Fabrica de contactoare
electrice “EATON” din Sârbi . Este,aşa
cum ii place să spună primarului, “copilul meu de suflet” . Pornită iniţial ca o fabrică în comuna Fărcaşa, sub cupola
firmei Moeller din Grmania, investiţia din satul Sârbi a intrat ulterior în
marea familie a concernului american EATON. Concernul american EATON activează
în domeniul sistemelor şi al aparatajului electric, în distribuţia şi controlul
energiei, dar şi alte sectoare cum ar fi automotive, fluid power, hidraulic
etc. cu peste 70.000 de angajaţi în întreaga lume. Din postura de lider global
în acest sector, EATON a achiziţionat grupul Moeller - producătorul de
echipamente electrice şi automatizări ,în primăvara anului trecut. Intrarea
Moeller Grup în concernul american EATON s-a resimţit benefic şi la nivelul
firmei Moeller Electro-Producţie din Sârbi.
Pornind de la 15 angajaţi în 2002, firma din Sârbi a ajuns
să numere astăzi aproape 2000 de salariaţi. La EATON Sârbi lucreaza
muncitori din intreaga zona a Codrului si Chioarului: din Bicaz, Asuaj, Băita
de sub Codru până in Borleşti Pomi, Bârsau sau Mireşu Mare ori Iadăra. Si,spre
mandria noastra, in spatele poveştii de succes, Eaton Sârbi, stă un manager
femeie: Pamela Pop, fiică a comunei. În urmă cu mai bine de un deceniu, când a
fost iniţiată această investiţie în Maramureş,
Pamela Pop a fost primul angajat al companiei .Pe lângă investiţii, compania a avut în permanenţă un
program de implicare în comunitate, deruland o colaborare exemplară cu Primăria
Fărcaşa.
Ar mai fi multe de spus,dar spaţiul este atât de limitat!
Concluzionând, se poate spune că omul
acesta a ştiut să obţină banii necesari şi mai ales a ştiut sa-i folosescă, cu
cap, acolo unde trebuie. Cinste lui si întregii echipe care-l înconjoară!
Îmi amintesc că la una dintre întâlnirile prilejuite de
“Zilele comunei Fărcaşa”, un invitat, avizat in domeniu, spunea în cuvântul
său: “comuna Fărcaşa a absorbit mai multe fonduri europene decât unul dintre
oraşele reprezentative ale judeţului’. Ori, asta însemnă tocmai recunoaşterea
capacităţii manageriale a primarului Ioan Stegeran care, impreună cu echipa sa, a ştiut să facă
proiecte viabile pentru comunitate.
Unii ar putea interpreta că rândurile de faţa au o tentă
electorală. Îi asigur că e departe de mine acest gând!. Cât mă priveşte,
consider că nu e cazul de aşa ceva, ci doar dorinţa de a arăta cititorilor ce
înseamnă “omul potrivit la locul potrivit”. Propaganda electorală nu
trebuie să se facă prin cuvinte, ci prin fapte. Si cum domnul primar Stegeran
este atât de reticent la vorbă, întotdeauna a făcut mai mult decât a promis
prin vorbe.
În
prezent în comuna noastră sunt în curs de realizare o mulţime de obiective. În centrul
de comună este in stadiu de finalizare o şcoală modernă care va fi dotată
conform ultimelor standarde europene in domeniu, şcoală in care se vor instrui
toţi elevii din comună, se lucreaza intens la finalizarea inca a unui bloc construit prin ANL, un bloc cu
peste 30 de apartamente în care se vor muta specialişti şi muncitori care
lucrează pe raza comunei Fărcaşa, bloc care se adaugă celui existent deja. În
viitorul apropiat, Primăria se va muta în noul sediu, un adevărat Palat administrativ,
dotat cu toate spaţiile necesare unei administraţii eficiente.
Ma
simt obligat sa menţionez marele sprijin pe care Primaria l-a acordat ,şi-l
acordă in continuare, dezvoltării activităţilor culturale din comună. Trebuie
menţionat aici infiinţarea unui ansamblu folcloric numit “ Plaiuri someşene”,
ansamblu care a avut ,pe lânga multele reprezentaţii naţionale, şi două ieşiri
in afara graniţelor ţării: în Serbia
şi in Bulgaria.
La festivalul din Bulgaria,
ansamblul din Fărcaşa s-a întors cu diploma de onoare si medaliile acordate
pentru locul trei. Deasemenea merită evidenţiată o manifestare devenită
permanentă in ultimii 5 ani: Festivalul de colinde, care se desfaşoară in luna
decembrie pe parcursul a 4 zile şi la care participă in medie 15-20 de coruri
pe an.
La una din multele manifestari spirituale care
au avut loc în cadrul căminului cultural Fărcaşa, la o lansare de carte,
primarul Ioan Stegeran a fost etichetat ca find “cel mai bun primar din Romania”! Desigur,
la prima vedere afirmaţia ar putea părea cojuncturală şi puţin forţată, dacă nu
ar fi acoperită de fapte. Ea nu-mi aparţine mie, ci unei personalităţi avizate
în domeniu, un om care a văzut multe la viaţa lui, un om care cunoscând, prin
farmecul meseriei de gazetar, nivelul de dezvoltare al tuturor comunelor din
judeţ, şi-a permis sa facă această afirmaţie care se justifică, în opinia sa,
prin tot ceea ce s-a realizat in comuna Fărcaşa.
Aprecierea de mai sus aparţine reputatului gazetar ,scriitor
si om de cultură profesorului Ion P.Pop, el insuşi fiind fiu al unui sat de pe
valea Someşului.
Stimate cititorule! Să nu te îndoieşti
nicio clipă de veridicitatea celor scrise in rîndurile de mai sus. Ele scot la
iveală o realitate imbucurătoare care ar putea servi ca exemplu şi pentru alte
comunitaţi rurale. Şi, dacă totuşi te incearcă un sentiment de indoială,
indreaptă-ţi paşii spre comuna Fărcaşa. Fă o deplasare de agrement până la
Izvorul “Ciorgău”la acel loc care, dintr-un izvor din care se adăpau doar
sălbătăciunile, a fost transformat într-un loc de popas si recreere. Şi vei mai
avea încă multe de văzut!
Rândurile de faţă constituie oglinda unor fragmente ale evoluţiei unei
comunităţi umane, in traiectoria sa pe spirala timpului. Ancorată puternic în
trecutul istoric,comuna Fărcaşa, în prezent, este propulsată pe spirala
dezvoltării sale istorice într-un ritm şi într-un mod deosebit. Şi asta spre
mulţumirea locuitorilor ei şi spre lauda acelora care se află la cârma
Primariei.
În
incheiere, nu-mi rămâne decât să constat de câtă energie creatoare dispune
această comunitate şi câtă înţelepciune şi adevăr se desprind din dictonul
popular “ omul sfinţeşte locul “ !
Profesor Viorel Pop
Fărcaşa
