beţia copacilor
Cu ramuri
verzi
ridicate
spre bolţi
s-au
înălţat din pământ
arbori
înmugurind
în
mireasma florilor de liliac
râd
soarelui
îmbrăţişându-l
cu
verdele crud
din
cuibul lor de lut
şi paie
de sulfină
în
triluri cântă păsările
ameţite
de beţia
copacilor înfloriţi
din inima
florilor
se
risipesc
petale
rătăcite.
Dincolo de umbre
Secundele
se ghemuiesc
în
ceasul de perete
din cenuşa visului
adunãm fluturi albaştri
şirag
de perle
ne facem din rug
printre tãceri
învãţãm
sã zâmbim
e atâta venin
rãtãcit
în
zidurile reci
murim invadaţi
de chisturi maligne
şi
trecem încet
dincolo
de umbre.
picãtura de rai
ceasul deşteptãtor
sunã la şase fix
cu greu
dezlipeşti genele
prinse de somn
dupã ce îţi
speli
ochii şi faţa
clipeşti
şi mãrgãritarele din ochi
dau bineţe noilor zori
Cafeaua cu iz de dimineaţã
din cana ta de lut
printre cearceafuri albe
care mai pãstreazã
mireasma a douã suflete
e picãtura de rai
cu care porneşti
la drum
în fiecare zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu