Poesis - Gelu Dragoş

Rugăminte

limba română devine tot mai goală

prin cuvintele rostite de politicieni în 2012-

mai lipsită de sensibilitate şi semnificaţii.

ba mai mult decât atât verbele

substantivele comune sunt virusate

de către cohorte de aşa zişi oameni de bine –

traian crin victor monica vanghelie sau boc.

acum în al douăsprezecelea ceas

cât mai avem minte spaţiu şi timp

să păzim nealterate cuvintele limbii lui eminescu

să le dăm şi lor un statut ca demult cronicarii.

vă atrag atenţia că viaţa trăită în afara cuvintelor

omoară poeţii şi fac versul o punte de gheaţă.

Îmblânziţi şi iubiţi cuvintele limbii române

Cât mai avem minte spaţiu şi timp...

Constatare

Întotdeauna meşterul manole va rămâne cocoţat pe acoperiş

îşi va frânge picioarele dar va rămâne măreţia...

Întotdeauna la treizecişinouă de ani fiecare dintre noi

va muri odată cu voievodul cuvintelor eminescu...

Întotdeauna rămân destule stele pe cer când ne îndrăgostim

ca să le privim şi le să le botezăm după vrerea noastră...

Întotdeauna un drum va duce spre un sfinx ocrotitor şi rece

ce ne va aminti cât de repede se scurge nisipul clepsidrei...

Întotdeauna va creşte iarba peste umerii străbunilor noştri

încât istoria va fi cartea de căpătâi a neamului meu...

Întotdeauna o să ne iubim mama părinţii bunicii şi fraţii

iar viaţa o să ni se pară blândă şi-un vis ce dăinuie perpetuu...

Întotdeauna vom fi călători pe acest pământ în care şi eu gelu

o s-o caut cu disperare pe fata morgana şi o să îngenunchez
în faţa clipei întotdeauna...