Timpu-și deschide toate ferestrele
viitorul care tocmai a fost înghițit
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
și după mii de
crengi o lume fugară
ceara suavă a după-amiezii
și liniștea ușoară
ca o mătase
despre cum ar fi putut să fie
viitorul care tocmai a fost înghițit
1.viitorul care tocmai a fost înghițit
mai este timp pentru o cafea pentru nori
chiar pentru o furtună de vară
mai este timp
cine rămâne cine pleacă uite
și regina nopții s-a închis în sine
ziua a curs ca laptele s-a așezat
mai bine
cum se așază praful
spulberat pe drum
mai este timp pentru acum
gurile vântului s-au potolit
guri de vânt
zbor întrerupt și
căderi
umbra gândului la pământ
îndoieli
viitorul care tocmai a fost înghițit
2.în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
toată iarna ghemotoace de lumină albă
se deschideau ca florile
într-o fereastră ascunsă de țipete
aceea ar fi trebuit să fie casa mea
le spun tuturor că am avut o casă în care juca lumina albă
așa o scot din
anonimat din frigul iernii din desenele copiilor
apoi am tăcut devenise o poveste bizară
cum că acea casă a fost decorată în stil gotic și goticul
nu-i decât o peșteră
instelată
de ce nu am cerut despăgubiri e un astfel de stil
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
3.și după mii de
crengi o lume fugară
bine se ridică peștele
din apă
vin orele proaspete pe furiș
și după mii de
crengi o lume fugară
bine se ridică peștele
din apă
și pescarul face
noduri în zare
ascultă înăuntru și
în afară
timpu-și deschide
toate ferestrele
râul îi așază
înainte culcuș plutitor
4.ceara suavă a după-amiezii
aceeași aplecare a
trupului
inima mea tresaltă
aruncându-și bobii
vii în cuvinte
aceeași alunecare spre
seară
cum păsările în zbor cerul îl înclină
și ceara suavă a
după-amiezii curge pe pământ
m-am întors acasă și
am văzut cuibul berzelor
și un colț verde de duminică
5.și liniștea ușoară
ca o mătase
când zilele trec iute
strivesc pe sub călcâie forme noi
dar sunt și amintiri
despre liniște
dacă vreau să-mi afund fața
în ele
e o părere numai
și ar fi mai bine să
nu scriu chiar totul
unora nu le place să privească în lucitoare ape
în palide muzee ale naturii
unde se deschid insectare
cu libelulele verzi și
fluturi neclintiți
și liniștea ușoară
ca o mătase
alunecă pe marmuri
6.despre cum ar fi putut să fie
de mână să ajungem în grădină și
să fie grădina
cu pitici cu toate apoi
un clopoțel care să
sune dintr-o biserică de floare
apoi câteva vorbe ale lui Paler
"am învăţat că nu contează ce ai în viaţă ci pe cine
ai"
și că lumea nu se va
opri în loc
despre cum ar fi putut să fie
despre cum ar fi putut să fie
viitorul care tocmai a fost înghițit
în care nimeni n-ar mai ajunge acasă
și după mii de
crengi o lume fugară
ceara suavă a după-amiezii
și liniștea ușoară
ca o mătase
despre cum ar fi putut să fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu