Cine mai râde
azi în țara asta ?
Și orbii simt mai bine decât noi,
De peste tot
ne-a-nconjurat năpasta
Și-aleșii ei au devenit strigoi.
Sunt și excepții printre infractori,
Cine pe cine
să mai reprezinte ?
Și comuniștii par bieți
amatori
Când se spălau
pe mâini doar prin cuvinte.
Eu nu pot
scrie decât cum trăiesc
dramă ce-a
cuprins o națiune,
silă și de moarte răspândesc
Când fac
minciuna pură rațiune.
Cine mai face
astăzi un copil
În țara sfâșiată numai zdrențe,
E-altă “Love
Story” cuplului senil,
Că perspectiva
n-a păstrat cadențe.
Ți-e silă să mai ieși din carapace,
Concursuri ai
fără câștigători,
Reclame pentru
proști și lumea tace,
Ce bine e că
suntem muritori !
Trei instituții, restul e popor
Și cică-i liber, fără de stăpân,
Când mă gândesc
la tata îl omor,
Să fie-al
dracu, că a fost român !
Puteam și eu să fiu american,
națiune din cele democrate,
Să nu mă simt
străin european,
Să fiu cobaiul
vieții-adevărate.
Când poți să mai zâmbești în țara asta ?
Când ce trăiești nu poți și să
iubești,
Când vei fi
demn să zici “Cu asta – basta !”
Ca avorton când vrei să nu mai crești ?
Cică românul e
de nu se poate,
Și patriot, și harnic și deștept,
Dar este prezentat doar goale-coate,
Numai aleșii au un drept la drept.
Nu avem bani, nici locuri de parcare,
Nu avem bani, dar cârciumile-s pline,
Nu avem bani, mai este de mâncare
Și mai mereu se pleacă-n țări straine.
Cum să găsești aici un loc de muncă ?!
Ne-au cucerit și cei din lumea treia,
Puține busturi vezi că nu au șuncă
Și peste tot te-mpiedică femeia.
Cui îi mai pasă astăzi și de altul ?
Doar cei săraci se-ajută între ei,
Să te îngroape sare întreg satul,
Iar la pomană vin dintre cei grei.
Din când în când mă mai gândesc la vot,
Mai mergem de se lasă cu băut,
Când bagi în urnă votul pân` la cot,
Calculatorul scoate pe cel vrut.
Deci, frați români, credeți-vă ce credeți
C-ați fi în viața fără Dumnezeu,
Am perdut tot, ce mai puteți să pierdeți ?
Trăiesc ca voi, știind că nu sunt eu.
CONSTANTIN MÎNDRUȚĂ
25 noiembrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu