La sfârşitul toamnei ninge,
Era galben, e alb azi,
Steaua mea pe cer se stinge,
Luna stă ascunsă-n brazi.
Un priveghi de la fereastră
Cum cad fulgii nepătaţi,
E mai cald în viaţa noastră
Şi suntem mai împăcaţi.
De-am rămâne amândoi
Fără rude, fără neamuri,
Tot am fi mai mulţi de doi,
Ca un ram pe lângă ramuri.
Degetele desenează,
Alb afară, alb la tâmple,
Mintea
ne rămâne trează
Până visele o umple.
Iar o nuntă vrem să fie,
La Altar punem corană,
Amintirea ta învie
Şi adorm lângă icoană.
CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ
27 noiembrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu