Probabil
exist fiindca
Dumnezeu imi
apreciaza mirarea
Prin Faptul
ca m-am mirat pe locurile
sau pe
felurile in care
si-ar putea
face aparitia in fata mea,Dumnezeu
nu mi-am
folosit niciodata ochii ,ci gandurile.
Nu ajung
toti ochii lumii pentru a realiza
o mirare
deplina in adevaratul sens al cuvantului,
legat de
Slava lui Dumnezeu.
Cu gandul
m-am mirat zi de zi pe aspectul ca
Dumnezeu nu
mi s-a aratat niciodata...
Cu gandurile
ma mir ca daca Dumnezeu nu mi-a aparut in fata ochilor ,
el poate fi
momentan langa alta persoana
sau intr-un
loc stiut numai de el...
Legat de
Dumnezeu ,cu ce ma pot mira in acelasi timp
la tot si la
toate, daca nu cu gandurile...
Pe Dumnezeu
nu ma voi putea mira niciodata fiindca
tot ce
doreste el sa se realizeze este un lucru firesc...
Pe faptul ca
Dumnezeu vrea prin absurd
sa vina la
mine in chip de lup sau de alta creatura,
n-am de ce
sa ma mir.fiindca
acest aspect
ar fi pentru Tatal Ceresc ceva firesc...
Dumnezeu
poate intr-un fel sau altul sa ma sperie,
dar nu poate
sa ma faca sa ma mir pe el...
Mi-am
folosit gandurile pentru a ma mira pe toate procedeele
si formele
prin care Dumnezeu poate aparea la vedere in fata mea.
De aceea
este de prisos sa ma mir pe o eventuala
aratare a
lui Dumnezeu...
EXAMENUL DE CREDINTA
Pot scrie despre Dumnezeu multe lucruri,care pentru mine
sau pentru unii pot parea fie fantastice
sau reale fara sa par suspect,fiindca
nimeni nu l-a vazut vreodata pe Tatal Ceresc...
Legat de acest aspect nu ma pot opri din scris
deoarece insasi aceasta scriere
este considerata un examen de credinta...
Pentru nota naxima de promovare am vrut sa scriu
pe toate foile disponibile timpului meu,
dar m-am oprit determinat de faptul ca
nu va mai ramane loc nici timp adecvat aprecierilor care
se pot face la adresa mea in aceasta viata...
Aprecierile de o viata sunt de prisos in... viata de apoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu