Daniel Leş este olarul cu meşteşug lăudat în expoziţii mari
din capitalele Europei. El a făcut din pasiunea lui şi meserie, şi dar pentru
cei din jur. Asta pentru că în casa lui din Baia Sprie, turiştii sunt primiţi
cu braţele deschise: se odihnesc în odăi ca-n vremea bunicii şi-nvaţă să
plămădească lutul chiar sub îndrumarea artistului. Este supranumit „ultimul dac
liber”.
„Dacă am un lux în viaţa asta este faptul că fac ce îmi
place la mine acasă, frământ acest lut din Maramureşul istoric de peste 40 de
ani, îl frământ sub tălpi, îl frământ în mâini şi faptul că o fac cu plăcere,
cu copiii mei lângă mine - am doi feciori, nevasta-mea ne face plăcinte şi ne cheamă
la masă şi mâncăm sănătos, dormim sănătos şi toată ziua olarim, facem vase”,
spune Daniel Leș, artist ceramist.
Aceasta este viaţa
lui Daniel Les, olarul din inima Maramureşului, cel supranumit de prieteni şi
cunoscuţi „ultimul dac liber". Trăieşte simplu, cu dragoste de oameni,
natură şi Dumnezeu. Şi le împarte pe toate cu oricine îi calcă pragul casei,
pentru că împreună cu soţia lui, Daniela, a construit, cu aproape 10 ani în
urmă, Casa Olarului. Este un loc în care oamenii sunt bineveniţi să se odihnească,
dar să şi cunoască taină lutului şi-a modelării lui.
„Mi-am propus cu
puţinii bani pe care îi am să conserv două case vechi, una de la 1830-60 şi una
de la... primul act datează de la 1780, case de pământ, au fost învelite cu
şindrilă şi cea pe care o vedeţi în spatele meu este o casă minerească
autentică din Baia Sprie. Am încercat să conserv două case în care să se
desfăşoare tabere de olărit, cei care vin să poată să fie cazaţi într-o casă de
genul asta, să stea lângă foc seara”, explică Daniel Leș.
Lucrările din lut ale lui Daniel Leș
au ajuns cunoscute în toată lumea.
„Lucrările mele stau în mari muzee din lume şi n-o spun ca
să mă mândresc, vreau să spun că acea simplitate de jos, faptul că am ajuns să
expun în locuri, de exemplu, anul trecut, muzeul din Italia mi-a achiziţionat o
lucrare foarte frumoasă şi sunt mândru că este acolo, mândru pentru că duc o
tradiţie a strămoşilor mei din Maramureş, a dacilor liberi, dacă vreţi, în
toate locurile din lume”, afirmă Daniel Leș.
Cu toate acestea, faima îl lasă rece. Îi place traiul curat
pe care-l are la el, la ţară, ca-n vremea bunicilor, când toate erau la locul
lor, clare: „Eu am un soi de patriotism de care nu m-aş desprinde niciodată,
patriotismul nu e un costum care îţi vine sau nu îţi vine, patriotismul, cu
asta te naşti, m-am născut într-un sat cu oameni harnici, cu rânduielile din satul
respectiv şi acei oameni m-au învăţat cu adevărat ce înseamnă patriotismul.
(...) Acei oameni care atunci când la cineva îi murea vaca, toţi strângeau bani
şi îi cumpărau altă vacă, acele rânduieli care atunci când se naşte un copil să
tai lemnul de casă şi să-l pui la uscat până o să fie mare. Am crescut în acele
rânduieli şi am crescut în acei oameni şi eu când spun patriotism mă gândesc la
uliţele din satul meu, din zona codrului, alergând desculţ prin praf şi cu
bivolii mei acolo”.
Daniel construieşte oalele cu drag şi, spune
el, le umple cu poveşti.
„Truda cu lutul este o trudă titanică. De când sapi lutul de
la patru metri şi-l plămădeşti şi-l frămânţi până-l duci pe acea masă de olărit
este destul de greu. De acolo trebuie vasul să fie făurit, vasul trebuie să
vorbească despre creatorul lui, despre olar şi atunci trebuie să îi dai o formă
deosebită, trebuie să îl treci prin toate fazele de prelucrare, de şlefuire şi
ultima faza e proba focului şi dacă această proba e trecută de vas, olarul e mândru.
Când îl scoate din cuptor şi-l loveşte şi aude acel clinchet spune: cu adevărat
s-a meritat!”, explică Daniel Leș.
Într-o lume a tehnologiei, olarul rămâne aproape de
rădăcinile sale şi de pământul străbun. Crede că este important să rămâi umil,
să faci lucrurile cu aceeaşi curiozitate şi pasiune cu care ai plecat la drum.
„Încerc să îmi păstrez în continuare această atitudine de ucenic, cu toate că
am luat multe premii în străinătate şi multă lume face aşa un tam-tam din
artistul ceramist Dan Leș, încerc să
păstrez acel statut de ucenic care învaţă încontinuu şi eu cred că o să mor
ucenic”, mărturisește meșterul olar.
Sub mâinile lui Daniel Leș,
lutul prinde viaţă şi, sub formă de diverse obiecte, călătoreşte pretutindeni.
Este felul olarului de a-şi spune povestea în care crede: că poţi face ORICE
din nimic. Iar acasă, în Maramureş, se simte cel mai inspirat pentru a crea.
Preluare Digi24.ro
C.L.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu