Foarte curând după actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918,
în ziua de 5 decembrie a aceluiaşi an, la Târgu Lăpuş s-a organizat o mare
adunare populară, în scopul de a informa locuitorii despre marele eveniment.
Forţele reacţionare maghiare însă au provocat un masacru în rândul populaţiei
româneşti din Lăpuş. În memoria victimelor de atunci, libotinenii au avut
iniţiativa organizării unor manifestări culturale periodice. La acestea
participa de fiecare dată colonelul în rezervă Aurel Vaida, din Baia Mare, un
mare istoric, care prezenta materiale legate de eveniment. Un grup coral format
din veterani de război împlinea manifestarea prin emoţionante cântece
patriotice. De aici, ideea înfiinţării unui cor bărbătesc.
Profesorul Ludovic Filip, sprijinit de mai tinerii pe atunci
Gheorghe Bodea, Leon Perţa şi Ioan Perhaiţă, face demersurile şi reuşeşte să
adune peste 80 de bărbaţi. Dar mai era nevoie de un dirijor. Se face apel la
Grigore Leşe (pe atunci profesor de muzică la Şcoala din Lăpuşul Românesc),
care primeşte propunerea. Încă de la început, în repertoriul corului au figurat
cântece ale Marii Uniri, ale Războiului de Independenţă etc., precum: „Hora
mare”, „Ardealul”, „Drum bun, toba bate”, „Haideţi, fraţi, cu arma-n mână”,
„Noi suntem bravi eroi”, „Ginta latină”, „Treceţi, batalioane române,
Carpaţii”.
Urmează debutul corului care, în ziua de 30 noiembrie 1980,
urcă pe scena fazei locale a Festivalului Naţional „Cântarea României”, cu un
număr de 83 de participanţi. Presa locală a apreciat apariţia corului de
bărbaţi din Libotin ca fiind o revelaţie a festivalului. Debutul a fost urmat
de participarea la alte manifestări artistice, toate încununate de succes.
Un moment deosebit l-a constituit schimbul de experienţă cu
corul mixt din localitatea Ciocile, judeţul Brăila. Prima deplasare a făcut-o
Corul de bărbaţi din Libotin, care a susţinut un concert pe scena Căminului
Cultural din comuna brăileană. Cum era firesc, brăilenii le-au întors vizita. De
ambele părţi s-a dovedit o bună organizare, primire impecabilă, dar, mai cu
seamă, spectacole de înaltă ţinută artistică.
Mult râvnita întâlnire cu poetul Adrian Păunescu şi membrii
Cenaclului „Flacăra” s-a produs în două spectacole: la Baia Mare, unde Corul
din Libotin s-a bucurat de aprecieri, atât din partea organizatorilor, cât şi
din a numerosului public din Sala Sporturilor „Dacia”. Aici, corul a avut şi
peripeţii: de exemplu, a fost un moment în care, la al doilea spectacol, poetul
Adrian Păunescu, dând o altă interpretare versului „Ca să trecem graniţa” din
cântecul „Hora mare”, i-a scos din scenă pe corişti. Revenindu-şi, dar şi la
insistenţele publicului, Păunescu reintroduce corul în scenă, dându-i
posibilitatea să prezinte întreg repertoriul pregătit pentru această ocazie.
Spectacolele aniversare de la Târgu Lăpuş şi Baia Mare
dedicate lui Nicolae Sabău le-au prilejuit întâlnirea cu mari reprezentanţi ai
folclorului românesc, dintre care o amintim pe Mărioara Murărescu. Acestea sunt
doar câteva din momentele principale ale anilor ’80, când corul a evoluat sub
bagheta dirijorilor Grigore Leşe şi Marius Hoca.
Nu pot fi omise din istoria corală libotineană spectacolele
„Acusticon” de la Radio Cluj, alături de actorii Florin Piersic şi Ovidiu Iuliu
Moldovan, umoristul Cornel Udrea, interpreţii de folclor Sava Negrean-Brudaşcu,
Veta Biriş, Dumitru Sopon, sau spectacolul de 1 Decembrie 1990 în prezenţa şi
cu participarea cantautorului Tudor Gheorghe.
În martie 1992, corul pleacă în turneu în Republica Moldova,
avându-l ca dirijor pe Ioan Perhaiţă, directorul, din acea perioadă, al
Căminului Cultural din comuna Cupşeni. După prima noapte de cazare, la
Mănăstirea Căpriana, a prezentat un spectacol la Casa de Cultură din oraşul
Streşeni, în prezenţa prim-ministrului Mircea Druc. A doua zi, sculptorul
lăpuşean Alexandru Perţa-Cuza depune o troiţă în satul Căinari, în memoria
poetului Alexei Mateevici, eveniment la care corul din Libotin încântă publicul
cu repertoriul său.
Corul a mai participat la câteva manifestări culturale – la
Băseşti, Şişeşti, Stoiceni, sub conducerea aceluiaşi Ioan Perhaiţă. După
pensionarea acestuia, în 1993, are loc o întrerupere a activităţii corale.
Se mai mobilizează o dată, cu prilejul sărbătoririi zilei de
5 decembrie, în anul 2001, la Târgu Lăpuş.
Din ianuarie 2007, Corul din Libotin se reactivează, sub
bagheta tânărului profesor Nicolae Bude. În urma unor acţiuni de mobilizare
întreprinse de profesorul Ludovic Filip împreună cu tânărul Nicolae Bude, cel
care avea să preia bagheta dirijorală, în ziua de 28 ianuarie 2007, se dă
startul primelor repetiţii. „Sunt fericit să pot spune: Corul de bărbaţi din
Libotin redivivus!” – declara atunci omul de cultură, profesorul Ludovic Filip,
principalul iniţiator al întregii activităţi corale din Libotin. La întrebarea
„Cum este să înfiinţezi un cor?”, profesorul Filip a spus: „Şi uşor, şi greu.
Uşor, când te poţi baza pe solidaritatea oamenilor, pe dragostea lor de neam şi
ţară. Mai uşor când 95% dintre corişti sunt foştii mei elevi. Acum, la un nou
început, îi rog pe toţi să găsească aici întreaga mea gratitudine!” Relansarea
oficială a Corului de bărbaţi din Libotin se produce în data de 9 februarie
2007, pe scena Casei de Cultură din Târgu Lăpuş, în cadrul spectacolului „La
izvor de cântec românesc”.
TVR Cultural transmite, în ziua de 3 iunie 2007, un reportaj
cu şi despre Corul de bărbaţi din Libotin, realizat de cel care i-a fost, la un
moment dat, dirijor, profesorul Grigore Leşe.
Neuitate rămân spectacolele de la Suciu de Sus şi Groşii
Ţibleşului, precum şi schimburile de experienţă dintre libotineni şi artiştii
din cele două localităţi lăpuşene.
De un succes remarcabil s-a bucurat corul în data de 26
august 2007, cu ocazia participării la Festivalul Naţional „Samus”, o
manifestare tradiţională de la Dej.
Anul 2007 se înscrie în anii de glorie ai corului din
Libotin cu două manifestări de excepţie, ambele la invitaţia şi cu participarea
profesorului şi artistului de renume naţional, Grigore Leşe. Prima prezenţă
este cea de la Cluj-Napoca, din ziua de 18 octombrie, pe scena Festivalului
Naţional al Cântecului de Cătănie, unde cântecele corului au fost răsplătite cu
îndelungi aplauze din partea unui numeros public. A doua manifestare ar putea
fi considerată ca fiind cea mai mare realizare, dat fiind faptul că evoluţia
corului s-a produs pe scena Operei Române din Bucureşti. Un spectacol inedit,
la care au participat şi alte formaţii şi rapsozi din ţară, cu selecţia marelui
om de cultură lăpuşean, spectacol care a fost organizat de Sânziana Pop,
director al revistei „Formula AS”.
Acestor ample manifestări ale anului 2007, precum şi celor
menţionate anterior, li se adaugă participarea la festivalurile comunale de la
Lăpuş şi Strâmtura, ca şi la un spectacol organizat în scop caritabil la Casa
de Cultură din Târgu Lăpuş.
În anii următori, se înscriu în palmaresul corului
libotinean participări la festivalurile tradiţionale de la Târgu Lăpuş, Lăpuş,
Cupşeni, Vişeu de Sus („Veniţi, creştini, la Viflaim”) etc.
Un moment deosebit, de care coriştii îşi amintesc cu drag, a
fost ieşirea pe Valea Vaserului, într-o zi geroasă de februarie a anului 2012,
unde, alături de Grupul Folcloric Feminin „Cânt şi dor” din Libotin şi de
marele actor maramureşean Claudiu Pintican, au susţinut, în staţia Paltin, un
adevărat regal de poezie şi cântec. Nu trebuie omis faptul că grupul feminin
i-a însoţit la multe acţiuni, unde, alături de cor, a prezentat folclor
autentic lăpuşean. Acest grup are aceeaşi vârstă cu corul bărbătesc şi s-a
bucurat de succese deosebite.
Printre prezenţele corului în viaţa culturală şi spirituală,
se mai înscriu, în anul 2012, participarea la un concert de pricesne, la
Căminul Cultural din Rohia şi la Festivalul Cântecului şi Portului Lăpuşean –
Cupşeni, ediţia a VIII-a.
Corul de bărbaţi din Libotin a fost solicitat şi la emisiuni
ale unor televiziuni, astfel, participând la transmisii live la posturile
Maramureş TV şi Hora TV din Zalău.
De-a lungul acestor ani, repertoriul s-a îmbogăţit, incluzând
şi cântece din folclor, precum: „Cine-o zâs dorului dor”, „Bucovina”, „Nu-i
lumină nicări”, „Nicio sărbătoare nu-i”.
Corul a primit binemeritatul nume „Dacii liberi” la
propunerea preotului Valentin Perţa.
de Ioan PERHAIŢĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu