întrebuinţarea
timpului
„scriu
cum îmbătrânesc
pe
stradă trec femei frumoase
poetul
îmi şopteşte
priveşte
visele într-un mod care să amintească
pioşenia
pelerinului
văd
lumina dintre două convorbiri telefonice
visând
tandreţea mişcării
cum
a fost când a fost
a
doua zi după
nimicul
din mine vrea nimicul
din
tine scrie în cartea definiţiilor
încercarea
de a străbate un asemenea loc
depinde
de preţul pe care suntem dispuşi să-l plătim
departe
de noi plutim
dintr-o
fiinţă în altă trece muzica
priveşte
într-un mod
care
să amintească pioşenia pelerinului
au
amuţit cărările rare
suntem
cei care trebuie să avem grijă
ca
nimic să nu se piardă
hai
cu mine
prin
fereastra zidită
la
capătul însorit eşti tu
greu
ne este să-ncheiem socotelile
întotdeauna
ne ies în plus
timpul
şi
întrebuinţarea lui
nu
mai sunt aceleaşi ”
femeia din
toate cuvintele
„venim
tot mai des să vă îmbrăţişăm
învăţăm
diferenţa dintre doza morală
şi
doza mortală
trezeşte-te
strigă ioan es
şi
tot el răspunde
la
ce m-aş trezi şi cu ce-aş mai rămâne
dacă
m-aş trezi în întregime
vei
învinge
eşti
un temperament livresc şi exotic
a
avea două chei pentru o încuietoare
lacomi
unul de altul
lângă
asupritorul benefic
cobori
pe scara întortocheată
spre
cămările dinăuntru
ca
să mergi înainte din cele ce au fost
dar
câte nu poţi vedea
în
adâncurile limpezi ale ochilor tăi
scrie
poetul
la
pagina optzecişidoi
de
fiecare dată când descrie o femeie
spune
ceva despre tine
cum
povestitorul din oraşe invizibile
spune
ceva despre veneţia
de
fiecare dată când descrie un oraş
decât
să se înţeleagă greşit
mai
bine să nu se înţeleagă nimic
priviţi
vă rog şi înţelegeţi o dată
pentru
totdeauna
eu
am făcut tot ce trebuie
în
punctul liniştit al lumii curgătoare”
ierburi de
leac pentru o vreme amănunţită
„pluteşte
şi aşteaptă
ne
învaţă japonezii după cutremurul
urmat
de tsunami
respiraţia
cavalerului printre cavaleri
încăpăţânatul
anotimp s-a oprit aici
fără
încetare ne vom iubi
în
anotimpul care nu vine
ochiul
leagă toate punctele zării
am
mai trecut printre nişte grădini
ireal
de frumoase
aşezate
pe straturi de melancolie
ispititoare
agoniseală
înfricoşător
drumul până la ea
numeri
zăvoarele grinzile
cauţi
ierburi de leac
de
la al treilea pahar vinul îl bea pe om
pagina
şaptezecişicinci
după
tradiţie
vine
o vreme mai amănunţită
cu
bune câmpuri de vânătoare
dar
cine să mai aibă curiozitatea
sau
cel puţin răbdarea
cum
spune virgil
pot
spune că te visez
în
măsura în care viaţa e umbră şi vis
adevărul
clipei e numai al ei
pluteşte
şi aşteaptă
auzul
văzul şi celelalte simţuri
nu
mai sunt
doar
memoria ca o pictură rupestră”
oglinzi
captive în pulberi de vară
„mereu trebuie să fii atent
la
ecourile din care eşti făcut
trebuie
să faci aşa şi aşa
şi
aşa
voi
sta în colţ voi bea gânduri
şi
voi gândi băuturi
cum
spune cummings
călătorind
cu vagonul de dormit
economisiţi
o zi de muncă spune reclama
prin
pânzele ciudate ale aţipelii
te
joci cu cercurile paharelor
pe
colţurile meselor
povara
ce îţi apasă umerii
te
face mai puternic
măturătorii
trag la edec străzi neumblate
mâinile
mele oricând trezite din somn
îţi
vor deschide uşa
să
iubeşti cum se iubeşte
fără
nici un bob de durere
mereu
atent
la
ecourile din care eşti făcut
şi
la zgura cea de toate zilele
ce
poze ce vremuri
preţioase
pulberi de vară
oglinzi
închise în camere cu cheia
precum
copii neastâmpăraţi
mereu
trebuie să fii atent
măturătorii
trag la edec străzile
cu
ecourile din care eşti făcut ”
peripeţiile
hainelor şi dreapta albinei
„aşa
a fost scris
o
iubire începută cu fruntea pe masă
vezi
biblioteca desenată pe pereţii sălii de aşteptare
din
gara de nord
coelho lângă james joyce
neagu
djuvara lângă virginia wolf
şi
grigore leşe de unul singur
în
geanta de voiaj t s eliot şi smaranda cosmin
ce
folos magistre ce folos
dacă
te udă şi te bate ploaia
ar
trebui să frecventăm mai des arenele sportive
să
căutăm zona în care se păstrează
substanţele
doveditoare
în
centrul sălii
la
o măsuţă cu cărţi adevărate
un
bărbat slab vorbeşte tare şi răspicat
despre
virtuţile terapeutice ale unor legume fructe
şi
plante medicinale
ai
trecut în echilibru peste anotimpurile cu suspiciune
peste
voluptăţile indiscreţiei
şi
peripeţiile hainelor în vremurile bune
coasa
pe umăr
talpa
piciorului străpunsă de ciobul de sticlă
măsuraţi-vă
paşii spune ghidul
şapte
paşi
coasa
pe umăr/orgasmul albinei
dimineaţa
se depune pe sâni ca o smântână
se
alintă smaranda
măsuraţi-vă
paşii
nu
călcaţi iarba şi dreptatea albinei
printre
marile roţi ale timpului”
pătrăţica
albă sau neagră
„traista
ciobanului pătrunde victorioasă
printre
dalele de beton şi zidul
cabinetului
de neurologie
de
pe strada george coşbuc
tratatul
de pictură deschis
sângele
lucrează tăcut
coboară
urcă
descifrează
străzile din oraş
lucrător
cu ziua
nimeni
nu ştie mai bine ca tine
că
nu trebuie să confundăm niciodată întâmplarea
cu
vorbele care o descriu
am
văzut am auzit am înţeles
bunele
obiceiuri cazone
la
şah mat sub picioarele regelui
smuls
de mâna învingătorului
rămâne
o pătrăţică albă sau neagră
scrie
în oraşe invizibile
întâmplări
cheie
cu
instrumente muzicale specifice locului
nici
o reconstituire nu mai este posibilă
pedeapsa
începe
ca
să-şi poată aminti mai bine
trebuie
să înveţe să uite
ceilalţi
ne privesc printre degete
se
subţiază totul/ sângele culorile lumina
te
întorci târziu acasă
ca
dintr-o bătălie pierdută
îţi
aminteşti ascunzătoarea
care
te zăpăceşte
de
dimineaţa până seara”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu