Spaţiul public literar este realmente bombardat astăzi de
părerile unor autointitulaţi lideri de grup, te miri cine emiţând păreri şi
dând sfaturi şi îndrumări celor încă neiniţiaţi.
Oricine are câţiva bani în buzunar îşi adună numele pe
coperta unei cărţi, tirajele volumelor sunt aproape confidenţiale şi ne trezim
faţă-n faţă cu autori obscuri, dar împăunaţi, cu CV-uri pompoase şi premii cu
duiumul, obţinute pe la manifestări de gaşcă, în care unii îi gratulează pe
alţii, apoi schimbă rolurile între ei.
Ei bine, într-un asemenea context iniţiativa confraţilor
Ciprian Chirvasiu, Dan Ioan Marta şi Cornel Octavian Rodeanu sună promiţător,
iar naşterea acestei antologii nu face decât să întărească speranţa şi faptul
că eu personal investesc cu încredere proiectul la naşterea căruia am luat
parte, în data de 3 februarie 2018.
Adept al lucrurilor „încheiate”, al proiectelor „închise”
mi-am propus nemurirea acestui moment într-o vreme a haosului, având
convingerea că DACĂ ştacheta manifestărilor va fi măcar sus ţinută, dacă nu
continuu ridicată au să apară şi roadele.
Există multe talente nepuse-n valoare-n zilele noastre,
altele sunt încă nedescoperite, altele sunt scârbite de ce-au văzut, auzit sau
trăit prin grupurile şi grupuleţele literare conduse de te miri ce „guru”.
Văd „Ateliere în paragină” ca o fântână cu apă vie în care
cei de pe urmă să poată veni şi să înţeleagă forţa cuvântului, din alăturarea
lor cu numele deja impuse-n peisajul literaturii române având de câştigat toată
lumea.
Ei vor putea învăţa mai repede din ceea ce până şi Nichita
Stănescu visa să fie, „Şcoala de poezie de la Bucureşti”, vor putea să
acumuleze informaţii substanţiale, să înţeleagă curente literare şi tehnici
artistice, să se confrunte sau să intre într-un cadrul pozitiv concurenţial cu
alţi condeieri, context în care se şi pot autoevalua.
Sprijinul nemijlocit al lui Adrian Suciu şi implicarea
„Direcţiei 9” întăreşte seriozitatea proiectului, din expertiza celor strânşi
în jurul acestei idei având de câştigat toată lumea, inclusiv cei aflaţi deja
cu un pas în faţa celor mai puţin iniţiaţi.
Cred cu tărie că întoarcerea simbolică în băncile şcolii,
dar şi întoarcerea la valorile curate ale poeziei va avea darul de-a contura
unicitatea proiectului, definindu-l în haosul de-acum ca o cale pe care să se
poată merge în linişte şi siguranţă pentru finisarea şi impunerea valorilor.
Faptul că în cadrul manifestării sunt prezentări de carte,
faptul că este provocatoare întrecerea pornind de la un singur vers vine să
sublinieze seriozitatea acesteia, mai tineri şi mai vârstnici făcând punţi în
timp şi spaţiu, prieteniile literare ce se nasc din astfel de apropieri putând
uşor amprenta destine artistice ulterior.
Cred cu tărie în aceste prietenii, cred că este imperios
necesar să întindem mâna celor aflaţi la început de drum, cred cu tărie că avem
obligaţia nobilă de-a le împărtăşi din cunoştinţele cu care ne-au fost
îmbogăţit şi pre noi alţii.
Sper ca exemplul de-acum să (con)ducă la o anumită etatizare
a spaţiului public, sper ca în urma acestui exemplu să diminuăm din elanul
amatorilor, pentru că numai veleitarismul şi neimplicarea numelor sonore a
făcut să se ajungă aici.
„Ateliere în paragină” poate da acel (re)start necesar, de
la acest punct putându-se naşte o noua clasă artistică, una care să nu mai fie
marcată de anumite căprării aşa zis estetice, influenţa găştilor şi taberelor
făcute după criterii numai de ei ştiute trebuind a se estompa în faţa valorii
şi concretului.
Editarea acestei antologii pe baza a ceea ce a fost la prima
ediţie vine să spună că a trecut vremea cuvintelor golite de sensuri.
Cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă!
Ioan Romeo
Rosiianu
Preluare https://www.stirilemm.ro/cultura/47519-ateliere-in-paragina-din-anticamera-creatiei-zicere.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu