„priveam televizorul cu o concentrare de care nu e capabildecât un mare yoghin sau, mă rog, cu o mare concentrare.
proiectam o paranoia atât de puternică în televizor încât
eu întrebam întrebări scurte iar subtitrarea îmi răspundea
prompt şi fără greş.
ce să fac cu viaţa mea?
vom merge să vorbim cu Leôncio!
ce să mă fac Doamne?
şi ce‑o să ne spună Leôncio?
unde sunt minţile mele?
el ştie cel mai bine ce e de făcut.
aha.
haide atunci să‑l găsim pe Leôncio.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu