miercuri, 21 iulie 2021

Poesis - Titina NICA TENE


 Bătrânii    

                          

Merg, încet, bătrânii noștri
tot târșind a lor picioare,   
sunt îngândurați și tristi,       
când se mișcă, totul, doare.. .

Viata le- a trecut, asa,           
precum fulgerul în vară,     
nici n- au inteles -o bine,         
si-acum trebuie sa moară...


Unul merge-ntr-un baston,
iar in mână are o plasă,         
a plecat fără un scop         
numai să iasă din casă....

Altul trece cu- un cățel,         
e legat, dar face salturi.    
 si-l trimite pe bătrân,
repede, pe lângă garduri...                   

Pe alta stradă doi bătrâni,
merg ținându-se de mână,
 eu ma bucur că îi văd.        
 și-n această săptămână...

Își duc traiul, de azi pe mâine,
pensia le este mică, dar,
fix cu ea se depășește
 deficitul bugetar…

Nu au Pensii Speciale,
n-au nimic de încălțat,
buzunarele li-s goale,
dar…ei sunt de condamnat!


  Eu nu știu ce să mai zic,
s-opresc timpul nu se poate
și uite, asa, incet si sigur,
 ne apropiem de moarte....       

Tot aștept, din cer, de sus,
 să dea Dumnezeu o Lege,
că la El totu-i posibil,          
de moarte să ne dezlege....

Un comentariu: