EXPERIMENTUL GERMANIEI CU PEDOFILIA

 August 12, 2021

Înțelegem din ceea ce citim că mulți germani au un sentiment de vinovăție față de atrocitățile comise de părinții lor în războaiele mondiale ale veacului trecut. La această vinovăție ar trebui adăugată încă una: promovarea voită de către Germania, atât în Germania, dar nu numai, a imoralității sexuale și a practicilor sexuale nenaturale. Astăzi discutam despre pedofilie.

Comentariul de azi este inspirat de un dosar vast publicat pe marginea acestui subiect în New Yorker Magazine pe 10 iulie și intitulat The German Experiment that Placed Foster Children with Pedophiles / Experimentul german care a pus copiii în grija pedofililor. [Link: https://www.newyorker.com/.../the-german-experiment-that...]

Experimentul Germaniei cu pedofilia

Pe banii publici, cu zeci de ani în urmă, Germania a lansat un proiect social de ajutorare a copiilor străzii plasându-i în case cu pedofili. Experimentul a năruit o mulțime de vieți, a generat o explozie a pedofiliei în Germania, și a transformat revoluția sexuală într-un fenomen zilnic și aparent ireversibil în societatea germană, astfel încât dependența unor bărbați germani de pedofilie a devenit un fapt necontestat. Experimentul Germaniei cu pedofilia a fost inițiat de “experți”, psihologi, sexologi și de asistenți sociali, iar apoi a fost aprobat de Senatul Germaniei, fiind apoi finanțat din fondurile publice. Chiar și copii ai străzii din România au fost victimizați de experimentul german.

Pentru a înțelege dimensiunile și profundele cicatrici emoționale ale acestui experiment tragic și fără precedent în istoria civilizației, trebuie să începem cu Helmut Keltner, numit în articol "unul dintre cei mai influenți sexologi din Germania".  În anii 60, Senatul Germaniei a alocat sume vaste pentru finanțarea "experimentului Keltner". În 1988, Keltner a înregistrat un Raport în Senatul german numind experimentul lui "un succes complet". Keltner plasa băieți minori în grija pedofililor, pe motiv că "barrowed fathers make good fathers / tații împrumutați sunt tați buni".

Era vorba de copii ai străzii, orfani, băieți care locuiau în gări, parcuri și spații publice, fugiți de acasă, despărțiți de familii, suferinzi psihic. În timp, printre băieții plasați de Keltner în grija pedofililor a fost și un băiat din România, pe care articolul îl numește "Sven". De fapt, articolul din New Yorker se centralizează pe viața lui Marco, celălalt băiat cu care Sven trăia în aceeași casă cu pedofilul, un "tată împrumutat". Sven a fost victimizat și abuzat la nesfârșit de "tatăl împrumutat". Avea doar șapte ani când a fost luat de autorități dintr-o gară din Berlin și dat în grija pedofilului.

Copii strazii

Într-un fel, Marco și Sven erau "frați" de suferință. Puteau face prea puțin să se detașeze de abuzurile pedofilului. Când băieții se certau ori se revoltau împotriva "tatălui împrumutat", pedofilul solicita ajutorul lui Keltner. Keltner scria autorităților că băieții erau deranjați emoțional și rebeli, iar "tatăl împrumutat" era un exemplu de afecțiune și îngrijire. Băieții erau bine hrăniți, îmbrăcați, trăiau în condiții salubre, "tatăl împrumutat" era inginer, făceau școală, dar acasă erau abuzați de "tatăl împrumutat".

Curios, Keltner a compus un dosar de 800 de pagini privind viața lui Marco și Sven în casa pedofilului. De ce oare acest interes? Keltner făcea experimente pe viețile băieților minori luați în grijă de pedofili. De fapt, și el, Keltner era pedofil. Viața lui a fost una turbulentă. Tatăl lui a fost ofițer în armata Germaniei în Primul Război Mondial. Era un om sever. Keltner dorea afecțiune din partea lui, dar nu o primea. Dorea să fie ținut de mână de tatăl lui, dar nu a fost. În timp, lipsindu-i afecțiunea tatălui, a devenit interesat de relații de intimitate cu bărbați.

Helmut Keltner

Experimentul voit în pedofilie a Germanie a ținut câteva decenii. Cum spuneam mai sus, el e legat inexorabil de numele, personalitatea și cariera lui Helmut Keltner. [Link: https://www.newyorker.com/.../the-german-experiment-that...] Keltner a fost influențat mult de Klaus Theweleit, sexologul și psihologul german care în 1977 a publicat Male Fantasies / Fanteziile masculine, o carte masivă în două volume. Teza fundamentală a cărții era că "heterosexualitatea a fost cauza Primului și a celui de al Doilea Război Mondial".

Heterosexualii erau, în opinia autorului, oameni severi care simțeau necesitatea de a-și manifesta masculinitatea prin violență. Fascismul și nazismul, afirma Theweleit, sunt manifestări autoritare ale bărbaților heterosexuali cauzate de impulsurile heterosexuale.

În consecință, pentru a elimina pericolul războaielor viitoare se impunea domolirea impulsurilor heterosexuale ale bărbaților.

Cartea lui Theweleit a devenit un bestseller foarte influent în Germania. A influențat mișcarea pacifistă, mișcarea studențească a anilor 70, politicienii și, mai ales mișcarea ecologică a anilor 70 care a devenit, în timp Partidul Verde / Green Party. Teza lui Theweleit a prins și pentru că germanii simțeau o vinovăție privind războiul mondial recent încheiat. Mișcarea pacifistă, studențească și ecologistă a devenit astfel și o mișcare anti-heterosexualitate.

Keltner a devenit un student a lui Theweleit, un susținător al ideilor lui. A devenit convins că "sexual liberation was the best way to prevent another Auschwitz / eliberarea sexuală era fost cea mai bună metodă pentru a preveni un alt Auschwitz". Înarmat cu o astfel de gândire, Keltner s-a pus pe muncă, obiectivul lui fiind să demoleze heteronormativitatea în societatea civilă. Demolarea se putea face prin promovarea stilurilor de viață alternative: divorț în loc de căsătorie, concubinaj, comportamente sexuale alternative și nenaturale, avort, combaterea perspectivelor creștine și tradiționale privind familia și sexualitatea.

Experimente in sexualitatea alternativa

Cu acest scop în minte, încă din anii 60 Germania a început să experimenteze sexualitatea alternativă pe copiii. Articolul din New Yorker ne informează, cu oroare, ca în anii 60 deja copiii din unele grădinițe germane erau încurajați să se dezbrace goi și să-și "exploreze trupul", atât cel propriu, cât și al celorlalți copii. Grețos, dar, ne informează articolul, adevărat. În cuvintele unui sexolog german care a scris în anii 80 o carte privind subiectul, acest experiment a fost unul voit pentru a implementa o sexualitate alternativă: "they were trying to remake, in a neo-Rousseaunian manner, German and human nature / autoritățile încercau să reconfigureze, într-un stil neo-Rousseaunian, natura germană și a omului".

În acest context efervescent anti-normalitate, Keltner publică și el, aducându-și contribuția "to undo the sexual legacy of Fascism / să distrugă moștenirea sexuală a fascismului".

Atmosfera aceasta a fost propice pentru normalizarea comportamentelor sexuale anormale. Mai nimic nu rămăsese tabu. Pedofilia a fost, se pare, ultima frontieră a sexualității nenaturale care trebuia normalizată pentru a submina ireversibil heteronormativitatea. Psihologii au lansat ideea sexualității copiilor care și ea trebuia eliberată de inhibiții. Asta impunea și acceptarea relațiilor între adulți și copii.

"In this climate, Keltner was a star / În acest climat, Keltner a devenit o vedetă". Tot ce scria, se publica. Când copiii plasați cu "borrowed fathers" se revoltau împotriva celor care îi abuzau, pedofilii îi solicitau lui Keltner scrisori către autorități pentru a nu fi întemnițați. Așa a procedat și în cazul lui Marco și Sven. Cei doi băieți s-au revoltat împotriva "tatălui împrumutat" unde au fost plasați de autorități, iar "tatăl împrumutat" i-a dus la Keltner pentru o evaluare psihologică. Keltner a declarat autorităților că băieții erau neascultători, iar "tatăl împrumutat" un exemplu de părinte iubitor.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro