Poesis - Gabriel Cojocaru

 

TORNA UMBRA

Hei, voi din neamul acela al
maimuţelor care lăcrimează când fac sex
cu limbi despicate şi urechea-n cruce
cât te mai pot duce, când o să ne-apuce
– strigăm ca disperații ca să moară spurcații –
Ei, ei numai ei cu moartea cum se-mblăteau
chiar aici... cât aici? când atunci cu inima ne-mbrăcam
şi cele cărări cu bucurie în urmă lăsate
topitele semafoare, sehr gut,sehr gut,
linişte, linişte...
că doar asta este victoria fără luptă
ÎNFRÂNGEREA – şi iartă-ne pentru ziua
când cuvintele vor fugi din frigidere
spune-i tatălui nostru albastru
să vorbească cu mai vitregul tată galben,
pentru ca să o anunțe pe mama noastră roșie și să-i aducă
la cunoștință... ca să nu mai rămână gravidă
şi să nu-i mai iasă copilul cu sexul rupt.  

Ca să moară spurcații, strigăm ca disperații
înlănțuiți în tribune până la final
Hagymasi Peter, Hagymasi Pall,
a barometer nem inponal
căci Patria nu ne refuză niciodată
dreptul de a fi sodomizați!