În Romania ultimelor luni am fost martori la atacurile și ripostele dintre Ministerul Educației și politicieni privind sistemul de învățământ. Atacurile s-au focalizat pe neajunsurile din învățământ, de la curriculum la cadre, iar apoi la dotări. Taberele s-au învinuit și justificat reciproc. Acuze de acest gen, de fapt, există peste tot în lume. Peste tot se solicită creșterea bugetului pentru educație, creșterea salariilor profesorilor, clase mai mici, mai mulți suplinitori, modernizarea dotărilor școlare. Publicul e uneori frustrat de solicitările care le afectează buzunarul. Un exemplu recent e discuția aprinsă dintre părinți și administrația unei școli din Texas care solicită creșterea bugetului pentru a echipa fetele cu costume de dans. Părinții erau alarmați, unii zicând că nu au fete, iar alții că aceste costume să fie plătite de părinți, nu școală.
Anthony Cooper / Lord Shaftesbury
În acest context al discuțiilor aprinse, scriem astăzi despre o variantă creștină a sistemului de învățământ, folosită cu mult succes în trecut de alte țări și care merită să fie luată în considerare și în România.
A fost o vreme în Marea Britanie când sărăcia extremă era omniprezentă. Citim despre ea în romanele lui Dickens. Creștinii au fost primii care au reacționat, cu compasiune, dar și practic, pentru eradicarea ei. Au atacat sărăcia nu doar prin acțiuni caritabile, dar și încercând să o elimine din rădăcini prin implementarea unui sistem educațional desemnat să ajute copiii săracilor. Sistemul acesta a fost un succes extraordinar, fiind apoi preluat de socialiștii britanici și încorporat în sistemul de welfare / asistență socială de mai târziu a britanicilor. Sistemul educațional creștin a fost opera lui Anthony Cooper / Lord Shaftesbury care a trăit între 1801-1885. Viața lui s-a intersectat pentru o vreme cu viața unui alt mare britanic creștin, William Wilberforce, care și-a devotat viața de adult eradicării comerțului cu sclavi.
Pe Cooper l-au frapat deficientele sistemul britanic de învățământ care, de fapt, oglindește ceea ce vedem și în România și în general în societatea occidentală. În cuvintele lui Cooper, sistemul educațional din vremea lui "provided everything for the flesh, and nothing for the soul, everything for a time, and nothing for eternity / totul pentru trup și nimic pentru suflet; totul pentru o vreme și nimic pentru eternitate".
Cooper a fondat un sistem școlar numit "ragged schools" care în românește ar putea fi tradus, aproximativ, ca "școlile celor (sau pentru cei) în zdrențe". Pilonii esențiali ai acestui sistem erau (1) educația umanistă; (2) educația morală și religioasă; si (3) educația vocațională în care copiii învățau o meserie. Meseriile principale erau croitoria, fierăria, cizmăria, florăria, patiseria. Un aspect diferit al acestui sistem educațional era și faptul că elevii mai în vârstă care deja făcuseră școala, îi învățau pe elevii mai mici. [NOTĂ: Misionari britanici au implementat un sistem similar și în anumite provincii din Rusia țaristă in Veacul XIX, inclusiv în Basarabia].
Sistemul lui Cooper a fost un succes. Zeci de mii de elevi au fost educați în aceste scoli, ieșind din sărăcie, ei și familiile lor. În timp, numărul de "ragged schools" a ajuns la 350, 1.600 de învățători și profesori, și 26.000 de elevi. Resursele financiare pentru administrarea școlilor proveneau în mare parte din donațiile bisericilor. În 1870, Marea Britanie a adoptat o lege specială care a încorporat în sistemul educațional public școlile de tip "ragged schools".
Ne mândrim cu realizările străbunilor noștri în credință în domeniul educației. Au știut să combine moralul cu practicul, dând societății oamenii de încredere și contribuind la eradicarea sărăciei prin educație și muncă. Britanicii l-au îndrăgit pe Cooper / Lord Shaftersbury. Cortegiul lui funerar din 1885 a inundat străzile Londrei cu mii de oameni, fiind mult mai mare decât cortegiul funerar al Prințului Albert cu câțiva ani mai devreme.
Recomandam celor interesați de subiect, A School Model that Could Transform Society / Un Model școlar care poate transforma societatea. [Link: https://www.thepublicdiscourse.com/2022/10/84976/]
Dragi părinți: investiți în băieții voştri!
Vorbind de educatie, discutam si un subiect in plus: baietii. O carte a fost recent publicata pe acest subiect, de Richard V. Reeves, Of Boys and men / Despre bărbați şi băieți. [Link: https://www.spectator.co.uk/article/why-boys-fall-behind]
Părinți, este nevoie să vă concentrați mai mult pe educația şi caracterul băieților voştri, deoarece veştile nu sunt tocmai bune. Fetele o iau înaintea băieților în toate domeniile, ceea ce nu este tocmai rău, dar momentul în care fetele o iau înaintea băieților pentru că băieții sunt marginalizați în favoarea fetelor ori devin mai puțin interesați de educație şi învățatură, decalajul trebuie să ne îngrijoreze. Reeves spune ca este timpul pentru "rectificarea" decalajului.
Peste tot în lumea occidentală, atât în America de Nord, cât şi în Europa, fetele învață mai bine ca băieții, absolvă universitățile în procent mai mare ca băieții, obțin diplome universitare în procent mai ridicat decât băieții. Finlanda este dată ca exemplu în capitolul lui Reeves unde, de exemplu, 20% dintre fete citesc perfect, în timp ce doar 9% dintre băieți sunt în această categorie.
Reeves dă o mulțime de date statistice în care tindem să ne pierdem şi care pe alocuri ne distrag atenția. Dar un aspect de fond care te izbeşte frontal şi pe care nu poți să-l eviți este ceea ce el numeşte "the aspiration gap / decalajul aspirațional". Fetele par mai ambițioase decât băieții la învățătură şi aspiră mai mult decât băieții la cariere de vârf. În SUA, de exemplu, în 2019, 50% dintre absolvenții facultăților de drept erau femei, un scor remarcabil având în vedere că în mod tradițional bărbații au dominat dreptul ši avocatura vreme de veacuri.
Multe universități admit la cursuri, în mod intenționat, mai multe fete decât băieți, sub pretextul că fetele au fost "dezavantajate" în învățământ în mod istoric. Discriminarea pozitivă - adică favorizarea fetelor în raport cu băieții - este deci justificată. Multe din politicile acestea au fost implementate ca urmare a presiunilor feministe din ultimii 50-75 de ani. Noțiunea de "girl power / puterea fetelor", a cucerit mințile experților în educație şi a specialiştilor în pedagogie. Ideea asta se găseşte şi în documentele propagandistice emise de Parlamentul European sub formă de rezoluții ori white papers / rapoarte de politici sociale, dar şi la nivel de ONU.
Distorsionarea intenționată a echilibrului dintre băieți şi fete privind învățătura şi educația, iar mai departe, cariera, este dăunătoare ambelor sexe. Băieții simt favoritismul acordat fetelor în sălile de clasă. Pe de altă parte, spune Reeves, băieții sunt mai pragmatici decât fetele. Scopul lor ultim este să facă bani, fie de placul banilor, fie pentru scopul lăudabil de a forma şi întreține o familie.
Pragmatismul îi îndepărtează pe unii dintre ei de şcoală. Şcolarizarea universitară este foarte scumpă, mai ales în SUA, tinerii optând să deschidă firme ori să urmeze opțiuni economice bănoase, în loc să petreacă 4 ani pe băncile universității. Pe alții îi îngrijorează datoriile uriaşe pe care le acumulează până când îşi obțin diploma finală. Un medic, de exemplu, poate atinge datorii de jumătate de milion de dolari pe durata studenției. Ar putea, însă, să-şi folosească cei 7 ani alocați studiilor pentru a face bani în zona privată.
În final, ne atenționează Reeves, decalajul va afecta Europa, America, dar şi China, unde fetele au apucat-o înaintea băieților. Vom avea, spune el, o penurie de oameni de ştiință, de ingineri, de arhitecți, de economişti, şi un excedent de persoane care doresc să intre în medicină, justiție ori alte cariere care în mod tradițional prezintă interes pentru fete.
Viitorul nostru şi al României depinde de băieți şi de fete, în egală măsură, şi de crearea şi promovarea unui echilibru de oportunități pentru ambele sexe. E încurajator să vedem că fetele fac progres în domeniul educației şi prezenței în spațiul economic şi politic. Dar să nu uităm că şi băieții contează.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile si valorile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu