de Gheorghe Pârja
Ni s-au adus scumpirile cu avionul. A aterizat pe
aeroport pe nesimțite. Părea un avion absurd, suprarealist dacă vreți, deoarece
nu l-a așteptat nimeni. Pe furiș, a coborât din carlingă un personaj cu o
geantă gri. Culoarea preferată a anului în care am intrat. Omul îmbrăcat în
loden a plecat pe jos spre centrul Capitalei. A ajuns la poarta unui palat.
Aici, un aprod a preluat geanta misterioasă. Personajul de care vorbeam s-a
cazat în Oraș sub nume fals. De aceea nu prea mulți au știut ce hram poartă. Și,
totuși, un domn care aspiră la înalte demnități, încă mahmur de la Revelion, a
văzut o doamnă care s-a întâlnit în Parcul Central cu personajul din avion.
Era doamna Criză, pe care unii nu o iau în seamă.
Dar ea umblă prin țară, în haine vaporoase. Cei cu ochii limpezi mai spun ce
văd. Puțini le dau crezare. Lăsați, oameni buni, ăștia au vedenii! Spuneau cei
aristocrați ai iluziei. O văd pe Fata Pădurii încălțată cu potcoave de cal. Așa
se prelinge mitologia în cruda realitate. Dar doamna aceea își vede de treabă
în România. Se întrupează în felurite personaje. De Crăciun și de Anul Nou și-a
pus măști hazlii și a jucat la spectacolele turismului românesc. Unele
reprezentații televizate au fost jalnice. Așa, sub falsă identitate, a început
să fure din edificiul național. Atâta cât a mai rămas din el. Sub pseudonim,
chiar a semnat articole în ziare. Cu titluri încurajatoare. Despre poporul care
o duce bine.
Povestea pensiilor a devenit o obsesie pentru unii
politicieni și preluată de unele emisiuni. Atât de mult au rotit acest subiect,
că seniorii acestei nații s-au îmbătat de cap. Este cea mai ofensatoare
atitudine din partea unor miniștri care ne cred incapabili să pricepem ce spun
ei. Este ignorarea lucidității, a respectului pentru arta comunicării. Vin în fața
noastră cu statistici care poartă semnul plus. Euforie, ce să mai vorbim! În
ascuns, doamna Criză, căci despre ea este vorba, ronțăia cu tenacitate domeniu
după domeniu. Câțiva trecători din această lume i-au descoperit intențiile.
Într-o zi cu lumină au arătat-o lumii. S-a dovedit a fi mesagera unor scumpiri
îngrijorătoare.
Omul de rând este de față, în fața raftului. Vede
reclame care te invită la speranțe în noul an. Adică an nou fericit! Numai că
sub ochii omului de rând, vânzătoarele schimbă prețurile. Mai corect, cresc
prețurile. Doamna mai are resurse de umor cinic. Spune ca să fie auzită: astea
sunt urările, cu scumpiri! Ca un făcut, omul de rând, cumpărătorul, era tocmai
la sectorul dulciurilor. Amară urare peste an. Doamna în rochii vaporoase a
spus totul. Câteodată este surprinsă asupra faptului. A spune cine a lăsat-o să
intre în țară, cu cine a trăit în concubinaj, cât mai fură unul, cât mai
ascunde altul. Cei care au portbagajul plin au ordonat să fie urmărită,
eventual să i se pună cătușele. Ascundeți-o!, ordonau cei cu puterea deciziei.
Fantoma asta ne strică serios vrerea noastră.
Au început să pună mărturie împotriva ei. Un domn
care conduce guvernul se preface că nu s-a întâmplat nimic la raft, nici la
taxe și impozite. El lucrează doar cu procentul de 13,8%. Această ipocrizie
care se vede cu ochiul liber nu se poate ierta. Că se vede până la noi. E
adevărat, cu ajutorul celor care lustruiesc ochelari precum Spinoza. Din când
în când, mai crapă țeasta minciunii. Cruda minciună la început de campanie
electorală. Drumul spre austeritate, spre sărăcie este croit de cei mari. Cu
pâinea și cuțitul. Se vede limpede cum poporul este prostit.
Dar poporul nu este prost. O spune pe toate
cărările: ne dați cu o mână și ne luați cu două! Simte că începe o nouă jupuire
a lui. Apoi el mai știe că o parte din țară este vândută. Cine are curajul să
spună adevărul despre acest fapt? Cât este adevăr și cât exagerare? Care este
miza reală a austriecilor? Cert este că noul an a venit cu o plajă largă de scumpiri.
Oamenii politici ne vorbesc despre bine. Spuneți adevărul! Am intrat într-un
agitat an electoral.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu