Schimbările climatice din ultimele decenii, care au
provocat daune planetei şi, în consecinţă, deteriorarea sănătăţii umane,
demonstrează capacitatea tehnologiilor de generaţie nouă de a provoca dezastre
cu urmări tragice. Perioadele de caniculă extremă, seceta pe scară largă,
incendiile devastatoare, sînt doar cîteva dintre suferinţele grave ale unei
planete aflate în primejdie. Ionizarea atmosferei sau aşa numita însămînţare a
norilor, în scopuri militare, plantarea focului în diverse zone de pe glob, în funcţie
de interesele de putere, au făcut din statele lumii agresori sau ţinte ale unui
război climatic. Avem în vedere seria de cicloane polare şi inundaţii (România,
Spania, Franţa, Italia, Ungaria), în alternanţă cu perioade prelungite de
secetă, alunecări de teren şi cutremure. Amintiţi-vă de prima tornadă din
România, din august 2002, de la Făcăeni, care a ucis trei oameni; de furtuna
violentă din Carpaţii Meridionali, din august, 2003, care a ucis alţi patru
oameni. Inundaţiile din 2005, la un an de la aderarea României la NATO, poate,
un avertisment din partea Rusiei pentru bazele militare americane instalate la
noi, inundaţii similare celor din 1970, la un an de cînd România refuzase
invadarea Cehoslovaciei, sfidînd Moscova.
Canicula din ultimii ani din România şi Europa a
ucis sute de oameni. Aceste anomalii climatice nu pot fi puse pe seama naturii.
Sîntem martorii unui război geo-climatic, generat de interese economice,
politice şi militare toxice. Seria de cutremure din Gorj, Vrancea, Turcia, Siria,
Japonia, seceta extremă din România, care persistă de cîţiva ani, incendiile de
pădure şi de vegetaţie din întreaga lume, numeroasele uragane botezate de
diabolici cu nume de oameni, recentul uragan Boris, Ashley, ploile diluviene,
inundaţiile din Emiratele Arabe şi Oman, ploile abundente din deşertul Sahara
şi recentele dezastre din Galaţi au readus în discuţie interesul asupra
tehnicilor maliţioase de modificare climatică, stipulate în „Convention on the
Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification
Techniques” (Convenția privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei
alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului – ENMOD), acuzate a fi folosite în scop militar şi de
reducere a populaţiei planetei.
ENMOD a intrat în vigoare la 5 octombrie 1978,
parafată de 78 de state, sub egida Secretarului General ONU, convenţie prin
care statele părţi au căzut de acord „să nu se angajeze în utilizarea militară
sau în orice altă utilizare ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu
efecte larg răspîndite, de lungă durată sau grave ca mijloc de distrugere,
deteriorare sau vătămare a altui stat parte (articolul I)”. Rezultă că fiecare
stat sau statele dezvoltate dispun de tehnici de război climatic care, potrivit
convenţiei, trebuie să fie minime ca utilizare. Însă nici azi nu s-a ajuns la
un consens asupra interdicţiei, statele puternice folosind războiul climatic
potrivit intereselor. Nu multă lume mai crede că seceta care a distrus
agricultura românească, ploaia şi potopul istoric care au devastat Galaţiul şi
alte zone, s-au întîmplat din cauze naturale. Dezastrele sînt la un „clic” şi
un „enter” distanţa de noi, tehnologiile moderne se află la îndemîna puterilor
lumii, capabile să întoarcă pe dos clima. Cei mai puţin informaţi cred că
dereglarea anotimpurilor şi toată fenomenologia meteo violentă, care au dat
peste cap clima planetară, ar fi rezultatul încălzirii globale, o poveste de
adormit copiii; sau că ar fi rezultatul experimentelor nucleare şi poluării.
Grăitoare în sensul existenţei tehnicilor de
manipulare meteo, ca parte a unui război geodezic, este Convenţia de la Geneva
din 18 mai 1977, „pentru interzicerea folosirii militare sau ostile de orice
fel a tehnicilor de modificare a mediului înconjurător. Modificările climatice
oferă combatanţilor o serie de opţiuni pentru a înfrânge sau a pune presiuni
asupra unui adversar. Modificările climatice vor deveni parte a problematicii
de securitate internă şi internaţională şi vor putea fi operate într-o manieră
unilaterală, cu posibile aplicaţii ofensive şi defensive, putând fi chiar
folosită pentru intimidare. Posibilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă,
furtuni sau de a modifica cumva spaţiul, precum şi producerea de climat
artificial face parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”, se spune
în textul Convenţiei de la Geneva, care limitează, dar nu interzice aceste
tehnici.
Potrivit publicaţiei în limba engleză „Black Vault”,
problema are rădăcini mult mai vechi. În 1953, SUA înfiinţează Comitetul
Consultativ Prezidenţial pe problema controlului climatic. În Congresul SUA din
1958 s-au aprobat fonduri speciale pentru cercetarea în domeniul producerii
artificiale a ploii. În 1955, nebunia lui John von Neumann faţă de tehnicile de
modificare climatică devine de nestăvilit: „Vă daţi seama ce putere ne dă asta
asupra mediului înconjurător? Apare posibilitatea unor forme inimaginabile de
război climateric. Tehnologia va pune la dispoziţia liderilor principalelor
ţări o serie de tehnici capabile să ducă în secret un război de care vor şti
doar un minimum de persoane din cadrul serviciilor de securitate. Se vor putea
utiliza tehnici precum modificarea condiţiilor climatice pentru a provoca
perioade extinse de secetă sau de furtună. În plus, s-ar putea să fie posibil –
şi tentant, să fie exploatate în scopuri politico-strategice si rezultatele
cercetărilor asupra creierului şi comportamentului uman”, afirma John von
Neuman.
Nikola Tesla a fost primul savant care a descoperit
schimbarea ionizării atmosferei cu ajutorul transmisiilor de unde radio de
joasă frecvenţă, capabile să provoace fie o ionizare pozitivă, fie una negativă
a atmosferei, care să genereze picături de ploaie. Potrivit „Black Vault”,
Gordon J.F. Mac Donald, geofizician, specialist în probleme militare, a afirmat
că „şocurile electronice create artificial ar putea produce cîmpuri de tensiune
înaltă deasupra unor zone ale planetei, în acest fel se creează un sistem care
acţionează direct asupra capacităţii cerebrale a unei mari părţi a populaţiei
în anumite zone şi pe perioade de timp extinse”. Simplu, oribil şi de crezut! Aceste
tehnologii secrete sau brevetate pot face ca ploaia, furtuna sau ciclonul să
vină din senin şi să dispară la fel. Se provoacă ploi artificiale pe platourile
de filmare şi ploi artificiale pentru dezastre. Omul diabolic stăpîneşte
tehnica „însămînţării” norilor cu particule de gheaţă carbonică, cristale de
iodură de argint sau praf fin de ciment, cu scopul provocării precipitaţiilor.
Prima ploaie artificială din lume pe baza
concentrării artificiale de radioactivitate fost creată de fiziciana Ştefania Mărăcineanu, născută la
Bucureşti în anul 1882. După practica în laboratorul soţilor Marie şi Pierre
Curie, Ştefania Mărăcineanu s-a întors în ţară şi a provocat în Bărăgan, în
timpul secetei din 1931, prima ploaie artificială din lume. Reuşita sa este
menţionată în documente ale vremii, însă
autorităţile de atunci au ignorat însemnătatea descoperirii. Dezamăgită,
Ştefania Mărăcineanu s-a întors la Paris, unde a primit sprijin cercetărilor
sale, reuşind să provoace ploi în Sahara şi Algeria, prin injectarea în
atmosferă a unor săruri radioactive. Rezultatele stau consemnate într-o broşură
editată la Paris, în 1934, de către comandantul militar al regiunii Toggourt,
în 28 august – 1 septembrie 1934. După moartea prematură, în anul 1944,
provocată de expunerea la substanţe radioactive, descoperirile savantei au fost
furate de americani. Aşa se face că, în 1946, inginerul Vincent J. Shaefer a
declanşat o aversă puternică pe muntele Washington.
Cu timpul, practica controlării ploilor a fost
exploatată de armata SUA, care a provocat potopuri dirijate spre anumite state.
Prima ploaie artificială în scopuri militare a fost provocată de armata SUA, în
Vietnam, în 1963. În 1966, americanii au provocat ploi torenţiale cu urmări
dezastruoase în Laos. Alte state, precum Honduras, Guatemala, Nicaragua s-au
plîns de multe ori la ONU că SUA deturnează uragane dinspre Florida către
coastele lor, producîndu-le pagube. Aşadar, nu sînt teorii ale conspiraţiei,
documentele timpului vorbesc despre faptul că omul diabolic poate folosi în mod
denaturat ştiinţa, influenţînd dezastruos fenomenele climatice. Tehnologiile au
fost updatate, mult mai sigure şi eficiente, astăzi, fiind capabile să provoace
secetă, furtuni sau precipitaţii abundente la mii de kilometri distanţă.
Chinezii, de pildă, creează artificial ploaia asupra metropolelor extrem de
poluate. Germania lansează din avioane cristale de iodură de argint în norii
care ameninţă cu grindina. Singura inovaţie validată în lume pentru producerea
artificială a ploii este procedeul însămînţării norilor, asemănător cu cel
antigrindină. În concluzie, aviaţia militară este cea care îndeplineşte
misiunile ingrate, iar armele climatice care controlează uraganele, ploile,
grindina, ceaţa, valurile uriaşe, cutremurele, alunecările de teren, erupţiile
vulcanice, pentru a obliga adversarul să capituleze, sînt imposibil de oprit.
Avem suficiente exemple în care ştiinţa şi cercetarea au adus cu sine numeroase
riscuri şi catastrofe. Întrebuinţate fără control şi în scopuri militare şi
financiare, descoperirile ştiinţei au făcut ca planeta, aceste armonios şi
complex tărîm de viaţă să devină un cîmp al suferinţei. Fiinţa biologică şi
fiinţa naturii sînt continuu şi consecvent ameninţate de întrebuinţarea
diabolică a bio-tehnologiilor şi războaielor climatice.
Autor:
Maria Diana Popescu
Sursa:
art-emis.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu