Nu plânge maică, Românie!
Chiar dacă sunt călăi destui,
Să rupă crud din a ta glie,
Cu pofta lor de nesătui.
Ești prea frumoasă scumpă țară,
Ești raiul nostru pe pământ,
Ești floarea noastră, floare rară,
Ești sufletul pus în cuvânt.
Izvoarele cu apă lină
Îți cântă doina susurând,
Iar munții tăi cu fruntea plină
De vechi istorii tremurând,
Ridică-n zare catedrale
În care noi să ne rugăm,
În care cântecul de jale
Din suflete să-l alinăm.
Nu plânge maică, Românie!
Căci va veni o zi, să știi,
Când prețioasa, scumpă glie,
Va fi odor pentru-ai tăi fii!
Autor: Aurelia Oancă
01.10.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu