Ținând cont că Labiș a murit la 21 de ani,
Eminescu la 39, iar Nichita de 50,
dacă aș muri acum,
Dar dacă ar mai fi timp și de un izvor susurând la ureche,
și de o frunză de toamnă făcând în cădere bezele ochilor,
și de o prospețime de zori trasă pe nări,
ar însemna că norocul meu
chiar a mers de mai multe ori la râu,
contrazicând ulciorul.
Dacă i-aș vedea și pe cei dragi ai mei,
înfulecând cu lingura mare, bucuria de a trăi,
aș spune că Dumnezeu chiar mă iubește.
Dar dacă ar mai fi loc și de un vers,
și de un braț de cărți,
care să-mi arate sufletul nemângâiet,
îmbrăcat la patru ace,
aș îndrăzni să cred că
nu am fost pe această lume,
chiar uitarea care urmează.
Răzvan Ducan
5 octombrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu