Un drum ce trece printre lanuri blonde,
Își poartă-n timp o haină grea de pași,
Privește-n zare peste dealuri, holde
Și își trezește trupuri de ostași,
Ce dorm sub glia lui de multă vreme,
Aici ei au luptat pentru dreptate,
Cu suflet și curaj, făr`-a se teme,
Crezând în idealul, libertate.
Sub umbra lor toți pomii te îmbie,
Să faci popas și tihna să-ți găsești,
Apoi să vezi puterea de sub glie
Și să-nțelegi de ce acum tu ești,
O viață pe acest pământ ce are,
Puteri ascunse-n rădăcini adânci,
În pietrele ce-s margini de hotare,
Să vezi și munții cu zăpezi pe frunți.
Apoi în drumul tău spre orizonturi,
Să-l porți în traista sufletului tău,
Să fii stejar, nu amărâte cioturi
Și să ridici lumina dintr-un hău!
Autor: Aurelia Oancă
09.05.2025
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu