Pandemiada

(Tragicomedia globalismului)

 

 Invocație

Acuma când umanitatea

este silită de sforari

- prin presă, forță și șantaj –

să schimbe ce-i de neschimbat

în rostul ei îndivinat

(crezul străbun cu satanismul

minciuna-n loc de adevăr

și răul public în răspăr),

rugămu-Te, iubit Părinte,

cârmacilor ce-s azi și-or fi

Tu minte să le dai și-obraz,

ca veșnicia-Ți să n-o nege

în tot ce ai făcut și faci

(văzutele nelimitate

și nevăzutele-ncifrate),

iar miliardele de semeni

să nu mai fie torturate

ba cu minciuni și amăgiri,

ba cu războaie și-nvrăjbiri,

ca cei puțini și fără saț

să bage tot mai mult la maț,

chit că apoi sunt sufocați

de-osânza stoarsă prin hoție

din pita maselor belite

cu-arcanul legilor cotite,

așa încât – în pragul morții

(pentru bogați cu mult mai hâdă

decât în sărăcia nudă) –

unii din ăștia recunosc

că, alergând întreaga viață

după averi și-nchipuiri,

nu doar c-au fost mereu zoriți

și-amarnic de nefericiți,

dar sinele și l-au privat

de ceea ce-i temeiul lui:

atotumanu-nnobilat!

 

De-aceea Domnul ne-a făcut

din lut cu duh nemuritor,

ca drumul nostru pe pământ

să fie unu-nălțător,

 

îndeosebi pentru cei mulți,

trufași și fără judecată,

ce chiar de-al dracului urmează

a imoralei cale lată,

 

deși se știe foarte bine

din crezuri universaliste,

că-nțelepciunii nu-i priește

în bogății triumfaliste,

 

că sănătatea-i izgonită

de moderația sărmană

și mântuirea viețuiește

pe calea-ngustă și avană.

 

Dar globaliștii actuali

(o gașcă sumbră și lălâie)

vor lumea peste cap s-o dea,

ca suveranii ei să fie.

 

Și-n bună partea-au izbutit

prin mijloacele folosite:

bani, presă, cârmuiri corupte

și națiile neunite.

 

Doar astfel este cu putință

ca miliarde cârmuite

să joace cum cântă sforarii,

o mână de javre dilite,

 

atât pe timpul pandemiei

(preadubioasa mascaradă

a clicilor superbogate,

ce-au înșfăcat o mare pradă

 

din specula politizată

c-un sufocant purcoi de zoaie

-  vaccinuri, măști, combinezoane -,

pe banii statelor de paie),

 

cât și acuma, când Ucraina

e-nsângerată de muscali

și virusul nu-i căpitan,

c-așa vrea banda de globali

 

(război în presă și real,

mai nou și unul energetic),

deși Covidul n-a murit,

ci-așteaptă timpul lui prielnic,

 

ca iar să fie ce-a mai fost,

doi ani de zile și mai bine,

ba și mai și, căci va veni

cu prețuri mari și...fără pâine.

 

Văzând, dar, legătura eu

dintre război și pandemie,

gânditu-m-am că n-ar fi rău

să las o scrisă mărturie,

 

despre ce-n lume se petrece

de când neghiobii guvernează,

nelegiuiții fac ce vor

și-atâția vrednici tac și-oftează.

 

            Sighetu Marmației,                                                           George  PETROVAI

               

        

 

 

 

Pandemiada

 

(Tragicomedia globalismului)

 

 

Epilog

 

Acuma când am încheiat

al omului parcurs istoric

(diagonala sa în timp,

trasată de Atotputernic),

realizez că trebuia

să-mbogățesc romanul său,

care simplist-evolutiv

etern progres este văzut,

cu mult mai multe ilustrări

din existența-i ticăloasă –

războaie, crime, împilări

într-un abis de răutate,

unde rezistă cu noroc

splendizi atoli de bunătate,

ce omenirea o împing

spre-al planului divin soroc.

De pildă, trebuia s-arăt

că lumea – dacă va scăpa

de-apocalipsa nucleară –

va fi-n mod sigur imbecilă

(efectul Flynn face dovada)

fără credința milenară

și c-o instrucție precară,

în schimb crezând cu strășnicie

că-n plan politic e corect

să fie toate răsturnate

(familia-mpotriva firii,

poporu-n turmă transformat),

că multicultural se cheamă

să nu crezi în artiști de seamă,

ci-n al migranților rahat,

și că ce-a fost în bolșevism

numai la unele popoare,

azi vine-n forță din Apus

ca un „corect” neomarxism,

iar globalismu-l va impune

pentru planetă-n întregime

ca un suprem democratism.

Atâta doar că libertatea

azi nu numai că-i vorbă goală,

dar este-așa o păcăleală

de globaliști instrumentată

prin presă, trepăduși și legi,

că poți necazul să-l clamezi

oriunde crezi de cuviință

(pe străzi, în presă sau afară)

și nimeni din ocârmuire

problema n-o să ți-o rezolve,

deși vei fi încredințat

de aparatul birocratic

că păsul tău perfect legal

va fi-n curând eliminat.

Desigur, doar atuncea când

protestul tău a fost „cuminte”,

că altminteri problema ta

va fi mai mare ca-nainte...

De-aceea spun că-n Europa,

cu migratorii și prostia,

se-ntâmplă ce s-a întâmplat

în al romanilor olat –

cu necredința și dezmățul

în „democratică” urcare

și cu romanii autentici

pierduți în masa națiilor,

ce din supuse-ajung cuceritoare!

Istoria e, prin urmare,

pe-a timpului spirală repetare –

ce-a fost, cândva o să mai fie,

sau cum se spune în popor,

aceeași neaoșă Mărie,

însă cu altă pălărie...

 

Mai este-atuncea de mirare

că, din istoricul tratat,

puțini cârmuitori învață

cum răul trebe evitat?

 

Prezentul asta dovedește

(la Biden, Putin sau Xi Jinping),

că vrerea lor e peste lege

și că planeta-i al lor ring,

 

unde orice își pot permite,

urmând politici din topor –

cu pandemii, crize, războaie

și oameni ce de foame mor.

 

Iar lumea noastră idioată,

complet lipsită de rușine,

mereu sporește discrepanța

dintre bogați și sărăcime,

 

fie că-i pace relativă,

fie războaie provocate –

bogații mai bogați devin

și masele mai spoliate.

 

            Sighetu Marmației,                                                      George  PETROVAI

               6-7 aug. 2022

 

 

 

Pandemiada

 

(Tragicomedia globalismului)

 

Partea a III-a:   Globalistul și prăpădul făcut de el (cont.)

 

Că omul este în declin

și-așijderi tot ce-a făptuit –

cultura, însă mai ales

civilizația-i de aiurit

 

(care-n esență se bazează

pe-o tehnică risipitoare),

nu poate fi un fapt divers

pentru ființa gânditoare,

 

acel rarisim exemplar

din lumea noastră anodină,

cu capul în tembelizor

și-obezu-i hoit în vreo mașină.

 

Îndeosebi acuma când

temperatura are spor,

cu consecințe infernale

pentru prezent și viitor:

 

Ba inundații și furtuni,

ba secetă îndelungată,

ba falnicii ghețari polari

ce-și pierd statutul de-altădată!

 

Căci da, topirea lor ridică

nivelul apei planetare

și clima razna o s-o ia

fără calote glaciare...

 

Însă sforarii planetari

n-admit că poluarea-i vina

(experimentul nuclear,

industria, războiul și mașina)

 

pentru dezastrul climateric,

la care trebe-adăugate

despăduririle hoțești

din România și-alte state,

 

ci că bășina-i vinovată

de secetă și încălzire

(fie că-i un produs uman,

fie o animalică zvonire),

 

fapt pentru care se impune

o legiuire adecvată:

Ori bășinarea-i prohibită,

ori ea va fi impozitată!

 

Dar cum să cumințești bășina

printr-un decret cu handicap,

când cei ce-l dau se folosesc

mai mult de dos decât de cap,

 

ba chiar bășesc fără rușine

oriunde este cu putință,

uitând politic că bășirea

e-o naturală trebuință,

 

îndeosebi atuncea când

omu-i bolnav și balonat,

sau când un animal domestic

de la furaje s-a umflat?!

 

Tocmai de-aceea Topârceanu

ne spune într-o poezie

că toată lumea-i bășinoasă

și-n plan moral curu-i urgie...

 

Cum animalele nu știu

de legi și alte normative,

ci sunt conduse-n chip sublim

de simțurile lor native,

 

vor fi curând exterminate

în Uniunea Evropeană,

căci s-a dat liber la insecte

pentru o mai „gustoasă” hrană.

 

În vremea asta bruxellezii,

cu-ai lor fârtați americani,

chitesc cum, prin impozitare,

din bășinat vor scoate bani.

 

Desigur, un impozit just,

chiar democratic putem zice,

în care se va ține cont

de iz, frecvență și-alte price,

 

precum volumul responsabil

de-a bășinatului lucrare,

fiind știut că la obezi

eficiența-i mult mai mare...

 

Atunci, pesemne că s-or scoate

atâția bani chiar din rahat,

încât efortul cercetării

se va-ndrepta spre bășinat,

 

un Eldorado postmodern,

capabil să îmbogățească

și criza energetică

pentru lung timp s-o amuțească.

 

Acest proces cu biogazul,

captat la sursă-n rezervor,

germanilor îl recomand

acuma și pe viitor,

 

așa încât să nu se-nfrupte

din gazele românilor,

după ce ani la rând au spus

că Schengen nu-i de nasul lor...

 

Și dacă astăzi omenirea

este atâta de-ncercată

(războaie, crize, pandemie

și-o poluare delirantă),

 

în plan moral-spiritual

n-o duce cu nimic mai bine

într-un ocean de necredință

(lăcașuri arse sau ruine)

 

și-n sodomia agresivă,

cu școala grav avariată,

tradițiile subminate

și cugetarea nefondată.

 

Pe scurt, o lume care doarme

pe un butoi cu dinamită

(războaie-n curs și cele ce

pândesc clipita potrivită)

 

și care n-are viitor,

atâta timp cât omenirea

așteaptă de la păpușari

pacea globală și iubirea.

 

            Sighetu Marmației,                                                    George  PETROVAI